CASE OF ZAHEG AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2004)53 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 februarie 2002 (finală la 19 mai 2002) în cazul Zaheg împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 20 iulie 2004 la cea de-a 891-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Zaheg pronunțată la 19 Februarie 2002 și transmise Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 46708/99) împotriva Franței, depusă la 20 februarie 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Mohamed Zaheg, cetățean tunisian, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea referitoare la lungimea excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor administrative; întrucât în hotărârea sa din 19 februarie 2002 Curtea a declarat în unanimitate: a susținut că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 5 000 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale și că dobânzile simple la o rată anuală de 4,26% vor fi plătite la această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză direct; având în vedere că, la 19 iunie 2002, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 19 februarie 2002, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2004)53

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 19 February 2002 (final on 19 May 2002)

in the case of Zaheg against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 20 July 2004

at the 891st meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Zaheg case delivered on 19

February 2002 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 46708/99) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 20 February 1998 under former Article 25 of the Convention by Mr

Mohamed

Zaheg, a Tunisian national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before administrative courts;

Whereas in its judgment of 19 February 2002 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 5 000 euros in respect of non-pecuniary damage and that simple interest at an annual rate of 4,26% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 19 February 2002, having regard to France’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 19 June 2002, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 19 February 2002,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.