Gozalvo împotriva Franței

Rezoluția ResDH(2001)25 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 9 noiembrie 1999 (definită la 9 februarie 2000) în cauza Gozalvo împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 februarie 2001, cu ocazia reuniunii 741 a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 9 noiembrie 1999 în cauza Gozalvo și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție ; reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 38894/97) îndreptată împotriva Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 23 iulie 1997 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de domnul Manuel Gozalvo, resortisant francez, iar Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea referitoare la durata excesivă a unei proceduri de despăgubire în fața instanțelor civile; întrucât, în hotărârea sa din 9 noiembrie 1999, Curtea, în unanimitate: - a spus că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție;

- a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, suma de 120 000 de franci francezi pentru prejudicii morale și că această sumă ar trebui să majoreze cu un interes simplu de 3,47% pe an de la expirarea termenului menționat și până la plată; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; Întrucât a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 9 noiembrie 1999, având în vedere obligația Franței de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție; Considerând că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct implicate; asigurându-se că, la 1 martie 2000, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în Hotărârea din 9 noiembrie 1999, Declar, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)25 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 9 novembre 1999 (définitif le 9 février 2000) dans l'affaire Gozalvo contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 26 février 2001, lors de la 741 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n o 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 9 novembre 1999 dans l'affaire Gozalvo et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 38894/97) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 23 juillet 1997 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M. Manuel Gozalvo, ressortissant français, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n o 11, a déclaré recevable le grief relatif à la durée excessive d'une procédure en indemnisation devant les juridictions civiles ; Considérant que dans son arrêt du 9 novembre 1999 la Cour, à l'unanimité : - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le Gouvernement de l'Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, la somme de 120 000 francs français pour préjudice moral et que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple de 3,47% l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions du requérant en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le Gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 9 novembre 1999, eu égard à l'obligation qu'a la France de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l'Etat défendeur a indiqué que l'arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S'étant assuré que le 1 er mars 2000, dans le délai imparti, le Gouvernement de l'Etat défendeur a versé au requérant la somme prévue dans l'arrêt du 9 novembre 1999, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.