CASE OF DENLI AGAINST TURKEY

Rezoluția ResDH(2003) 179 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 iulie 2002 (finală la 23 octombrie 2002) în cazul Denli împotriva Turciei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 6 ianuarie 2004 la a 863-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Denli pronunțată la 23 iulie 2002 și transmis Comitetul de Miniștri odată ce a devenit final în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 68117/01) împotriva Turciei, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 6 iulie 1998 în conformitate cu art. 34 din Convenția de către dna Nesibe Denli, cetățean turc, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea că a existat o încălcare a dreptului reclamantului la bucuria pașnică a bunurilor sale din cauza întârzierii administrației în ceea ce privește plata compensațiilor suplimentare acordate de instanțe interne pentru expropriarea proprietăților reclamantului și din cauza pierderii valorii cauzate de această diferență substanțială între rata dobânzii implicite aplicabilă la momentul respectiv și rata medie a inflației în Turcia; întrucât, în hotărârea sa din 23 iulie 2002, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; a considerat că nu este necesar să se examineze plângerea în temeiul art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 1 100 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale; 2 500 de euro în ceea ce privește prejudiciile materiale și 600 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale se achită de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Turciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât în timpul examinării cazurilor de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări similare (a se vedea Rezoluțiile ResDH(2001)70 și ResDH(2001)71 în cazurile Aka și respectiv Akkuș împotriva Turciei), în special prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 din Legea nr. 4489, care a alăturat rata statutară a dobânzilor nejustificate cu rata anuală de redecontare aplicată de Banca Centrală Turcă la datoriile pe termen scurt (aceasta din urmă este stabilită și revizuită în mod permanent, ținând seama în special de rata inflației țării) și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză direct; Având în vedere că, la 20 noiembrie 2002, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 23 iulie 2002, Declarații, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)179

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 23 July 2002 (final on 23 October 2002)

in the case of Denli against Turkey

(Adopted by the Committee of Ministers on 6 January 2004

at the 863rd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Denli case delivered on 23

July

2002 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 68117/01) against Turkey, lodged with the European Court of Human Rights on 6 July 1998 under Article 34 of the Convention by Ms Nesibe Denli, a Turkish national, and that the Court declared admissible the complaint that there had been a breach of the applicant’s right to the peaceful enjoyment of her possessions due to the administration’s delay in paying additional compensation awarded by the domestic courts for the expropriation of the applicant’s properties and due to the loss of value this caused as a result of the substantial difference between the default interest rate applicable at the time and the average rate of inflation in Turkey;

Whereas in its judgment of 23 July 2002 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 1, of Protocol No. 1 to the Convention;

-

held that it was not necessary to examine the complaint under Article 14 of the Convention in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 1 100 euros in respect of non-pecuniary damage; 2 500 euros in respect of pecuniary damage and 600 euros in respect of costs and expenses and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points shall be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 23 July 2002, having regard to Turkey’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the cases by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new, similar violations (see Resolutions ResDH(2001)70 and ResDH(2001)71 in the cases Aka and Akkuș against Turkey, respectively), in particular through the entry into force on 1 January 2000 of Law No. 4489, which brought the statutory rate of default interest into line with the annual rediscount rate applied by the Turkish Central Bank to short-term debts (the latter rate is fixed and permanently reviewed, taking into account particularly the country’s inflation rate) and indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 20 November 2002, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 23 July 2002,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.