CASE OF IGDELI AGAINST TURKEY

Rezoluția ResDH(2004)96 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 iunie 2002 (finală la 20 septembrie 2002) în cazul İğdeli împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 22 decembrie 2004 la a 906-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza İğdeli pronunțată la 20 Iunie 2002 și transmise Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 29296/95) împotriva Turciei, depusă la 26 octombrie 1995 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Yüksel İğdeli, cetățean turc, și că Curtea, sesizată din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibile plângerile legate de lungimea excesivă a detenției reclamantei în custodie de poliție și de absența recoursului judiciar pentru a contesta legalitatea detenției sale; întrucât, în hotărârea sa din 20 iunie 2002, Curtea în unanimitate: a considerat că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din convenție;

a considerat că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (4) din convenție; a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 1 830 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale; 1 500 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie transformate în lira turcă la rata aplicabilă la data decontare, și că dobânzile simple la o rată anuală de 4,26% vor fi plătite cu privire la sumele respective de la expirarea celor trei luni de mai sus până la decontare; au respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 20 iunie 2002, având în vedere obligația Turciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja s-au luat măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași ca cele constatate în acest caz, în special prin modificarea legislației care reglementează detenția în custodie de poliție (a se vedea Rezoluția ResDH(2002)110 în cazul Sakık și altele),

și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în mod direct în cauză; Având în vedere că, la 18 decembrie 2002, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 20 iunie 2002, Declarații, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2004)96 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 20 June 2002 (final on 20 September 2002) in the case of İğdeli against Turkey (Adopted by the Committee of Ministers on 22 December 2004 at the 906th meeting of the Ministers' Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the İğdeli case delivered on 20 June 2002 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 29296/95) against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 26 October 1995 under former Article 25 of the Convention by Mr Yüksel İğdeli, a Turkish national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaints related to the excessive length of the applicant's detention in police custody and the absence of judicial remedy to challenge the lawfulness of his detention; Whereas in its judgment of 20 June 2002 the Court unanimously: - held that there had been a violation of Article 5, paragraph 3,

of the Convention; - held that there had been a violation of Article 5, paragraph 4, of the Convention; - held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 1 830 euros in respect of non-pecuniary damage; 1 500 euros in respect of costs and expenses, to be converted into Turkish lira at the rate applicable on the date of settlement, and that simple interest at an annual rate of 4.26% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement; - dismissed the remainder of the applicant's claim for just satisfaction; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 20 June 2002, having regard to Turkey's obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as those found in this case,

in particular through the amendment of the legislation governing detention in police custody (see Resolution ResDH(2002)110 in the Sakık and others case), and indicated that the Court's judgment had been sent out to the authorities directly concerned; Having satisfied itself that on 18 December 2002, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 20 June 2002, Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.