CASE OF VERMEERSCH AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2004)52 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 mai 2001 (finală la 22 august 2001) în cazul Vermeersch împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 20 iulie 2004 la cea de-a 891-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Vermeersch pronunțată la 22 mai 2001 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 39273/98) împotriva Franței, depusă la 30 mai 1997 Comisiei Europene a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenție de dl Omer Vermeersch, cetățean francez, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea referitoare la lungimea excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor administrative; întrucât în hotărârea sa din 22 mai 2001 Curtea a declarat în unanimitate: a susținut că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit finală, 30 000 franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și 5 000 de franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile, împreună cu orice impozit pe valoarea adăugată care ar putea fi taxabil, și că dobânzile simple la o rată anuală de 4,26% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni de mai sus până la decontare; au respins restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 22 mai 2001, având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză; Având în vedere faptul că, la 4 decembrie 2001, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 22 mai 2001, și având în vedere faptul că dobânzile nejustificate datorate constituie o sumă minimă și că reclamantul nu a insistat asupra plății sale, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2004)52

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 22 May 2001 (final on 22 August 2001)

in the case of Vermeersch against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 20 July 2004

at the 891st meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Vermeersch case delivered on 22 May 2001 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and

46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 39273/98) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 30 May 1997 under former Article 25 of the Convention by Mr

Omer

Vermeersch, a French national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before administrative courts;

Whereas in its judgment of 22 May 2001 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 30 000 French francs in respect of non-pecuniary damage and 5

000 French francs in respect of costs and expenses, together with any value added tax that might be chargeable, and that simple interest at an annual rate of 4,26% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 22 May 2001, having regard to France’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 4 December 2001, after the expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 22 May 2001, and having taken note of the fact that the default interest due was a minimal sum and that the applicant had not insisted on its payment,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.