AFFAIRE JARREAU CONTRE LA FRANCE

Rezoluția ResDH(2004) 99 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 aprilie 2003 (definită la 8 iulie 2003) în cauza Jarreau împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 decembrie 2004, cu ocazia celei de-a 906-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 8 aprilie 2003 în cauza Jarreau și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenția care reamintește că la originea acestei cauze se află o cerere (n 50975/99) îndreptată împotriva Franței, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 2 august 1999 în temeiul articolului 34 din convenție, de domnul Roger Jarreau, resortisant francez, și că Curtea a declarat admisibilă motivul întemeiat pe durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor prud'homale Întrucât, în hotărârea sa din 8 aprilie 2003, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție a declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului,

în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 5 500 EUR pentru daune morale, 300 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată a respins pretențiile recurentei în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 8 aprilie 2003, având în vedere obligația Franței de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție Considerând că, în timpul examinării acestei cauze, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, în special cu consolidarea Curții de Apel din Aix-en-Provence (a se vedea Rezoluția DH(2002)63 în cauza Bozza), și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct vizate.

S-a asigurat că, la 30 octombrie 2003, după expirarea termenului acordat, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 8 aprilie 2003, iar dobânzile de întârziere datorate, respectiv 21,93 EUR, fuseseră plătite la 24 martie 2004, Declar, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Franței, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2004)99 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 8 avril 2003 (définitif le 8 juillet 2003) dans l'affaire Jarreau contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 22 décembre 2004, lors de la 906e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n o 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 8 avril 2003 dans l'affaire Jarreau et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 50975/99) dirigée contre la France, introduite devant la Cour européenne des Droits de l'Homme le 2 août 1999 en vertu de l'article 34 de la Convention, par M. Roger Jarreau, ressortissant français, et que la Cour a déclaré recevable le grief tiré de la durée excessive d'une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil devant les juridictions prud'homales ; Considérant que dans son arrêt du 8 avril 2003 la Cour, à l'unanimité ; - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante,

dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 5 500 euros pour préjudice moral, 300 euros au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 8 avril 2003, eu égard à l'obligation qu'a la France de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l'examen de cette affaire, le gouvernement de l'Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, avec notamment le renforcement de la Cour d'appel d'Aix-en-Provence (voir Résolution DH(2002)63 dans l'affaire Bozza), et a indiqué que l'arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S'étant assuré que le 30 octobre 2003, après l'expiration du délai imparti,

le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l'arrêt du 8 avril 2003, et que les intérêts de retard dus, soit 21,93 euros, avaient été versés le 24 mars 2004, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la France, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.