CASE OF MAHIEU AGAINST FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment.
CASE OF MAHIEU AGAINST FRANCE (CtEDO, 2004)
Rezoluția ResDH(2004)50 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 iunie 2001 (finală la 19 septembrie 2001) în cazul Mahieu împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 20 iulie 2004 la cea de-a 891-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Mahieu pronunțată la 19 Iunie 2001 și transmis Comitetul de Miniștri odată ce a devenit final în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 43288/98) împotriva Franței, depusă la 13 mai 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Daniel Mahieu, cetățean francez și belgian, și că Curtea, sesizată din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibile plângerile referitoare în primul rând, la lungimea excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor administrative și, în al doilea rând, la dreptul reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor sale; întrucât, în hotărârea sa din 19 iunie 2001, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; a considerat că nu este necesar să se examineze, de asemenea, plângerea reclamantului cu privire la o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 30 000 franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale; 11 588 francele franceze în ceea ce privește costurile și cheltuielile și faptul că dobânzile simple la o rată anuală de 4,26% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; respingeți restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alin. (2) din Convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să o informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 19 iunie 2001, având în vedere obligația Franței în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenția de a respecta aceasta; întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost publicată pe site-ul oficial „Légifrance” și trimisă autorităților în cauză; Având în vedere că, la 17 octombrie 2001, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 19 iunie 2001, Declarații, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.