KAUPER AND RUHM v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KAUPER AND RUHM v. AUSTRIA (CtEDO, 2004)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 10222/02 de Ludwig KAUPER și Karoline RUHM împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 14 decembrie 2004 în calitate de Cameră compusă de: Președintele C.L. Rozakis Loucaides Doamna Tulkens Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens, judecători și grefierul secțiunii Nielsen având în vedere cererea depusă la 24 septembrie 2001, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamanții, dl Ludwig Kauper și dna Karoline Ruhm, sunt cetățeni austriaci, care s-au născut în 1934 și, respectiv, în 1941 și locuiesc în Viena și, respectiv, Murstetten. Sunt reprezentați în fața Curții de către dl E. Proksch, un avocat practicant la Viena. Guvernul austriac (“ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, ambasadorul H. Winkler, șeful Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura administrativă în cauză se referă la lucrările de reglementare din cursul râului Laabenbach, prin care parcelele adiacente de teren au fost modificate și realocate proprietarului respectiv. Acestea au început la 4 august 1978, când tatăl reclamantului și predecesorul în cadrul procedurii au depus un recurs împotriva hotărârii Autorității de District St. Pölten din 26 de ani. Aprilie 1978 prin care a constatat că lucrările de reglementare au fost efectuate în conformitate cu un permis de apă acordat în 1970. Acțiunea este încă în așteptare în fața Ministrului Federal al Agriculturii și Forestiere ( Bundesminister für Land- und Forstwirtschaft COMPLAINTS Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 din Convenția cu privire la durata procedurii. De asemenea, s-au plâns că drepturile lor în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 au fost încălcate deoarece nu au primit compensații, deși planurile lor de teren nu au fost transferate după lucrările de reglementare. DREPTUL La 15 noiembrie 2004, Curtea a primit următoarea declarație de la solicitanți: „Not că Guvernul austriac oferă reclamanților suma de 15.000 EUR pe bază exgrațială în ceea ce privește cererea susținută în fața Curții. Această sumă (EUR) 15.000) acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile. Acesta va fi plătit, fără impozite care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neîndeplinire plus trei puncte procentuale. Accept oferta și retrag cererea depunând orice alte cereri împotriva Austria în ceea ce privește cererea. Declar că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului.” La 16 noiembrie 2004, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul austriei oferă să plătească suma de 15.000 EUR pentru reclamanții în ceea ce privește cererea de mai sus, o bază ex-grațială pentru retragerea cererii lor în funcție de Curte. Această sumă (15.000 EUR) acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile. Acesta va fi plătit, fără impozite aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea reiterează termenii articolului 37 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să excludă o aplicare din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; (b) problema a fost rezolvată;. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele lor, este necesar.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă a ajuns între părți și consideră că reclamanții nu mai intenționează să își urmărească cererea și că această chestiune a fost rezolvată. În plus, în conformitate cu art. 37 § în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cererea la cazul de la art. 29 § 3 din Convenția ar trebui întreruptă și cazul scos din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate de a întrerupe aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului