AFFAIRE MAUER CONTRE L'AUTRICHE

Rezoluția ResDH(2001)14 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 iunie 2000 (definită la 20 septembrie 2000) în cauza Mauer împotriva Austriei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 februarie 2001 în cadrul celei de-a 741-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 20 iunie 2000 în cauza Mauer și transmisă Comitetului miniștrilor odată definitivă în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție ; reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 35401/97) îndreptată împotriva Austriei, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 23 aprilie 1990 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de domnul Wolfgang Mauer, resortisant austriac, iar Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă obiecția reclamantului privind o încălcare în 1990 a dreptului său de acces la o instanță din cauza controlului limitat exercitat la momentul respectiv de Curtea Administrativă asupra deciziilor autorităților administrative; întrucât, în hotărârea sa din 20 iunie 2000, Curtea,

în unanimitate: - a declarat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a spus că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral al reclamantului; - a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 40 000 de șilingi austrieci pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că această sumă ar trebui să majoreze cu un interes simplu de 4% pe an de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 20 iunie 2000, având în vedere obligația Austriei de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție; Întrucât, în cursul examinării acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile fuseseră deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză,

în special cu instituirea în ianuarie 1991 a unor camere administrative independente în landuri (a se vedea în special Rezoluțiile DH (96) 153 și DH (96) 154 în cauzele Schmautzer și Umlauft împotriva Austriei), și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct implicate; S-a asigurat că, la 25 octombrie 2000, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în Hotărârea din 20 iunie 2000, Declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Austriei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)14 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 20 juin 2000 (définitif le 20 septembre 2000) dans l'affaire Mauer contre l'Autriche (adoptée par le Comité des Ministres le 26 février 2001, lors de la 741e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n o 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 20 juin 2000 dans l'affaire Mauer et transmis au Comité des Ministres une fois définitif en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 35401/97) dirigée contre l'Autriche, introduite devant la Cour européenne des Droits de l'Homme le 23 avril 1990 en vertu de l'ancien l'article 25 de la Convention, par M. Wolfgang Mauer, ressortissant autrichien, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n o 11, a déclaré recevable le grief du requérant relatif à une atteinte en 1990 à son droit d'accès à un tribunal en raison du contrôle limité exercé à l'époque par la Cour administrative sur les décisions des autorités administratives ; Considérant que dans son arrêt du 20 juin 2000 la Cour,

à l'unanimité : - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que le constat de violation constituait en soi une satisfaction équitable suffisante quant au préjudice moral du requérant ; - a dit que le Gouvernement de l'Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 40 000 schillings autrichiens au titre des frais et dépens et que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple de 4% l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions du requérant en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le Gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 20 juin 2000, eu égard à l'obligation qu'a l'Autriche de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l'Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, notamment avec la mise en place en janvier 1991 de chambres administratives indépendantes dans les Länder,

(voir notamment les Résolutions DH (96) 153 et DH (96) 154 dans les affaires Schmautzer et Umlauft contre l'Autriche), et a indiqué que l'arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S'étant assuré que le 25 octobre 2000, dans le délai imparti, le Gouvernement de l'Etat défendeur a versé au requérant la somme prévue dans l'arrêt du 20 juin 2000, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l'Autriche, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.