AFFAIRE JUSSY CONTRE LA FRANCE

Rezoluția ResDH(2004) 100 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 aprilie 2003 (definită la 8 iulie 2003) în cauza Jussy împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 decembrie 2004, cu ocazia celei de-a 906-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 8 aprilie 2003 în cauza Jussy și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție prin care se reamintește că la originea acestei cauze se află o cerere (n 42277/98) îndreptată împotriva Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 3 februarie 1998 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de doamna Janny Jussy, resortisantă franceză, și pe care Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibil motivul întemeiat pe durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor prud'homale; având în vedere că, în hotărârea sa din 8 aprilie 2003, Curtea, în unanimitate; a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție a spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 6 000 EUR pentru daune morale și că această sumă ar crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plata acesteia, a respins pretențiile părții solicitante în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 8 aprilie 2003, având în vedere obligația Franței de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție. Întrucât, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, inclusiv consolidarea Curții de Apel din Aix-en-Provence (a se vedea Rezoluția DH(2002) 63 în cauza Bozza) și a Curții de Casație (a se vedea Rezoluția DH(2003)88 în cauza Hermant) și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză asigurându-se că, la 6 octombrie 2003, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma prevăzută în hotărârea din 8 aprilie 2003, Declar, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Franței, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2004)100

relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

du 8 avril 2003 (définitif le 8 juillet 2003)

dans l'affaire Jussy contre la France

(adoptée par le Comité des Ministres le 22 décembre 2004,

lors de la 906e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n

o

11 (ci-après dénommée «la

Convention»),

Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 8 avril 2003 dans l'affaire Jussy et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention

;

Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n

o

42277/98) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 3 février 1998 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par Mme

Janny Jussy, ressortissante française, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole

n

o

11, a déclaré recevable le grief tiré de la durée excessive d'une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil devant les juridictions prud'homale ;

Considérant que dans son arrêt du 8 avril 2003 la Cour, à l'unanimité ;

-

a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention

;

-

a dit que l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 6

000 euros pour préjudice moral et que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement

;

-

a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 8

avril 2003, eu égard à l'obligation qu'a la France de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Considérant que lors de examen de cette affaire, le gouvernement de l'Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, avec notamment le renforcement de la Cour d'appel d'Aix-en-Provence (voir Résolution

DH(2002)63 dans l'affaire Bozza) et de la Cour de cassation (voir Résolution DH(2003)88 dans l'affaire Hermant), et a indiqué que l'arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées

;

S'étant assuré que le 6 octobre 2003, dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l'arrêt du 8 avril 2003,

Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la France, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.