CASE OF SANGLIER AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2004)101 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 27 mai 2003 (finală la 27 august 2003) în cazul Sanglier împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 22 decembrie 2004 la a 906-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Sanglier pronunțată la 27 mai 2003 și transmis Comitetul de Miniștri odată ce a devenit final în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 50342/99) împotriva Franței, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 17 mai 1999 în conformitate cu art. 34 din Convenția de către dl Jean-Pierre Sanglier, un național francez, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea privind lungimea excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor industriale; întrucât, în hotărârea sa din 27 mai 2003, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; a afirmat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 6 500 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale și dobânzile simple la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale se achită pe această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; respinsă restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 27 mai 2003, având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză direct; având în vedere că, la 17 noiembrie 2003, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 27 mai 2003, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2004)101

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 27 May 2003 (final on 27 August 2003)

in the case of Sanglier against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 22 December 2004

at the 906th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Sanglier case delivered on 27

May

2003 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 50342/99) against France, lodged with the European Court of Human Rights on 17 May 1999 under Article 34 of the Convention by Mr Jean-Pierre Sanglier, a French national, and that the Court declared admissible the complaint concerning the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before industrial courts;

Whereas in its judgment of 27 May 2003 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 6

500 euros in respect of non-pecuniary damage and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points shall be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant's claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 27 May 2003, having regard to France's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court's judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 17 November 2003, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 27 May 2003,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.