AFFAIRE CENTRUM STAVEBNIHO INZENYRSTVI, A.S. c. REPUBLIQUE TCHEQUE

RESPONDENT

CZE

HOTĂRÂRE

21.12.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE CENTRUM STAVEBNIHO INZENYRSTVI, A.S. c. REPUBLIQUE TCHEQUE (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

În cazul Centrum stavebního inženýrství, Republica Cehă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Cabral Barreto Jungwiert Butkevych mei Mularoni Jočienė, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 30 noiembrie 2004, Rend hotărârea adoptată aici, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 65189/01) îndreptată împotriva Republicii Cehe și a cărei societate anonimă de drept ceh, Centrum stavebního inženýrství, a.s. ( La 4 decembrie 2001, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. I. CIRCONSTANȚELE SPĂLĂȚII Recurenta este o societate anonimă de drept ceh, având sediul social la Praga și a fost constituită pentru a privatiza un institut de cercetare aparținând statului. La 16 aprilie 1992, Ministerul Ceh competent a aprobat proiectul respectiv de privatizare. În consecință, Fondul pentru bunuri naționale a transferat bunurile în cauză reclamantei. Cu toate acestea, persoanele fizice au solicitat ulterior restituirea imobilelor transferate părții interesate. Cererea lor fiind primită în 1997, reclamanta a fost deposedată de clădirile în litigiu. La 2 august 1999, reclamanta sesizează instanța de raion (obvodní soud) din Praga 1 a unei acțiuni în despăgubire, îndreptată împotriva statului ceh, în special împotriva Ministerului de Finanțe, și a Fondului de bunuri naționale. Memoria celui de-al doilea pârât a ajuns la tribunal la 13 martie 2000, cel al primului pârât la 30 noiembrie 2000 (după o punere în întârziere). În urma ședinței din 12 iunie 2001, Tribunalul raional și-a dat hotărârea prin care a despăgubit reclamanta de cererea sa. La cererea recurentei, această hotărâre a fost anulată de tribunalul municipal (městský soud) din Praga la 22 ianuarie 2002. 10. La 10 decembrie 2003, Tribunalul raional a emis o nouă hotărâre prin care a respins cererea formulată împotriva primului pârât, dar a decis că pretenția recurentei era justificată față de cel de-al doilea pârât; valoarea despăgubirilor trebuia stabilită printr-o hotărâre finală. 11. La o dată nespecificată în 2004, tribunalul municipal, sesizat cu apelul recurentei și al celui de-al doilea pârât, a confirmat hotărârea din 10 decembrie 2003 12. Procedura privind valoarea despăgubirilor care trebuie plătite de către cel de-al doilea pârât rămâne pendinte. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNES PERTINENTE 13. Hartman c. Republica Cehă (53341/99, §§ 43-51, CEDO 2003 VIII). ÎN DREPT PRIVIND EXCEPȚIA PRELIMINARĂ A GUVERNULUI14, Guvernul ridică o excepție de la epuizarea căilor de atac interne, susținând că reclamanta nu a recurs la durata procedurii. 15. Curtea amintește că a respins deja o excepție similară în cauza Hartman c. Republica Cehă (hotărârea menționată anterior, punctul 55-69). Aceasta nu percepe niciun motiv de derogare de la concluzia sa anterioară și, prin urmare, respinge excepția. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 16. Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil. * Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 2 august 1999 și nu se încheiase încă la 27 septembrie 2004. Curtea constată că cererea nu este în mod evident greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Contrar afirmației potrivit căreia instanțele cehe ar amâna fără motiv examinarea acțiunilor civile și comerciale, guvernul consideră că termenul rezonabil a fost respectat în cazul de față. Acesta constată că au trecut mai puțin de doi ani și jumătate între introducerea acțiunii și pronunțarea primei hotărâri pronunțate în apel, știind că Tribunalul de Primă Instanță și-a pronunțat hotărârea la sfârșitul primei ședințe. Intervalul dintre inițierea procedurii și desfășurarea acestei prime ședințe ar fi datorat unei anumite complexități a litigiului și timpului pe care l-au petrecut inculpații pentru a-și prezenta observațiile în fața instanței. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII Hartman c. Republica Cehă, citată anterior, § 73). 23. În opinia Curții, prezentul litigiu nu avea o complexitate specială. Cu toate acestea, nu se poate afirma că procedura s-a desfășurat într-un ritm susținut, dat fiind că au trecut aproape doi ani între cererea introductivă de judecată și inițierea primei ședințe în cauză și că, după anularea primei hotărâri în apel la 22 ianuarie 2002, Tribunalul de Primă Instanță a luat din nou aproape doi ani pentru a-și pronunța hotărârea din 10 decembrie 2003. În cele din urmă, trebuie să se constate că procedura privind valoarea despăgubirilor la care recurenta are încă dreptul este pendinte. 24. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că cauza recurentei nu a fost audiată într-un termen rezonabil; prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 25. Potrivit articolului 41 din Convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 333 coroane cehe (CZK), adică aproximativ 313 108 EUR (EUR), pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit; această sumă ar corespunde unei treimi din valoarea daunelor și dobânzilor pe care le solicită în cadrul procedurii în litigiu desfășurate în fața instanțelor naționale. 27. Guvernul contestă metoda utilizată de reclamantă pentru a evalua valoarea prejudiciului moral, metoda care utilizează elemente de tip material și care, în opinia sa, duce la o sumă excesivă. De asemenea, ia act de faptul că recurenta este o persoană juridică a cărei sensibilitate la un eventual prejudiciu imaterial este semnificativ redusă și consideră că o eventuală constatare a încălcării convenției de către Curte ar fi suficientă. 28. Curtea amintește că nu se poate exclude faptul că prelungirea procedurii dincolo de termenul rezonabil poate cauza unei societăți comerciale o altă pagubă decât cea materială care necesită despăgubiri pecuniare. Într-adevăr, eficacitatea taxei garantate prin art. 6 din convenție impune acordarea unei despăgubiri pecuniare și pentru daune morale, inclusiv unei societăți comerciale (a se vedea Comingersoll c. Portugalia, S.A. [GC], n 35382/97, § 35 și 36, CEDH 2000 Wohlmeyer Bau GmbH c. Austria, n 20077/02, § 61, 8 iulie 2004). În cazul de față, recurentei i s-a refuzat posibilitatea de a beneficia rapid de despăgubiri la care are dreptul (cum ar fi hotărârea din 10 decembrie 2003). În această privință, se poate considera că această situație a cauzat societății reclamante dezavantaje considerabile, chiar și în gestionarea cauzelor sale curente, care justifică acordarea unei despăgubiri. 30. Prin urmare, hotărând în mod echitabil, astfel cum prevede art. 41, Curtea alocă recurentei 2 800 EUR pentru prejudiciul moral suferit. Recurenta nu solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. Curtea consideră că, prin urmare, nu este necesar să se pronunțe asupra acestui punct. Interese moratorii 32. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CESAR, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă afirmă că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 2 800 EUR (două mii opt sute de euro) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit Această sumă trebuie convertită în moneda națională a statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului numai de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcută în franceză și apoi comunicată în scris la 21 decembrie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Module Președinte