AFFAIRE IGDELI CONTRE LA TURQUIE

Rezoluția ResDH(2004)96 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 iunie 2002 (definită la 20 septembrie 2002) în cauza mai 2002 (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 decembrie 2004, în cadrul celei de-a 906-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 20 iunie 2002 în cauza mai 2009 și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 29296/95) formulată împotriva Turciei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 26 octombrie 1995 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Yüksel, resortisant turc, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibile obiecțiunile referitoare la durata excesivă a custodiei sale și la lipsa unor căi de atac judiciare pentru a contesta legalitatea detenției, având în vedere că, în Hotărârea sa din 20 iunie 2002, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din convenție a spus că a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (4) din Convenție că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 1 830 EUR pentru prejudicii morale; 1 500 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, care urmează să fie convertite în lire turcești la rata aplicabilă la data regulamentului, iar aceste sume ar trebui majorate cu o dobândă simplă de 4,26% la an de la data expirării termenului respectiv și până la data la care plata a respins revendicările părții solicitante în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenția de invitare a guvernului de la Tribunalul de Primă Instanță în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 20 iunie 2002, având în vedere obligația Turciei de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție Întrucât, în cursul examinării acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a reamintit faptul că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, inclusiv modificarea legislației privind păstrarea în custodie (a se vedea Rezoluția ResDH(2002)110 în cauza Sak În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute în hotărârea din 20 iunie 2002, după ce a examinat informațiile furnizate de guvernul Turciei, pe care și le-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție.

Résolution ResDH(2004)96

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 20 juin 2002 (définitif le 20 septembre 2002)

dans l’affaire İğdeli contre la Turquie

(adoptée par le Comité des Ministres le 22 décembre 2004,

lors de la 906e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la

Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 20 juin 2002 dans l’affaire İğdeli et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention

;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 29296/95) dirigée contre la Turquie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 26 octobre 1995 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M.

Yüksel İğdeli, ressortissant turc, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole

n°

11, a déclaré recevables les griefs relatifs à la durée excessive de sa garde à vue et à l’absence de voies de recours judiciaire pour contester la légalité de la détention

;

Considérant que dans son arrêt du 20 juin 2002 la Cour, à l’unanimité

:

-

a dit qu’il y avait eu violation de l’article 5, paragraphe 3, de la Convention

;

-

a dit qu’il y avait eu violation de l’article 5, paragraphe 4, de la Convention

;

-

a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 1

830 euros pour préjudice moral

; 1

500 euros au titre des frais et dépens, à convertir en lires turques au taux applicable à la date du règlement, et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 4,26% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement

;

-

a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 20

juin 2002, eu égard à l’obligation qu’a la Turquie de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Considérant que lors de examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, avec notamment l’amendement de la législation relative à la garde à vue (voir Résolution ResDH(2002)110 dans l’affaire Sakık et autres), et a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées

;

S’étant assuré que le 18 décembre 2002, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 20 juin 2002,

Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Turquie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.