Larissis și alții împotriva Greciei

Rezoluția ResDH(2004) 80 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 februarie 1998 în cauza Larissis și altele împotriva Greciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 decembrie 2004, în cadrul celei de-a 906-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul de Miniștri, în temeiul fostului articol 54 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția") având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 24 februarie 1998 în cauza Larissis și altele și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor reamintind că la originea acestei cauze se găsesc trei cereri (n 23372/94, 26377/95 și 26378/94) îndreptate împotriva Greciei, introduse în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 28 ianuarie 1994 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de domnul Dimitrios Larissis, de domnul Savvas Mandalarides și de domnul Savvas Mandalarides.

Ioannis Sarandis, cetățeni greci, și Comisia a declarat admisibile obiecțiile conform cărora condamnarea lor pentru prozelitism nu era prevăzută de lege din cauza lipsei de precizie a Legii asupra prozelitismului, condamnările lor constituiau interferențe nejustificate în dreptul lor la libertatea religioasă și de exprimare și au făcut obiectul unei discriminări în exercitarea dreptului lor la libertatea religioasă.

Reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către Comisie la 28 octombrie 1996; întrucât, în hotărârea sa din 24 februarie 1998, Curtea: - a declarat cu opt voturi împotrivă una, că nu a existat nicio încălcare a articolului 7 din convenție; - a declarat, cu opt voturi împotrivă, că nu a existat nicio încălcare a articolului 9 din Convenție în ceea ce privește măsurile luate împotriva primului, al doilea și al treilea reclamant pentru prozelitism față de soldații Antoniadis și Kokkalis; - a declarat, cu șapte voturi la doi, că nu a existat nici o încălcare a articolului 9 din Convenție în ceea ce privește măsurile luate împotriva primului și celui de-al treilea reclamant pentru prozelitism împotriva soldatului Kafkas; - a declarat, cu șapte voturi la doi, că a existat o încălcare a articolului 9 din Convenție în ceea ce privește măsurile luate împotriva celui de-al doilea și celui de-al treilea reclamant pentru prozelitism față de civili; - a declarat, în unanimitate, că nu s-au pus întrebări separate în ceea ce privește art. 10 din Convenție; - a spus în unanimitate că nu a existat nicio încălcare a articolelor 9 și 14 din Convenția combinată în ceea ce privește măsurile luate împotriva primului,

celui de-al doilea și celui de-al treilea reclamant pentru prozelitism față de soldați - a spus în unanimitate că nu se pune nicio întrebare separată în ceea ce privește articolele 9 și 14 combinate în ceea ce privește măsurile luate împotriva celui de-al doilea și celui de-al treilea reclamant pentru prozelitism față de civili; - a spus, cu șapte voturi la doi, a) că statul pârât trebuie să plătească celui de-al doilea și celui de-al treilea reclamant, în termen de trei luni, 500 000 (b) că statul pârât trebuia să plătească celui de-al doilea și celui de-al treilea reclamant, în termen de trei luni, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în total 6 000 de lire sterline, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată, minus 11 149 de franci francezi care urmează să fie convertită în lire sterline la rata aplicabilă la data pronunțării hotărârii; (c) această sumă va crește cu un interes necapitalizabil cu 6 % pe an pentru suma acordată în drahme și cu 8 % pe an pentru suma acordată în lire sterline, de la expirarea termenului respectiv și până la plată; - a respins, în unanimitate, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11, normele care se aplică prin decizia Comitetului de Miniștri în cauzele care intră sub incidența fostului articol 54, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 24 aprilie 2004 februarie 1998, având în vedere obligația Greciei de a se conforma acesteia în conformitate cu fostul articol 53 din Convenție Considerând că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție) S-a asigurat că, la 3 iunie 1998, guvernul statului pârât a plătit celui de-al doilea și celui de-al treilea reclamant sumele prevăzute în Hotărârea din 24 februarie 1998, inclusiv dobânda de întârziere, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Greciei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul fostului articol 54 din convenție în prezenta cauză.

Anexă la Rezoluția ResDH(2004) 80 Informații furnizate de guvernul Greciei la examinarea cauzei Larissis și altele de către Comitetul de Miniștri În ceea ce privește măsurile individuale, guvernul Greciei a informat Comitetul miniștrilor că, în urma intrării în vigoare a Legii 2865/2000, era posibilă redeschiderea procedurii penale naționale la cererea, printre altele, a persoanei interesate, în cazurile în care Curtea Europeană a constatat o încălcare a dreptului la o hotărâre echitabilă sau a unei dispoziții de fond a legii [art. 525 alineatul 1.5 din Codul de procedură penală]. Prin urmare, condamnările la penalitatea în litigiu vor putea fi de acum înainte ușor și rapid eliminate din cazierele judiciare ale reclamanților, la cererea acestora, prin redeschiderea procedurilor penale în cauză.

În ceea ce privește măsurile de ordin general, hotărârea Curții Europene a fost transmisă rapid de către Consiliul juridic al statului președintelui și procurorului general al Curții de Casație, astfel încât acestea să țină seama de acest lucru în practică. În această privință, guvernul a reamintit efectul direct al Convenției europene și al instanței Curții Europene în toate cele mai înalte instanțe judiciare din Grecia (a se vedea în special Rezoluția DH(99) 714 în cauza Papageorgiou c. Grecia). În consecință, de la difuzarea hotărârii din cauza Larissis și de altă natură, nu s-a intentat nicio acțiune publică și nu s-a aplicat nicio condamnare în cauze similare. În consecință, guvernul Greciei consideră că Grecia și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 46 (fostul articol 54 alineatul (1) din convenție, de a elimina consecințele încălcărilor constatate pentru solicitanți și de a preveni alte încălcări similare.

Résolution ResDH(2004)80 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 24 février 1998 dans l'affaire Larissis et autres contre la Grèce (adoptée par le Comité des Ministres le 22 décembre 2004, lors de la 906e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'ancien article 54 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 24 février 1998 dans l'affaire Larissis et autres et transmis à la même date au Comité des Ministres ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouvent trois requêtes (n os 23372/94, 26377/95 et 26378/94) dirigées contre la Grèce, introduites devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 28 janvier 1994 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M. Dimitrios Larissis, M. Savvas Mandalarides et M. Ioannis Sarandis, ressortissants grecs, et que la Commission a déclaré recevables les griefs selon lesquelles leur condamnation pour prosélytisme n'était pas prévue par la loi en raison de l'insuffisance de précision de la loi sur le prosélytisme,

leurs condamnations avaient constitué des ingérences injustifiées dans leur droit à la liberté de religion et d'expression et ils avaient fait l'objet d'une discrimination dans la jouissance de leur droit à la liberté de religion ; Rappelant que l'affaire a été portée devant la Cour par la Commission le 28 octobre 1996; Considérant que dans son arrêt du 24 février 1998 la Cour: - a dit , par huit voix contre une, qu'il n'y avait pas eu violation de l'article 7 de la Convention ; - a dit, par huit voix contre une, qu'il n'y avait pas eu violation de l'article 9 de la Convention en ce qui concerne les mesures prises à l'encontre des premier, deuxième et troisième requérants pour prosélytisme à l'égard des soldats Antoniadis et Kokkalis ; - a dit, par sept voix contre deux, qu'il n'y avait pas eu violation de l'article 9 de la Convention en ce qui concerne les mesures prises à l'encontre des premier et troisième requérants pour prosélytisme à l'égard du soldat Kafkas ; - a dit, par sept voix contre deux, qu'il y avait eu violation de l'article 9 de la Convention en ce qui concerne les mesures prises à l'encontre des deuxième et troisième requérants pour prosélytisme à l'égard des civils ; - a dit, à l'unanimité, qu'aucune question distincte ne se posait sous l'angle de l'article 10 de la Convention ; - a dit, à l'unanimité ,

qu'il n'y avait pas eu violation des articles 9 et 14 de la Convention combinés en ce qui concerne les mesures prises à l'encontre des premier, deuxième et troisième requérants pour prosélytisme à l'égard des soldats ; - a dit, à l'unanimité, qu'aucune question distincte ne se posait sous l'angle des articles 9 et 14 combinés en ce qui concerne les mesures prises à l'encontre des deuxième et troisième requérants pour prosélytisme à l'égard des civils ; - a dit, par sept voix contre deux, a) que l'Etat défendeur devait verser aux deuxième et troisième requérants, dans les trois mois, 500 000 drachmes chacun pour réparation du tort moral ; b) que l'Etat défendeur devait verser aux deuxième et troisième requérants, dans les trois mois, pour frais et dépens, 6 000 livres sterling au total, plus tout montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée, moins 11 149 francs français à convertir en livres sterling au taux applicable à la date du prononcé de l'arrêt ; c) que ce montant sera à majorer d'un intérêt non capitalisable de 6 % l'an pour le montant octroyé en drachmes et de 8 % l'an pour celui octroyé en livres sterling, à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté, à l'unanimité, la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention telle qu'amendée par le Protocole n o 11, règles qui s'appliquent par décision du Comité des Ministres aux affaires relevant de l'ancien article 54 ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 24 février 1998, eu égard à l'obligation qu'a la Grèce de s'y conformer selon l'ancien article 53 de la Convention ; Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l'Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt (ces informations sont résumées dans l'annexe à la présente résolution) ; S'étant assuré que le 3 juin 1998 le gouvernement de l'Etat défendeur a versé aux deuxième et troisième requérants les sommes prévues dans l'arrêt du 24 février 1998, y inclus les intérêts de retard, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Grèce, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'ancien article 54 de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2004)80 Informations fournies par le Gouvernement de la Grèce lors de l'examen de l'affaire Larissis et autres par le Comité des Ministres Concernant les mesures de caractère individuel, le Gouvernement de la Grèce a informé le Comité des Ministres que, suite à l'entrée en vigueur de la loi 2865/2000, il était possible de rouvrir la procédure pénale nationale à la demande, entre autres, de l'intéressé, dans les cas où la Cour européenne avait constaté une violation soit du droit à un jugement équitable soit d'une disposition de fond de la loi (nouvel article 525, paragraphe 1.5 du Code de procédure pénale). Partant, les condamnations au pénal litigieuses pourront dorénavant être facilement et rapidement rayées des casiers judiciaires des requérants, à leur demande, par le biais de la réouverture des procédures pénales en question.

Concernant les mesures d'ordre général, le jugement de la Cour européenne a été rapidement transmis par le Conseil juridique de l'Etat au Président et au Procureur général de la Cour de cassation, afin qu'ils le prennent en compte dans leur pratique. Le Gouvernement a rappelé à cet égard l'effet direct de la Convention européenne et de la juridiction de la Cour européenne dans toutes les plus hautes instances judiciaires en Grèce (voir en particulier la Résolution DH(99)714 dans l'affaire Papageorgiou c. Grèce). En conséquence, depuis la diffusion du jugement de l'affaire Larissis et autres, aucune action publique n'a été intentée et aucune condamnation n'a été infligée dans des affaires similaires.

Le Gouvernement de la Grèce estime en conséquence que la Grèce a satisfait à ses obligations en vertu de l'article 46 (anciennement article 54), paragraphe 1, de la Convention, d'effacer les conséquences des violations constatées pour les requérants et de prévenir d'autres violations du même type.