HAAS v. AUSTRIA

Decizia nr. 40855/04 a Consiliului HAAS împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 1 iunie 2006 în calitate de Cameră compusă de: Președintele Loucaides, dna Tulkens, dna Vajić, dna Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens, judecători și dl Nielsen, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 noiembrie 2004, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Josef Haas, este un național austriac, care locuiește în Gattenberg. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl E. Stöger, un avocat practicant în Innsbruck. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul F. Trauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Afaceri Externe. La 14 ianuarie 2000, Autoritatea de District Schwaz (Bezirkshaupt-mannschaft care face referire la Legea forestieră (Forstgesetz) a ordonat reclamantului să reforțeze părțile din terenul său și să efectueze lucrări care ar trebui să împiedice deteriorarea pădurilor vecine. La o dată neespecificată, reclamantul a solicitat. La 7 iulie 2000, guvernatorul regional Tirol ( Landeshauptmann ) a respins recursul. La 30 august 2000, Curtea Administrativă ( Verwaltungsgerichtshof ), cu privire la plângerea reclamantului din 7 iulie 2000, a deschis proceduri și a solicitat guvernatorului regional să depună observații. La 28 septembrie 2000, Guvernatorul regional a formulat o observație cu privire la acest caz. La 13 octombrie 2000, Asociația Agricolă Stumm – Stummerberg ( Agrargemeinschaft) , fiind o terță parte interesată ( mitbeteiligte Partei ) și-a depus observațiile. La 5 aprilie 2004, Curtea Administrativă a respins plângerea reclamantului. Decizia a fost preluată la 17 mai 2004. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii. La 2 februarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul austriei oferă lui Josef Haas 3.500 de euro pentru a asigura o soluționare prietenoasă a cazului menționat mai sus pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Între timp, la 23 ianuarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la avocatul solicitant: „Not că Guvernul Austriai sunt dispuși să plătească suma de 3.500 de euro către Josef Haas, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Austria în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea reiterează termenii articolului 37 § 1 din Convenție care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți și consideră că reclamantul nu mai intenționează să își continue cererea și că această chestiune a fost rezolvată. În plus, în conformitate cu articolul § 1 din amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție ar trebui întreruptă și cazul scos din listă în conformitate cu art. 1 literele (a) și (b) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cauzelor sale.

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 40855/04

by Josef HAAS

against Austria

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 1

June

2006 as a Chamber composed of:

Mr

L.

Loucaides

,

President

,

Mrs

F.

Tulkens

,

Mrs

N.

Vajić,

Mrs

E.

Steiner

,

Mr

K.

Hajiyev

,

Mr

D.

Spielmann

,

Mr

S.E.

Jebens,

judges

,

and Mr

S.

Nielsen

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 16 November 2004,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together.

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Josef Haas, is an Austrian national, who lives in Gattenberg. He was represented before the Court by Mr E. Stöger, a lawyer practising in Innsbruck. The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador F. Trauttmansdorff, Head of the International Law Department at the Federal Ministry for Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 14 January 2000 the Schwaz District Authority (

Bezirkshaupt-mannschaft

)

referring to the Forestry Act (

Forstgesetz

) ordered the applicant to reforest parts of his land and to carry out works which should prevent that damage be caused to his neighbours’ forests.

On an unspecified date the applicant appealed.

On 7 July 2000 the Tirol Regional Governor (

Landeshauptmann

) dismissed the appeal.

On 30 August 2000 the Administrative Court (

Verwaltungsgerichtshof

), upon the applicant’s complaint of 7 July 2000, opened proceedings and requested the Regional Governor to file observations.

On 28 September 2000 the Regional Governor commented on the case.

On 13 October 2000 the Agricultural Association Stumm – Stummerberg (

Agrargemeinschaft)

, being an interested third party (

mitbeteiligte Partei

) filed its observations.

On 5 April 2004 the Administrative Court dismissed the applicant’s complaint. The decision was served on 17 May 2004.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of proceedings.

THE LAW

On 2 February 2006 the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Austria offer to pay 3,500 euros to Josef Haas with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

Meanwhile, on 23 January 2006, the Court had received the following declaration from the applicant’s lawyer:

“I note that the Government of Austria are prepared to pay the sum of 3,500 euros to Josef Haas with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Austria in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court reiterates the terms of Article 37 § 1 of the Convention which, so far as relevant, reads as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a)

the applicant does not intend to pursue his application; or

(b)

the matter has been resolved; ...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court takes note of the agreement reached between the parties and considers that the applicant no longer intends to pursue his application and that the matter has been resolved. Furthermore, in accordance with Article

37

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. Accordingly, the application of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list in accordance with Article

37

§

1 (a) and (b) of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Søren

Nielsen

Loukis

Loucaides

Registrar

President