AFFAIRE SANGLIER CONTRE LA FRANCE

Rezoluția ResDH(2004)101 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 27 mai 2003 (definită la 27 august 2003) în cauza Sangier împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 decembrie 2004, cu ocazia celei de-a 906-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 27 mai 2003 în cauza Sangier și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție prin care se reamintește că la originea acestei cauze se află o cerere (n 50342/99) îndreptată împotriva Franței, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 17 mai 1999 în temeiul articolului 34 din Convenție, de domnul Jean-Pierre Sangier, resortisant francez, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor prud'homale Întrucât, în hotărârea sa din 27 mai 2003, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție a declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului,

în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 6 500 EUR pentru prejudicii morale și că această sumă ar crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plata acesteia, a respins pretențiile părții solicitante în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 27 mai 2003, având în vedere obligația Franței de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție.

Având în vedere că, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost și a fost transmisă autorităților direct interesate, asigurându-se că, la 17 noiembrie 2003, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma prevăzută în Hotărârea din 27 mai 2003, Declar, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Franței, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2004)101 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 27 mai 2003 (définitif le 27 août 2003) dans l'affaire Sanglier contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 22 décembre 2004, lors de la 906e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n o 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 27 mai 2003 dans l'affaire Sanglier et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 50342/99) dirigée contre la France, introduite devant la Cour européenne des Droits de l'Homme le 17 mai 1999 en vertu de l'article 34 de la Convention, par M. Jean-Pierre Sanglier, ressortissant français, et que la Cour a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d'une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil devant les juridictions prud'homales ; Considérant que dans son arrêt du 27 mai 2003 la Cour, à l'unanimité ; - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante,

dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 6 500 euros pour préjudice moral et que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 27 mai 2003, eu égard à l'obligation qu'a la France de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l'examen de cette affaire, le gouvernement de l'Etat défendeur a indiqué que l'arrêt de la Cour avait été et transmis aux autorités directement concernées ; S'étant assuré que le 17 novembre 2003, dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l'arrêt du 27 mai 2003, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la France, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.