CtEDO 09.12.2004 Auto

LIONTAS c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
09.12.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LIONTAS c. GRECE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 8628/02 prezentate de Alexandr LIONTAS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care are loc la 9 decembrie 2004 într-o cameră compusă din domnii Loucaide președinte C.L. Rozakis Tulkens Lorenzen Vajić dnii Spielmann S.E. Jebens, judecători și dnii S. Nielsen, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 19 februarie 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, dl Alexandre Liontas, este un resortisant grec, născut în 1932 și rezident în Atena. Guvernul pârât este reprezentat de delegații agentului său, dl Apess, consilier la Consiliul Juridic al statului și I. Bakopoulos, auditor la Consiliul Juridic al statului. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1976, reclamantul a fost numit în calitate de consilier economic pe lângă delegația permanentă a Greciei de la Geneva. În 1978, a fost promovat în calitate de director general adjunct și a fost numit ministru consilier al delegației. În cele din urmă, postul său a fost eliminat, dar reclamantul a fost menținut în funcție prin contracte de un an care pot fi reînnoite. În 1986 a fost concediat. La 12 februarie 1990, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ de Primă Instanță din Atena cu privire la refuzul ministrului economiei naționale de a-și reînnoi contractul de consilier economic pe lângă delegația permanentă a Greciei de la Geneva și a solicitat ca compensație 930 378 de drahme grecești și 94 590 de dolari americani. Reclamantul susține că acest post a fost asimilat, în calitate și retribuții de orice fel, cu cel al primului consilier al Ambasadei Berna. Acesta adaugă că funcțiile sale vizau să reprezinte Grecia pe lângă instituțiile economice internaționale de la Geneva (UNCTAD, ECOSOC, GATT, CCI, BIT, Comitetul 13 al CEE etc.) și să participe la misiuni oficiale în afara Elveției. La 22 aprilie 1992, Tribunalul a acceptat cererea reclamantului și a condamnat statul la plata sumelor solicitate pentru despăgubiri (Decizia nr. 5177/1992). La 13 august 1992, statul a solicitat această decizie. La 27 septembrie 1995, Curtea Administrativă de Apel din Atena a redus cuantumul alocației acordate reclamantului (hotărârea nr. 4256/1995). La 4 iunie 1996, statul s-a ocupat de casare, susținând în special că revocarea reclamantului postului său nu era arbitrară și că acesta din urmă nu avea niciun drept la o indemnizație. Ședința a avut loc, după mai multe amânări, la 10 noiembrie 2003 la 8 decembrie 2003, Consiliul de Stat a pronunțat hotărârea atacată și a trimis cazul în fața Curții Administrative de Apel (hotărârea nr. 3570/2003). Cazul este în prezent pendinte în fața acestei instanțe. GRIEFS invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plângea inițial de durata procedurii. Invocând aceeași dispoziție, reclamantul s-a plâns, în observațiile sale ca răspuns la observațiile guvernului, de echitatea procedurii în fața Consiliului de Stat. El a afirmat, de asemenea, că a fost victima unei încălcări a drepturilor sale garantate prin articolele 3 și 8 din convenție. 6 alin. (1) din Convenție, ale căror părți relevante sunt formulate astfel: mai mult, orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul afirmă că art. 6 nu se aplică în cazul de față, iar în fond consideră că cererea este lipsită de temei și că reclamantul se opune acestor teze. Curtea amintește jurisprudența sa potrivit căreia, pentru a determina aplicabilitatea articolului 6 alineatul (1) funcționarilor publici, indiferent dacă aceștia sunt titulari sau contractuali, trebuie să se adopte un criteriu funcțional, bazat pe natura funcțiilor și a responsabilităților exercitate de agentul în cauză și să se verifice dacă locul său de muncă implică o participare directă sau indirectă la exercitarea puterii publice și la funcțiile care vizează protejarea intereselor generale ale statului sau ale altor autorități publice (a se vedea hotărârea Pellegrin c. Franța [GC], n 28541/95, § 64-67, CEDO 1999-VIII. În cazul de față, Curtea consideră că angajarea reclamantului în calitate de consilier economic în cadrul unei misiuni diplomatice implică, având în vedere natura funcțiilor și a responsabilităților sale, astfel cum le descrie el însuși, o participare directă la exercitarea puterii publice. Prin urmare, această parte a cererii este incompatibilă cu dispozițiile convenției în sensul articolului 35 alineatul (3) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (4). În sfârșit, în ceea ce privește celelalte obiecțiuni ridicate de solicitant, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care aceasta era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a identificat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate prin articolele 3 și 8 din convenție. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Søren Nielsen Loukis Loucaj Premier

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă