Edward Cooke împotriva Austriei

Rezoluția ResDH(2004)76 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 februarie 2000 în cauza Michael Edward Cooke împotriva Austriei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 decembrie 2004, în cadrul celei de-a 906-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") (denumită în continuare "nr. 11"), având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 8 februarie 2000 în cauza Michael Edward Cooke și a fost transmis la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul art. 46 din Convenție, reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 25878/94) adresată împotriva Austriei, prezentată în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 12 august 1994 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către domnul Edward Cooke.

Michael Edward Cooke, resortisant britanic, și că Comisia a declarat admisibil argumentul potrivit căruia, în cadrul procedurii penale îndreptate împotriva sa, nu a prezentat personal în cursul examinării cererii sale pe fond în fața Curții Supreme, aceasta din urmă respingând apoi apelul său și confirmând condamnarea la o pedeapsă de 20 de ani de închisoare; Reamintind că cauza a fost prezentată în fața Curții de către Comisie la 2 noiembrie 1998; întrucât, în hotărârea sa din 8 februarie 2000, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) coroborat cu art. 6 alineatul (3) litera (c) din convenție; - a spus că nu a existat nicio încălcare a fostului articol 25 alineatul (1) și a articolului 34 din convenție; a declarat că statul pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 1 000 de lire sterline pentru prejudicii morale și 12 000 de lire sterline pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar fi majorate cu un interes simplu de 7,5 % pe an de la expirarea termenului respectiv și până la plata a respins pretențiile recurentei în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție,

care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 8 februarie 2000, având în vedere obligația Austriei de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție Considerând că, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție S-a asigurat că, la 12 aprilie 2000, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 8 februarie 2000, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Austriei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Anexă la Rezoluția ResDH(2004)76 Informații furnizate de guvernul austriac la examinarea cazului Michael Edward Cooke de către Comitetul de Miniștri Încălcarea Convenției europene a drepturilor omului în acest caz își are originea în art. 296 alineatul (1) 3 din Codul de procedură penală care prevedea că o persoană acuzată nu poate avea garanția de a se prezenta la audierea unui apel decât dacă solicitase acest lucru în memoriul său de sesizare a instanței sau în memoriul său în apărare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a ajuns la concluzia că reclamantul ar fi trebuit totuși să fie convocat de Curtea Supremă la ședința consacrată cererilor sale, întrucât aceasta din urmă nu putea decide în mod corespunzător o eventuală reducere a pedepsei sau o creștere a acestei pedepse într-o condamnare pe viață fără a fi ascultat reclamantul în persoană.

măsurile de ordin individual, în urma hotărârii Curții Europene, procurorul general a solicitat Curții Supreme, în temeiul articolului 363 alineatul (a) din Codul de procedură penală, să redeschidă procedura contestată pentru a corecta erorile procedurale care stau la baza încălcării articolului 6 alineatul (1). (1) din Convenție. Prin urmare, reclamantul a fost convocat și audiat în cadrul unei noi audieri publice a Curții Supreme la 14 decembrie 2000. La încheierea acestei audieri, Curtea Supremă a confirmat condamnarea, dar a redus pedeapsa de la 20 de ani la 18 ani de detenție. În ceea ce privește măsurile de ordin general, hotărârea Curții Europene din 8 februarie 2000 a fost transmisă Curții Supreme și președinților Curților de Apel.

Extragerile din hotărâre au fost publicate în Österreichisches Juristenzeitschrift (ÖJZ), 15 din 2000, publicație accesibilă tuturor judecătorilor și procurorilor, precum și în buletinul Institutului Österreichisches für Menschenrechte 2000/1) și pe site-ul web ttp://www.sbg.ac.at/oim , pentru a informa toate autoritățile implicate cu privire la încălcarea constatată și pentru a le permite astfel să evite noi încălcări similare în practică. Trebuie amintit în acest sens că Convenția și hotărârile Curții Europene sunt direct aplicabile de către toate autoritățile judiciare supreme ale Austriei (a se vedea Rezoluția DH(93)60 în cauza Oberschlick n 1, adoptată la 14 decembrie 1993 și Rezoluția ResDH(2002) 99 în cazul Ahmed, adoptată la 7 octombrie 2002. Ulterior, problema care a cauzat încălcarea în prezenta cauză a fost pe deplin rezolvată printr-o modificare a articolului 294 din Codul de procedură penală, care a intrat în vigoare la 1 noiembrie.

2000. Acum este prevăzut ca orice persoană deținută să fie convocată și să participe la ședința publică consacrată cererii sale, cu excepția cazului în care ea însăși sau avocatul său renunță în mod expres la acest drept; prin urmare, nu mai există nici un risc de a se repeta încălcarea constatată de Curtea Europeană în această cauză. Guvernul Austriei consideră, în lumina măsurilor individuale și generale luate, că Austria și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Résolution ResDH(2004)76 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 8 février 2000 dans l'affaire Michael Edward Cooke contre l'Autriche (adoptée par le Comité des Ministres le 22 décembre 2004, lors de la 906e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n o 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 8 février 2000 dans l'affaire Michael Edward Cooke et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l'article 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 25878/94) dirigée contre l'Autriche, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 12 août 1994 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M. Michael Edward Cooke, ressortissant britannique, et que la Commission a déclaré recevable le grief selon lequel, dans le cadre de la procédure pénale dirigée contre lui, il n'avait pas comparu en personne lors de l'examen de son appel sur le fond de l'affaire devant la Cour suprême, cette dernière ayant ensuite rejeté son appel et confirmé la condamnation à une peine de vingt ans de prison ;

Rappelant que l'affaire a été portée devant la Cour par la Commission le 2 novembre 1998 ; Considérant que dans son arrêt du 8 février 2000 la Cour, à l'unanimité ; - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, combiné avec l'article 6, paragraphe 3 (c) de la Convention ; - a dit qu'il n'y a pas eu violation de l'ancien article 25, paragraphe 1, et de l'article 34 de la Convention ; - a dit que l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 1 000 livres sterling pour préjudice moral et 12 000 livres sterling au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple de 7,5 % l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 8 février 2000, eu égard à l'obligation qu'a l'Autriche de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l'examen de cette affaire,

le gouvernement de l'Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt, informations résumées dans l'annexe à la présente résolution ; S'étant assuré que le 12 avril 2000, dans le délai imparti, le Gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l'arrêt du 8 février 2000, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de l'Autriche, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2004)76 Informations fournies par le Gouvernement autrichien lors de l'examen de l'affaire Michael Edward Cooke par le Comité des Ministres La violation de la Convention européenne des Droits de l'Homme dans cette affaire trouve son origine dans l'article 296, paragraphe 3, du Code de procédure pénale qui prévoyait qu'une personne inculpée ne pouvait avoir la garantie de comparaître à l'audience d'un appel que si elle en avait fait la demande dans son mémoire introductif d'instance ou dans son mémoire en défense. La Cour européenne des Droits de l'Homme a conclu que le requérant aurait dû néanmoins être convoqué par la Cour suprême à l'audience consacrée à ses appels, puisque cette dernière ne pouvait pas décider correctement d'une réduction éventuelle de la peine ou d'une augmentation de cette peine en une condamnation à perpétuité sans avoir entendu le requérant en personne.

En ce qui concerne les mesures d'ordre individuel , suite à l'arrêt rendu par la Cour européenne, le Procureur général a demandé à la Cour suprême, en vertu de l'article 363, paragraphe a, du Code de procédure pénale, de rouvrir la procédure contestée de manière à corriger les erreurs de procédure à la base de la violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention. Le requérant a donc été convoqué et entendu lors d'une nouvelle audience publique de la Cour suprême, le 14 décembre 2000. A l'issue de cette audience, la Cour suprême a confirmé la condamnation mais réduit la peine de vingt ans à dix-huit ans de détention. En ce qui concerne les mesures d'ordre général , l'arrêt de la Cour européenne du 8 février 2000 a été rapidement transmis à la Cour suprême et aux présidents des cours d'appel.

Des extraits de l'arrêt ont été publiés dans le Österreichisches Juristenzeitschrift (ÖJZ), n o 15 de 2000, publication accessible à tous les juges et procureurs, et dans le bulletin du Österreichisches Institut für Menschenrechte (n o 2000/1) et sur le site web ttp://www.sbg.ac.at/oim , afin d'informer toutes les autorités concernées de la violation constatée et de leur permettre ainsi d'éviter de nouvelles violations analogues dans leur pratique.

Il convient de rappeler à cet égard que la Convention et les arrêts de la Cour européenne sont directement applicables par toutes les autorités judiciaires suprêmes d'Autriche (voir la Résolution DH(93)60 dans l'affaire Oberschlick n o 1, adoptée le 14 décembre 1993 et la Résolution ResDH(2002)99 dans l'affaire Ahmed, adoptée le 7 octobre 2002). Par la suite, le problème à l'origine de la violation dans la présente affaire a été pleinement résolu par une modification de l'article 294 du Code de procédure pénale, entrée en vigueur le 1er novembre 2000. Il est prévu désormais que toute personne détenue doit être convoquée et assister à l'audience publique consacrée à son appel, sauf si elle-même ou son avocat renonce expressément à ce droit.

Il n'y a donc plus aucun risque de voir se répéter la violation constatée par la Cour européenne dans cette affaire. Le Gouvernement de l'Autriche considère, à la lumière des mesures d'ordre individuel et général qui ont été prises, que l'Autriche a rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention.