CtEDO 18.11.2004 Auto

CASE OF PROKOPOVICH v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
18.11.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Preliminary objection rejected (estoppel);Violation of Art. 8;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF PROKOPOVICH v. RUSSIA (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1940 și trăiește în Vladivostok. În 1988, reclamantul și partenerul ei, dl Filippov, s-au mutat împreună într-un apartament furnizat de angajatorul dlui Filippov, o întreprindere de stat. Deși reclamantul și dl Filippov nu s-au căsătorit niciodată, începând cu 1988 au trăit împreună ca soț și soție. Au cumpărat toate elementele de casă pentru noul apartament în comun. Între 1992 și 1995 dl Filippov a sprijinit financiar familia lor deoarece reclamantul era șomer. Potrivit reclamantului, rudele dlui Filippov și vecinii lor le considerau o familie. Cartele și scrisorile au fost adresate dlui și dnei Filippov și reclamantului au primit corespondență la noua adresă. 10. Reclamantul și-a păstrat înregistrarea de ședere la adresa ei veche. Reclamantul explică că a suferit de o boală de ureche și a vrut să rămână sub observația fostului ei specialist în ureche. Dacă și-ar fi schimbat înregistrarea reședinței, nu ar mai avea dreptul să viziteze doctorul care practică în fostul său cartier. 11. Reclamantul și dl Filippov au petrecut vara din 1998 în casa lor de țară. La 18 august 1998, dl Filippov s-au întors în oraș pentru o săptămână. 12. La 24 august 1998, dl Filippov a murit și corpul său a fost găsit de către un vecin. La 26 august 1998, dl Filippov a fost îngropat în prezența fiului său și a celor două surori ale sale care au fost convocate de un telegram. 13. Reclamantul nu a fost notificat de moartea partenerului sau de funeraliile sale. Ea a învățat doar când s-a întors în oraș la târziu în ziua de 26 august 1998. 14. La 27 august 1998, reclamantul a primit un apel telefonic de la autoritatea locală de întreținere a locuințelor (илиьно-ксδлуата ионное уפравление), cerând o explicație despre motivul pentru care apartamentul nu era gol. Reclamantul a răspuns că nu a avut înregistrarea oficială a reședinței în apartament, dar a locuit acolo de mai mult de zece ani. La 1 septembrie 1998, un reprezentant al autorității de întreținere a locuințelor a vizitat reclamantul la apartament și a redactat un raport în vederea faptului că apartamentul nu era gol. Reclamantul nu a primit o copie a raportului. La 2 septembrie 1998, reclamantul a depus o cerere la autoritatea de întreținere a locuințelor pentru a da un certificat de ocupare (ордер) pentru apartament. Cererea ei a fost refuzată deoarece la 1 septembrie 1998 un certificat de ocupație a fost deja emis domnului Valetov, șef al departamentului local de poliție și superior ierarhic al fiul domnului Filippov. 16. La 4 septembrie 1998, la întoarcerea în apartament, reclamantul a constatat că ușa a fost ruptă și că cărțile și alte articole gospodărie au fost încărcate pe un camion. Reclamantul afirmă că bunurile au fost eliminate în prezența domnului Valetov, fiul domnului Filippov, mai mulți polițiști în îmbrăcăminte civile și un reprezentant al autorității de întreținere a locuințelor. Odată ce înlăturarea a fost finalizată, reclamantul a primit ordinea de evacuare imediat. Când reclamantul a refuzat să respecte cererea, a fost aruncată din apartamentul prin forță. Ușa a fost înlocuită și reclamantul nu a primit chei. 17. La 7 septembrie 1998, reclamantul a depus o plângere împotriva dlui Valetov la biroul procurorului din districtul Sovietic din Vladivostok. Pe 14 septembrie 1998, biroul procurorului a informat reclamantul că acuzațiile ei nu au fost justificate și au refuzat să deschidă proceduri penale. 18. La 1 octombrie 1998, reclamantul a depus o acțiune civilă împotriva Consiliului Municipal Vladivostok și a domnului Valetov. Reclamantul a susținut că ar trebui să fie recunoscută ca membru al gospodăriii partenerului ei deținut și a solicitat ca certificatul de ocupare eliberat dlui Valetov să fie declarat nu. Reclamantul a prezentat în dovadă multe declarații de martori de rude, de vecini care locuiesc în același bloc de apartamente și de vecini din casa de vară, precum și fotografii personale, scrisori, cărți postale și chitanțe de poștă. 19. La 27 noiembrie 1998, reclamantul s-a plâns la procurorul orașului Vladivostok pentru refuzul de a deschide o anchetă penală asupra acțiunilor dlui Valetov. Prin o scrisoare din 17 decembrie 1998, reclamantul a fost informat că biroul procurorului a inversat refuzul și a ordonat procurorului de districtul Sovietic să efectueze o anchetă. 20. La 5 ianuarie 1999, biroul procurorului de district Sovietic a raportat că o anchetă nu a stabilit nici o indicație a unei infracțiuni penale. La 7 mai 1999, după ce reclamantul s-a plâns din nou, biroul procurorului oraș Vladivostok a examinat problema și a confirmat această concluzie. 21. La 9 august 1999, Curtea de District Sovietic din Vladivostok a respins acțiunea civilă a reclamantului, hotărând după cum urmează: „În aceste circumstanțe, instanța consideră că a fost stabilită în instanță că [reclamantul] a trăit în apartamentul contestat, ceea ce [fact] este confirmat de cărțile poștale adresate dlui Filippov și [reclamantului], un anunț de livrare a parcelelor; totuși, reședința [reședința reclamantului] a fost de natură temporară. Curtea a stabilit că dl Filippov, în timp ce încă în viață, nu a recunoscut dreptul [reclamantului] de locație în ceea ce privește apartamentul contestat; [reclamantul] nu a prezentat dovezi care demonstrează că dl Filippov și-a recunoscut dreptul la locație. În plus, s-a stabilit că [reclamantul] și-a păstrat dreptul de locație în ceea ce privește [apartamentul fiicei sale] și că s-a mutat în apartamentul contestat în încălcarea procedurii stabilite de art. 54 § 1 din Codul de locuințe RSFSR... În plus, afirmația [reclamantului] cu privire la prezența efectelor sale personale (250 de elemente) în apartamentul contestat... este refutat de rezultatele anchetelor efectuate de districtul Sovieticskiy și de procurorul orașului Vladivostok, precum și de raportul autorității de întreținere a locuințelor din 4 septembrie 1998. În aceste circumstanțe, instanța constată că [reclamantul] nu a achiziționat dreptul de locație [apartamentul contestat]...” Curtea a susținut concluziile sale cu privire la declarațiile fiului și sora dlui Filippov; totuși, instanța a respins o declarație a fiicei reclamantului pe motiv că ea a fost un martor interesat. De asemenea, a determinat că declarațiile de cinci vecini realizate la audiere nu erau suficiente pentru a stabili că reclamantul și dl Filippov au menținut o casă comună. În declarația ei privind motivele recursului din 17 august 1999, reclamantul a subliniat un organism foarte substanțial de dovezi care dovedește reședința ei în apartament (declarări ale martorilor, cărți postale, primite de poștă etc.). Ea a afirmat că fiul partenerului său îndepărtat a conspirat cu superiorul poliției sale pentru a dobândi apartamentul, ceea ce a explicat de ce au reușit să obțină în doar două zile deciziile Consiliului Municipal și ale autorității de întreținere a locuințelor, precum și certificatul de ocupare și timbrele de înregistrare a reședinței. La 6 octombrie 1999, Secțiunea Civilă a Curții Regionale Primorskiy a susținut decizia din 9 august 1999. Curtea Regională a susținut argumentele instanței de primă instanță. 24. Reclamantul a prezentat mai multe cereri de revizuire a supravegherii, toate care au fost respinse. 25. Potrivit reclamantului, apartamentul a fost privatizat în 1999 și vândut unei terțe părți. 26. Codul de locuință RSFSR din 24 iunie 1983 (modificat la 28 martie 1998, cu efect la momentul material) cu condiția: „Parintii familiei chiriașului includ soțul, copiii și părinții chiriașului. Alte rude, persoane dependente cu handicap și – în circumstanțe excepționale – pot fi recunoscute ca membrii familiei chiriașului dacă locuiesc împreună cu chiriașul și păstrează o gospodărie comună.” „Locatarul are dreptul să se aloce în locația sa de locuință, în conformitate cu procedura stabilită, soțul său, copiii, părinții, alte rude, persoane dependente cu handicap și alte persoane, sub consimțământul scris al tuturor membrilor adulți din familia sa... Persoanele alocate de chiriaș în conformitate cu normele prezentului articol au dreptul de a utiliza aceleași sedii de locuință ca și chiriașul sau alți membri ai familiei sale, cu condiția ca astfel de persoane să fie sau să fi fost recunoscute ca fiind membri ai familiei chiriașului (art. 53) și că nu a fost semnat niciun alt acord cu privire la utilizarea sediilor între aceste persoane, chiriașul și membrii familiei sale.” „Evitarea din sediile de locuință ocupate în stat sau în locuințe publice este permisă numai din motivele prevăzute în lege. Eviția este ordonată de către o instanță...”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă