CASE OF ARNAL AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2004)48 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 martie 2002 (finală la 19 iunie 2002) în cazul Arnal împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 20 iulie 2004 la cea de-a 891-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Arnal pronunțată la 19 Martie 2002 și transmis Comitetul de Miniștri odată ce a devenit final în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 4707/99) împotriva Franței, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 21 ianuarie 1999 în conformitate cu art. 34 din Convenție de către dna Françoise Arnal, cetățean francez, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri administrative privind drepturile și obligațiile civile; întrucât, în hotărârea sa din 19 martie 2002, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; a afirmat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 7 500 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale și 1 524,49 euro, inclusiv impozitul pe valoarea adăugată, în ceea ce privește costurile și cheltuielile și faptul că dobânzile simple la o rată anuală de 4,26% vor fi plătite cu privire la aceste sume de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; respingeți restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere obligația Franței în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenția de a respecta aceasta, după ce a invitat Guvernul Statului pârât să o informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 19 martie 2002; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză; Având în vedere faptul că, la 18 decembrie 2002, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 19 martie 2002, și că dobânzile nejustificate datorii, adică 96,11 euro, au fost plătite la aceeași dată, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2004)48

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 19 March 2002 (final on 19 June 2002)

in the case of Arnal against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 20 July 2004

at the 891st meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Arnal case delivered on 19

March 2002 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and

46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 47007/99) against France, lodged with the European Court of Human Rights on 21 January 1999 under Article 34 of the Convention by Ms Françoise Arnal, a French national, and that the Court declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain administrative proceedings concerning civil rights and obligations;

Whereas in its judgment of 19 March 2002 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 7 500 euros in respect of non-pecuniary damage and 1

524,49

euros, including value-added tax, in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 4,26% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 19 March 2002, having regard to France’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 18 December 2002, after the expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 19 March 2002, and that the default interest due, that is 96,11 euros, was paid on the same date,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.