AFFAIRE ZAHEG CONTRE LA FRANCE

Rezoluția ResDH(2004)53 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 februarie 2002 (definită la 19 mai 2002) în cauza Zaheg împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 iulie 2004, cu ocazia celei de-a 891-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 19 februarie 2002 în cauza Zaheg și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție Reamintind că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 46708/99) adresată Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 20 februarie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Mohamed Zaheg, resortisant tunisian, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibilă cauza privind durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor administrative, având în vedere că, în hotărârea sa din 19 februarie 2002, Curtea, în unanimitate,

a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 5 000 EUR pentru prejudicii morale și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu de 4,26% la an de la expirarea termenului respectiv și până la plata plății a respins revendicările reclamantului în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 19 În februarie 2002, având în vedere obligația pe care Franța o respectă conform art. 46 alin. (1) din Convenție, având în vedere faptul că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct implicate.

În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma prevăzută în hotărârea din 19 februarie 2002, după ce a examinat informațiile furnizate de guvernul Franței, pe care le-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2004)53 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 19 février 2002 (définitif le 19 mai 2002) dans l’affaire Zaheg contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 20 juillet 2004, lors de la 891e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 19 février 2002 dans l’affaire Zaheg et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 46708/99) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 20 février 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Mohamed Zaheg, ressortissant tunisien, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure portant sur des droits et obligations de caractère civil devant des juridictions administratives ; Considérant que dans son arrêt du 19 février 2002 la Cour, à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6,

paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 5 000 euros pour préjudice moral et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 4,26% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 19 février 2002, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 19 juin 2002, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l’arrêt du 19 février 2002, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2,

de la Convention dans la présente affaire.