CASE OF ILKAY AGAINST TURKEY

Rezoluția ResDH(2005)5 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 ianuarie 2004 (finală la 8 aprilie 2004) în cazul İlkay împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 23 februarie 2005 la a 914-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza dărâmată la İlkay 8 ianuarie 2004 și transmis Comitetul de Miniștri odată ce a devenit final în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (Nu. 427866/98) împotriva Turciei, depusă la 18 iunie 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dna Nuran İlkay, cetățean turc, și că Curtea, sesizată în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea că a existat o încălcare a dreptului reclamanților la bucuria pașnică a bunurilor sale din cauza întârzierii administrației în ceea ce privește plata compensației suplimentare pentru expropriarea proprietății reclamantului și diferența dintre rata dobânzii implicite aplicabilă la momentul în care datoriile datorate statului și rata medie de inflație în Turcia; întrucât în hotărârea sa din 8 ianuarie 2004, Curtea a declarat în unanimitate: - a declarat plângerea admisibilă; a considerat că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1; a considerat că nu este necesar să se examineze în mod separat plângerea în temeiul art. 13 din Convenție; a considerat că hotărârea în sine constituie suficientă satisfacție în ceea ce privește prejudiciile morale; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit finală, 1 900 de euro în ceea ce privește prejudiciu material; 500 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile și dobânzile simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale se plătesc de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 8 ianuarie 2004, având în vedere obligația Turciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; În timp ce în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja s-au luat măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări care au fost constatate în acest caz, în special prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 din Legea nr. 4489, care a aliniat rata statutară a dobânzilor nejustificate cu rata anuală de redecontare aplicată de Banca Centrală Turcă la datoriile pe termen scurt, aceasta din urmă este stabilită și revizuită în mod definitiv, ținând seama în special de rata inflației țării (a se vedea Rezoluțiile DH(2001)70 și DH(2001)71 respectiv, în cazurile Aka și Akkuș împotriva Turciei), și a indicat că hotărârea Curții a fost publicată în „Rezoluțiile DH(2001)70 și DH(2001)71, respectiv în cazul Curții” Yargı Mevzuatı Bülteni ” nr. 244 și trimise autorităților în cauză în mod direct; având în vedere că, la 8 iulie 2004, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 8 ianuarie 2004, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2005)5

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 8 January 2004 (final on 8 April 2004)

in the case of İlkay against Turkey

(Adopted by the Committee of Ministers on 23 February 2005

at the 914th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the İlkay case delivered on

8 January 2004 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 42786/98) against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 18 June 1998 under former Article 25 of the Convention by Ms Nuran İlkay, a Turkish national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint that there had been a breach of the applicants right to the peaceful enjoyment of her possessions due to the administration's delay in paying additional compensation for expropriation of the applicant's property and the difference between the default interest rate applicable at the time to the debts owed to the state and the average rate of inflation in Turkey;

Whereas in its judgment of 8 January 2004 the Court unanimously:

- declared the complaint admissible;

-

held that there had been a violation of Article 1 of Protocol No 1;

-

held that it was not necessary to examine separately the complaint under Article 13 of the Convention;

-

held that the judgment in itself constituted sufficient just satisfaction as to non-pecuniary damage;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant within three months from the date at which the judgment became final, 1

900 euros in respect of pecuniary damage; 500 euros in respect of costs and expenses and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points shall be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant's claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 8 January 2004, having regard to Turkey's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as that found in this case, notably through the entry into force on 1 January 2000 of Law No. 4489, which brought the statutory rate of default interest into line with the annual rediscount rate applied by the Turkish Central Bank to short-term debts, the latter rate is fixed and permanently reviewed, taking into account particularly the country's inflation rate, (see Resolutions DH(2001)70 and DH(2001)71 in, respectively, the cases of Aka and Akkuș against Turkey), and indicated that the Court's judgment had been published in the “

Yargı Mevzuatı Bülteni

” No. 244 and sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 8 July 2004, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 8 January 2004,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.