AFFAIRE GIUSEPPE MOSTACCIUOLO c. ITALIE (N° 1)

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

10.11.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Exception préliminaire rejetée (non-épuisement des voies de recours internes);Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE GIUSEPPE MOSTACCIUOLO c. ITALIE (N° 1) (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

În cazul Giuseppe Mostacciuolo c. Italia (n (solicitarea nr. 64705/01) această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul Giuseppe Mostacciuolo c. Italia (n 1), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Bonello mis Tulkens Vajić, E. Steiner, judecători Ferrari Bravo, judecător ad-hoc, și de domnul S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 21 octombrie 2004, se pronunță la hotărâre, care a fost adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 64705/01) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, dl Giuseppe Mostacciuolo ( Recurentul este reprezentat de dl V. Collarile și de dl Marcellino, avocații din Benevent. Guvernul italian ( Leanza și I.M. Braguglia și co-agenții săi succesive, dnii V. Esposito și F. Crisafolli. În urma deportării dlui V. Zagrebelsky, judecător ales în temeiul Italiei (art. 28), guvernul l-a desemnat pe dl Ferrari Bravo ca judecător ad-hoc pentru a se afla în locul său [art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. La 22 ianuarie 2004, Curtea a declarat cererea admisibilă. Reclamantul s-a născut în 1938 și își are reședința în Benevent. 1. Procedura principală La o dată nespecificată, societatea E.A.S. a depus o acțiune împotriva reclamantului în fața Tribunalului din Benevent pentru a obține un ordin de plată a 7 500 000 de lire italiene [3 873,43 EUR (EUR) ] în executarea unui contract de prestații profesionale. Printr-o decizie din 13 octombrie 1988, președintele Tribunalului a acceptat această cerere. În ianuarie 1989, cauza a fost atașată unei alte cauze pendinte între aceleași părți. executarea provizorie a ordinului a fost suspendată. Din cele șaptesprezece audieri stabilite între 14 iunie 1989 și 26 iunie 1989. În noiembrie 1998, doi dintre aceștia au prezentat audierea reclamantului, trei dintre mijloacele de probă, șase au fost revocate din oficiu, unul pentru a permite părților să ajungă la o soluționare pe cale amiabilă, patru au fost retrimise la cererea reclamantului sau a părților și unul a fost revocat din cauza lipsei societății E.A.S. Cu toate acestea, la o dată nespecificată, cauza a fost atribuită colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (seziune stralcio) ) Dintre cele șase audieri stabilite între 16 martie 1999 și 28 noiembrie 2001, una a fost trimisă din cauza absenței societății E.A.S. la care trimiterea din oficiu a instanței nu a fost comunicată de grefă, una din cauza unei greve a avocaților, una pentru a permite părților să-și prezinte concluziile și două dale. În urma unei ședințe, a cărei dată nu a fost comunicată Curții, la 25 septembrie 2002, judecătorul a stabilit la data la care concluziile au fost prezentate la data de 8 iunie 2004. (2) Procedura Pinto la data de 10 ianuarie 2002, reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță al Romei în sensul Legii nr. 89 din 24 martie 2001, numită Legea Pinto Pentru a se plânge de durata procedurii descrise mai sus, el a cerut instanței să spună că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție și să condamne statul italian la despăgubirea prejudiciilor materiale și morale suferite. Reclamantul a solicitat 14 460,94 Prin decizia din 21 iunie 2002, al cărei text a fost depus la grefă la 3 septembrie 2002, instanța de apel a constatat depășirea unei perioade rezonabile. 000 EUR în mod echitabil ca despăgubire pentru prejudiciul moral și 800 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, inclusiv cele în fața Curții, fără a preciza în detaliu repartizarea. 11. Această decizie a fost notificată la 23 ianuarie 2003 și a câștigat autoritatea de lucru judecat la 24 martie 2003. Reclamantul a dispus ca administrația să plătească la 11 octombrie 2003. Reclamantul a intentat o procedură de sesizare în fața judecătorului pentru executarea Romei și trebuia să aibă loc o audiere la 28 martie 2004. Printr-o scrisoare din 21 ianuarie 2003, reclamantul a informat Curtea cu privire la rezultatul procedurii naționale și a solicitat Curții să reia examinarea cererii sale. 13. Reclamantul nu a indicat să fie prevăzut în casare. PE LEEXCEPTION D Guvernul ridică neobosirea căilor de atac interne, întrucât reclamantul nu este prevăzut în casare. Succesul altor reclamanți care au încercat această cale de atac demonstrează eficiența acțiunii. El dorește ca aceasta să fie dovedită de cele patru hotărâri ale Curții de Casație în Parlamentul Pleison. 15. Curtea ia notă de faptul că, în decizia sa privind admisibilitatea din 22 ianuarie 2004, excepția statului privind existența unei căi de atac interne a fost deja respinsă că jurisprudența Curții de Casație menționată de guvern datează din 26 ianuarie 2004, în timp ce decizia instanței de apel din Roma devenise definitivă până la 24 martie 2003 cel târziu 16. Curtea amintește, de asemenea, că a considerat că este rezonabil să se reamintească faptul că revizia jurisprudenței Curții de Casație, în special hotărârea nr. 1340 a Curții de Casație, nu mai putea fi ignorată de public începând cu 26 iulie 2004 și că aceasta este de la această dată că trebuie să fie solicitată de la culpele pe care le utilizează această acțiune în sensul articolului 35 1 din convenție ( Di Sante c. Italia (dec.) [pt1] [pt2] , n [pt2] 56079/00, 24 iunie 2004). Termenul pentru casiuni care au expirat înainte de 26 iulie 2004, Curtea apreciază că, în aceste circumstanțe, reclamantul era exonerat de obligația de a epuiza căile de atac. 17. Curtea consideră că guvernul își întemeiază excepția pe argumente care nu sunt de natură să pună în discuție decizia sa privind admisibilitatea. Prin urmare, excepția trebuie respinsă. II. PE VIOLAȚIA ALEGUTĂ DE LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIE 18. Reclamantul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 19. În ianuarie 2004, Comisia a estimat că suma de 1 000 EUR, ca despăgubire pentru prejudiciul nepatrimonial în temeiul Legii Pinto, nu a remediat în mod corespunzător și suficient încălcarea invocată de solicitant. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 3 decembrie 1988 și nu a încetat încă la 8 iunie 2004. La această ultimă dată, aceasta durase deja 15 ani și șase luni pentru o instanță. 22. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], n 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la obligația de a deține un termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (3). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât imediat consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. A. Reamintirea criteriilor urmate de Curte 1. Criterii generale 25. Curtea reamintește că o hotărâre în care se soluționează o încălcare atrage după sine o obligație juridică în temeiul Convenției de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia. În cazul în care dreptul intern nu permite să se șteargă de la sine înțelesul acestei încălcări, art. 41 din Convenție conferă Curții competența de a acorda o despăgubire părții afectate de actul sau de omisiunea cu privire la care s-a constatat o încălcare a Convenției. În exercitarea acestei competențe, aceasta dispune de o anumită libertate; ladject În cazul în care este necesar, trebuie să se prezinte o declarație în acest sens. Printre elementele luate în considerare de Curte, atunci când se pronunță în acest sens, se numără prejudiciul material, adică pierderile efectiv suferite ca urmare directă a presupusei încălcări, și prejudiciul moral, adică repararea stării de neliniște, a neplăcerilor și a incertitudinilor care rezultă din această încălcare, precum și a altor daune nemateriale. În plus, în cazul în care diversele elemente care constituie prejudiciul nu sunt adecvate pentru un calcul exact sau în cazul în care distincția dintre prejudiciul material și prejudiciul moral se dovedește dificilă, Curtea poate fi nevoită să le examineze în ansamblu (a se vedea Comingersoll c. Portugalia [GC], n 35382/97, § 29, CEDO 2000-IV). 2) Criterii speciale pentru prejudiciul moral 26. În ceea ce privește evaluarea în mod echitabil a prejudiciului moral suferit ca urmare a duratei unei proceduri, Curtea consideră că 500 EUR pe an de durată a procedurii (și nu pe an de întârziere) este o bază de plecare pentru calculul care urmează să fie efectuat. Rezultatul procedurii naționale (pe care reclamanta îl pierde, câștigă sau ajunge să îl încheie) nu are nicio importanță ca atare asupra prejudiciului moral suferit ca urmare a duratei procedurii. Suma totală va fi mărită cu 2 000 EUR, în cazul în care litigiul este important, în special în ceea ce privește dreptul muncii, starea de sănătate și capacitatea persoanelor, pensiile, procedurile deosebit de grave legate de sănătatea sau de viața persoanelor. Suma de bază va fi redusă având în vedere numărul de instanțe care au trebuit să se pronunțe pe durata procedurii, comportamentul părții solicitante, în special numărul de luni sau ani care au legătură cu trimiteri nejustificate imputate părții reclamante Se poate lua în considerare, de asemenea, o reducere atunci când reclamantul a participat doar pe scurt la procedura pe care a continuat ca moștenitor. Această sumă poate fi redusă, de asemenea, atunci când reclamanta a obținut deja la nivel național o constatare a încălcării și o sumă de bani în cadrul unei căi de atac interne. Pe lângă faptul că existența unei căi de atac pe plan intern este pe deplin de acord cu principiul subsidiarității în temeiul convenției, această cale de atac este mai apropiată și accesibilă decât acțiunea în fața Curții, este mai rapidă și în limba reclamantei; prin urmare, prezintă avantaje pe care trebuie să le ia în considerare. Aplicarea acestor criterii în cazul de față Daune materiale și morale 27. Reclamantul solicită 10 000 EUR pentru prejudiciul material suferit deoarece a trebuit să renunțe la profesia sa de geometru ca urmare a procedurii care a dus la pierderea încrederii în sine și 15 000 EUR ca daune morale 28. Guvernul contestă aceste pretenii și consideră că constatarea încălcării ar constitui, în sine, o satisfacie echitabilă suficientă. 29. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. 30. Pe de altă parte, în ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, pentru o procedură care a durat mai mult de 15 ani pentru o instanță, o sumă de 24 000 EUR ar putea fi considerată echitabilă. Cu toate acestea, Curtea constată că comportamentul reclamantului a contribuit puțin la întârzierea procedurii și că trebuie să se țină seama și de problema litigiului. Prin urmare, Curtea consideră că ar trebui să se aloce reclamantului suma de 17 000 EUR minus 30 % din constatarea încălcării de către instanța internă (a se vedea § 26 de mai sus), adică 11 900 EUR. 31. Din această sumă, ar trebui să se deducă, de asemenea, cuantumul taxei acordate reclamantului la nivel național sau 1 Prin urmare, reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral de 10 900 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. Taxa și cheltuielile de judecată 32. Reclamantul solicită, de asemenea, 3 534,94 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. 33. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa, de criteriile menționate anterior, de durata și complexitatea acestei proceduri în fața Curții, Comisia consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR pentru procedura în fața Curții, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, și de acordul acordat reclamantului. Interese moratorii 35. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN aceste motive, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni [Note] începând cu ziua în care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume 900 EUR (zece mii nouă sute de euro) pentru daune morale (ii. 000 EUR (două mii de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată (iii. orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe aceste sume de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 10 noiembrie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Modululer Președinte [Note4] [pt1] În cazul în care cazul se referă la Marea Cameră, se adaugă "[GC]" după ""dec.")." [pt2] În cazul în care decizia va fi publicată, dar nu se cunoaște numărul de înregistrare (de exemplu: CEDO 2002-...). În cazul în care decizia nu va fi publicată sau dacă nu se știe dacă va fi publicată, se va înlocui trimiterea la "CEDO" cu data deciziei. [Note3] Omite această opțiune în toate cazurile examinate de colegiu (hotărârea definitivă în conformitate cu art. 5 Õ 4 din Protocolul nr. 11) și atunci când părțile s-au angajat să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră (de exemplu, decontare pe cale amiabilă). [Note4] Mutarea taburilor centrale pentru a alinia titlurile sub nume cu marginile stângi și drepte.