CtEDO 18.11.2004 Auto

CASE OF PRAVEDNAYA v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
18.11.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of P1-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF PRAVEDNAYA v. RUSSIA (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1936 și trăiește în Novosibirsk. Din 1991, reclamantul a primit o pensie de vârstă. De la 1 februarie 1998 suma pensiei ei a fost determinată de Legea privind calculul și îmbunătățirea pensiilor de stat („Legea pensiilor”). Legea pensiilor a introdus o nouă metodă de îmbunătățire a prestațiilor de pensionare – „Coeficientul pensionar individual” („CIB”). CIB, stabilit în scopul calculului pensiilor individuale, a fost raportul dintre salariile finale ale persoanei la pensie și salariul mediu național și a fost menit să mențină o legătură între pensia unei persoane și veniturile anterioare. Autoritatea responsabilă cu pensia reclamantului – Agenția Fondului de Pensiuni a districtului Zayeltsovskiy din Novosibirsk („agenția”) – a decis că CIB trebuie să fie aplicată la ea 0,525. La 21 octombrie 1999, Curtea de District Zayeltsovskiy din Novosibirsk („Curtea de District”) a constatat în favoarea reclamantului, deoarece pârâtul a interpretat greșit Legea pensiilor, pensia reclamantului ar trebui recalculată cu o CIB de 0,7. Agenția a apelat împotriva hotărârii în fața Curții Regionale Novosibirsk („Curtea Regională”). La 24 ianuarie 2000, Curtea a solicitat Curții de District să reexamineze hotărârea din 21 octombrie 1999 din cauza descoperirii unor noi circumstanțe. Agenția a susținut că, la 29 decembrie 1999, Ministerul Muncii și Dezvoltării Sociale („Ministrul Muncii”) a adoptat Instrucțiunile privind aplicarea limitărilor stabilite de Legea pensiilor („Instrucțiunile”). Instrucțiunile precizează modul în care ar trebui aplicată Legea pensiilor. Agenția a susținut că, întrucât nu era conștientă de aceste circumstanțe în momentul în care a fost adoptată hotărârea, ar trebui reconsiderată hotărârea. 12. La 30 ianuarie 2000, agenția și-a retras cererea deoarece hotărârea din 21 octombrie 1999 nu a intrat în vigoare până în acel moment, fiind apelată în fața Curții Regionale. 13. La 15 februarie 2000, Curtea Regională a susținut hotărârea care a fost de acord cu interpretarea legilor relevante adoptate de Curtea de District, hotărârea Curții Regionale nu conține nicio trimitere la instrucțiuni. Hotărârea din 21 octombrie 1999 a intrat în vigoare începând cu 15 februarie 2000. 14. La 21 august 2000, Agenția a prezentat o nouă cerere de reexaminare a hotărârii din 21 octombrie 1999 din cauza descoperirii unor noi circumstanțe. De această dată, Agenția a afirmat, în plus, că, la 24 aprilie și 25 mai 2000, Curtea Supremă a confirmat licența instrucțiunii. 15. La 16 ianuarie 2001, Curtea de District a acordat cererea agenției. Curtea a aplicat art. 333 din Codul de Procedură Civilă conform căruia hotărârile ar putea fi reconsiderate în caz de descoperire a unor circumstanțe semnificative care nu au fost și nu ar fi putut fi cunoscute de partea în cauză. Curtea a constatat că instrucțiunile, astfel cum au fost susținute de Curtea Supremă, ar putea fi o astfel de circumstanță. După o nouă examinare la 12 februarie 2001, Curtea de District a respins în totalitate cererile reclamantului care au aplicat instrucțiunile. La 27 martie 2001, Curtea Regională a susținut hotărârea privind recursul. 17. Codul de procedură civilă din 1964 („CCivP”) în vigoare în momentul material: „Instanța de cassare verifică legalitatea și validitatea hotărârii instanței de primă instanță în domeniul apelului de cassare. Acesta poate examina noi dovezi și poate stabili noi fapte. Curtea examinează elementele de probă nou prezentate în cazul în care consideră că dovezile nu ar fi putut fi prezentate instanței de primă instanță...” „[judecăți] care au intrat în vigoare pot fi reconsiderate pe baza unor circumstanțe nou descoperite. Motivele de reexaminare [...] sunt: 1. circumstanțe semnificative care nu au fost și care nu ar fi putut fi cunoscute de partea care solicită reconsiderare;... anularea unei instanțe [de judecată] sau a deciziei unei alte autorități care a servit de bază juridică pentru [decizia] în cauză.” „... [O cerere de reconsiderare a unei [jurieri] datorită descoperirii unor noi circumstanțe] trebuie formulată în termen de trei luni de la descoperirea circumstanțelor.” 18. La 24 aprilie 2000, Curtea Supremă a respins o plângere depusă de o serie de persoane împotriva instrucțiunii. Curtea Supremă a constatat că, spre deosebire de plângere, Ministerul Muncii nu și-a încălcat autoritatea atunci când a emis instrucțiunile și că interpretarea Legii pensiilor era corectă a Ministerului. La 25 mai 2000, Secțiunea de Casare a Curții Supreme a susținut această hotărâre în apel.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă