Kauper și Ruhm împotriva Austriei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 10222/02 de Ludwig KAUPER și Karoline RUHM împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 14 decembrie 2004 în calitate de Cameră compusă de: Președintele C.L. Rozakis Loucaides Doamna Tulkens Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens, judecători și grefierul secțiunii Nielsen având în vedere cererea depusă la 24 septembrie 2001, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamanții, dl Ludwig Kauper și dna Karoline Ruhm, sunt cetățeni austriaci, care s-au născut în 1934 și, respectiv, în 1941 și locuiesc în Viena și, respectiv, Murstetten.

Sunt reprezentați în fața Curții de către dl E. Proksch, un avocat practicant la Viena. Guvernul austriac (“ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, ambasadorul H. Winkler, șeful Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura administrativă în cauză se referă la lucrările de reglementare din cursul râului Laabenbach, prin care parcelele adiacente de teren au fost modificate și realocate proprietarului respectiv. Acestea au început la 4 august 1978, când tatăl reclamantului și predecesorul în cadrul procedurii au depus un recurs împotriva hotărârii Autorității de District St.

Pölten din 26 de ani. Aprilie 1978 prin care a constatat că lucrările de reglementare au fost efectuate în conformitate cu un permis de apă acordat în 1970. Acțiunea este încă în așteptare în fața Ministrului Federal al Agriculturii și Forestiere ( Bundesminister für Land- und Forstwirtschaft COMPLAINTS Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 din Convenția cu privire la durata procedurii. De asemenea, s-au plâns că drepturile lor în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 au fost încălcate deoarece nu au primit compensații, deși planurile lor de teren nu au fost transferate după lucrările de reglementare. DREPTUL La 15 noiembrie 2004, Curtea a primit următoarea declarație de la solicitanți: „Not că Guvernul austriac oferă reclamanților suma de 15.000 EUR pe bază exgrațială în ceea ce privește cererea susținută în fața Curții.

Această sumă (EUR) 15.000) acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile. Acesta va fi plătit, fără impozite care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neîndeplinire plus trei puncte procentuale. Accept oferta și retrag cererea depunând orice alte cereri împotriva Austria în ceea ce privește cererea. Declar că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului.” La 16 noiembrie 2004, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul austriei oferă să plătească suma de 15.000 EUR pentru reclamanții în ceea ce privește cererea de mai sus, o bază ex-grațială pentru retragerea cererii lor în funcție de Curte.

Această sumă (15.000 EUR) acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile. Acesta va fi plătit, fără impozite aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea reiterează termenii articolului 37 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să excludă o aplicare din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; (b) problema a fost rezolvată;.

Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele lor, este necesar.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă a ajuns între părți și consideră că reclamanții nu mai intenționează să își urmărească cererea și că această chestiune a fost rezolvată. În plus, în conformitate cu art. 37 § în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cererea la cazul de la art. 29 § 3 din Convenția ar trebui întreruptă și cazul scos din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate de a întrerupe aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 10222/02 by Ludwig KAUPER and Karoline RUHM against Austria The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 14 December 2004 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mr L. Loucaides , Mrs F. Tulkens , Mrs E. Steiner , Mr K. Hajiyev , Mr D. Spielmann , Mr S.E. Jebens, judges , and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 24 September 2001, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Ludwig Kauper and Mrs Karoline Ruhm, are Austrian nationals, who were born in 1934 and 1941 respectively and live in Vienna and Murstetten respectively.

They are represented before the Court by Mr E. Proksch, a lawyer practising in Vienna. The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador H. Winkler, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The administrative proceedings at issue in the present case concerned regulation works of the course of the Laabenbach river, whereby adjacent plots of lands were modified and reassigned to the respective owner. They started on 4 August 1978 when the applicants' father and predecessor in the proceedings filed an appeal against the St.

Pölten District Authority's decision of 26 April 1978 by which it had found that the regulation works had been carried out in accordance with a water permit granted in 1970. The proceedings are still pending before the Federal Minister for Agriculture and Forestry ( Bundesminister für Land- und Forstwirtschaft ). COMPLAINTS The applicants complained under Article 6 of the Convention about the length of the proceedings. They also complained that their rights under Article 1 of Protocol No. 1 were violated as they did not receive compensation although their plots of land had not been reassigned to them after the regulation works. THE LAW On 15 November 2004 the Court received the following declaration from the applicants: “I note that the Austrian Government offer to pay the applicants the amount of EUR 15,000 on an ex gratia basis in respect of the above application pending before the Court.

This sum (EUR 15,000) shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses. It will be paid, free of any taxes that may be applicable, within three months from the notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the offer and withdraw the application waiving any further claims against Austria in respect of the application.

I declare that this constitutes a final settlement of the case.” On 16 November 2004 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Austria offer to pay the amount of EUR 15,000 to the applicants in respect of the above application an ex gratia basis for the withdrawal of their application pending before the Court. This sum (EUR 15,000) shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses. It will be paid, free of any taxes that may be applicable, within three months from the notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court reiterates the terms of Article 37 § 1 of the Convention which, so far as relevant, reads as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; (b) the matter has been resolved;.. However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties and considers that the applicants no longer intend to pursue their application and that the matter has been resolved.

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. Accordingly, the application to the case of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President