CASE OF CASTELL AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2001)167 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 martie 2000 (finală la 21 iunie 2000) în cazul Castell împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 17 decembrie 2001 la ședința 775 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul depus la Castell la 21 martie 2000 și transmis Comitetului de Miniștri după ce a devenit final în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (Nu. 38783/97) împotriva Franței, depusă la 18 iulie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl René Castell și dna Lucienne Castell, doi resortisanți francezi, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisă plângerea din cauza lungii excesive a anumitor proceduri civile; întrucât, în hotărârea revizuită din 21 iunie 2000, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească fiecare solicitant, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 30 000 franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și 20 000 franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 3,47% vor fi plătite cu sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât în timpul examinării cauzei de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză direct; având în vedere că Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea revizuită din 21 martie 2000, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)167

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 21 March 2000 (final on 21 June 2000)

in the case of Castell against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 17 December 2001

at the 775

th

meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Castell case delivered on 21 March 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 38783/97) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 18 July 1997 under former Article 25 of the Convention by Mr René Castell and Ms Lucienne Castell, two French nationals, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint on account of the excessive length of certain civil proceedings;

Whereas in its revised judgment of 21 June 2000 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay each applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 30 000 French francs in respect of non-pecuniary damage and 20 000 French francs in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 3,47% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 21 March 2000, having regard to France’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the revised judgment of 21 March 2000,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.