Arnal împotriva Franței

Rezoluția ResDH(2004)48 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 martie 2002 (definită la 19 iunie 2002) în cauza Arnal împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 iulie 2004, cu ocazia celei de-a 891-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 19 martie 2002 în cauza Arnal și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție Reamintind că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 47007/99) formulată împotriva Franței, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 21 ianuarie 1999 în temeiul art. 34 din Convenție, de dna Francoise Arnal, resortisant francez, și că Curtea a declarat admisibil ca termen excesiv să se refere la o procedură privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor administrative Întrucât, în hotărârea sa din 19 martie 2002, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție a declarat că guvernul din statul pârât trebuie să plătească părții reclamante,

în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 7 500 EUR pentru prejudicii morale și 1 524,49 EUR, inclusiv TVA pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze cu 4,26% la an de la expirarea termenului respectiv și până la plata plății.

a respins revendicările reclamantului în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 19 martie 2002, având în vedere obligația pe care Franța o respectă conform art. 46 alin. (1) din Convenție, având în vedere faptul că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct implicate având în vedere faptul că, la 18 decembrie 2002, după expirarea termenului acordat, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 19 martie 2002, iar dobânda de întârziere datorată, adică 96,11 EUR, fusese plătită în aceeași zi, Declar că, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2004)48 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 19 mars 2002 (définitif le 19 juin 2002) dans l’affaire Arnal contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 20 juillet 2004, lors de la 891e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 19 mars 2002 dans l’affaire Arnal et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 47007/99) dirigée contre la France, introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme le 21 janvier 1999 en vertu de l’article 34 de la Convention, par Mme Françoise Arnal, ressortissante française, et que la Cour a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure portant sur des droits et obligations de caractère civil devant des juridictions administratives ; Considérant que dans son arrêt du 19 mars 2002 la Cour, à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 7 500 euros pour préjudice moral et 1 524,49 euros, TVA comprise, au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 4,26% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 19 mars 2002, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 18 décembre 2002, après l’expiration du délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 19 mars 2002, et que les intérêts de retard dus, soit 96,11 euros, avaient été versés le même jour, Déclare,

après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.