CASE OF BOUILLY AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2001)24 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 decembrie 1999 (finală la 7 martie 2000) în cazul Bouilly împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 februarie 2001 la ședința 741 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Bouilly pronunțată la 7 decembrie 1999 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 38952/97) împotriva Franței, depusă la 12 septembrie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dna Elisabeth Bouilly, cetățean francez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor administrative; întrucât în hotărârea sa din 7 decembrie 1999 Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; - a considerat că nu este necesar să se examineze plângerea în temeiul art. 13 din Convenție; - a considerat că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală, 30 000 de franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale, 15 000 franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 3,47% vor fi plătite cu sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților interesate, în special instanței administrative din Orléans; Având în vedere că, la 3 februarie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 7 decembrie 1999, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)24

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 7 December 1999 (final on 7 March 2000)

in the case of Bouilly against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 26 February 2001

at the 741

st

meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Bouilly case delivered on 7 December 1999 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 38952/97) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 12 September 1997 under former Article 25 of the Convention by Ms Elisabeth Bouilly, a French national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before the administrative courts;

Whereas in its judgment of 7 December 1999 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that it was not necessary to examine the complaint under Article 13 of the Convention;

- held that the respondent State was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment become final, 30 000 French francs in respect of non-pecuniary damage, 15 000 French francs in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 3,47% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant's claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the Government of the respondent State to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 7 December 1999, having regard to France's obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State indicated that the Court's judgment had been sent out to the authorities directly concerned, in particular to the administrative court of Orléans;

Having satisfied itself that on 3 February 2000, within the time-limit set, the Government of the respondent State paid the applicant the sums provided for in the judgment of 7 December 1999,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.