CASE OF EDWARD COOKE AGAINST AUSTRIA

Rezoluția ResDH(2004)76 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 februarie 2000 în cazul lui Michael Edward Cooke împotriva Austria (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 22 decembrie 2004 la a 906-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Michael Edward Cooke pronunțată la 8 Februarie 2000 și transmis în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 25878/94) împotriva Austriai, depusă la 12 august 1994 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Michael Edward Cooke, un național britanic, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea conform căreia, în cadrul procedurilor penale împotriva lui, nu a fost prezent la audiere a recursurilor împotriva sentinței sale în fața Curții Supreme, care a respins ulterior apelurile și a susținut condamnarea de douăzeci de ani de închisoare; Amintind că cauza a fost prezentată de către Comisie la 2 noiembrie 1998; întrucât, în hotărârea sa din 8 februarie 2000, Curtea, în unanimitate: a considerat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1), luată în legătură cu art. 6 alin. (c) din Convenție; a susținut că nu s-a încălcat fostul articol 25 alineatul (1) din Convenția și art. 34 din Convenție; că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 1 000 de lire sterline în ceea ce privește prejudiciile morale și 12 000 de lire sterline, mai puțin sumele plătite prin intermediul ajutorului juridic, pentru costurile și cheltuielile și faptul că dobânzile simple la o rată anuală de 7,5% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; au respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 8 februarie 2000, având în vedere obligația austriei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări ale prezentei hotărâri; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Având în vedere că, la 12 aprilie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 8 februarie 2000, Declarații, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul austriei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2004)76 Informații furnizate de Guvernul Austria în cursul examinării cazului Michael Edward Cooke de către Comitetul de Miniștri Încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz a fost originată în secțiunea 296 alineatul (1) 3 din Codul de Procedință Penală, care prevede că o persoană acuzată nu poate asigura prezența sa decât la auzul apelurilor prin efectuarea unei cereri în acest sens în apelul său sau împotriva afirmației. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că reclamantul ar fi trebuit totuși să fie adus în fața Curții Supreme la audierea apelurilor, deoarece instanța nu a putut decide în mod corespunzător asupra unei posibile reduceri a condamnării sau a creșterii la închisoarea pe viață fără a obține o impresie personală a reclamantului. , în urma hotărârii Curții Europene, Procurorul de Stat șef a solicitat Curții Supreme, în temeiul articolului 363 din Codul de Procedință Penală, să redeschidă acuzația Procedura de rectificare a deficiențelor procedurale pe baza încălcării articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Prin urmare, reclamantul a fost convocat și a fost auzit la o nouă ședință publică deținută în fața Curții Supreme la 14 decembrie 2000. În urma acestei audieri, Curtea Supremă a susținut condamnarea, dar a redus condamnarea de la 20 de ani la 18 ani de închisoare. În ceea ce privește măsurile generale , hotărârea Curții Europene din 8 februarie 2000 a fost difuzată rapid la Curtea Supremă și președinților Curților de Apel . Extragerii hotărârii au fost publicate în „ Österreichisches Juristenzeitsschrift ( ÖJZ)” nr. 15 din 2000, accesibil tuturor judecătorilor și avocaților de stat Buletinul Österreichisches Institut für Menschenrechte (nr. 2000/1) și pe site-ul web: ttp://www.sbg.ac.at/oim , astfel încât să informeze toate autoritățile în cauză cu privire la încălcarea constatată, permițându-le astfel să evite noi încălcări similare în practica lor. Se poate reaminti în acest sens faptul că Convenția și jurisprudența Curții Europene sunt acordate direct de toate autoritățile judiciare supreme din Austria (a se vedea Rezoluția DH(93)60 în cazul Oberschlick nr. 1, adoptată la 14 decembrie 1993 și Rezoluția ResDH(2002)99 în cazul Ahmed, adoptată la 7 octombrie 2002). În continuare, problema pe baza încălcării în acest caz a fost remediată pe deplin printr-o modificare a secțiunii 294 din Codul de Procedură Penală care a intrat în vigoare la 1 noiembrie 2000, care prevede acum ca fiecare persoană deținută să fie convocată și să apară la auzul public al recursului său, cu excepția cazului în care el sau avocatul său juridic renunțe în mod expres la dreptul de a face acest lucru. Prin urmare, nu mai există niciun risc de repetare a încălcării similare celor constatate de Curtea Europeană în acest caz. Guvernul austriei consideră, având în vedere măsurile individuale și generale luate, că Austria și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Resolution ResDH(2004)76

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 8 February 2000

in the case of Michael Edward Cooke against Austria

(Adopted by the Committee of Ministers on 22 December 2004

at the 906th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the case of Michael Edward Cooke delivered on 8

February 2000 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 25878/94) against Austria, lodged with the European Commission of Human Rights on 12 August 1994 under former Article 25 of the Convention by Mr

Michael

Edward Cooke, a British national, and that the Commission declared admissible the complaint that in criminal proceedings against him, he was not present at the hearing of the appeals against his sentence before the Supreme Court, which subsequently rejected the appeals and upheld his sentence of twenty years' imprisonment;

Recalling that the case was brought before the Court by the Commission, on 2 November 1998;

Whereas in its judgment of 8 February 2000 the Court, unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, taken in conjunction with Article 6, paragraph

3

(c), of the Convention;

-

held that there had been no violation of former Article 25, paragraph 1, of the Convention and Article 34 of the Convention;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 1 000 pounds sterling in respect of non-pecuniary damage and 12

000 pounds sterling, less the amounts paid by way of legal aid, for costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 7.5% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant's claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 8 February 2000, having regard to Austria's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken preventing new violations of the same kind as that found in the present judgment; this information appears in the appendix to this resolution;

Having satisfied itself that on 12 April 2000, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 8 February 2000,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Austria, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2004)76

Information provided by the Government of Austria

during the examination of the case of Michael Edward Cooke

by the Committee of Ministers

The violation of the European Convention on Human Rights in this case originated in Section 296, paragraph

3, of the Code of Criminal Procedure which provided that an accused person could only ensure his presence at the hearing of the appeals by making a request to this effect in his appeal or counter-statement. The European Court of Human Rights concluded that the applicant should nevertheless have been brought before the Supreme Court at the hearing of the appeals, as the court could not properly decide on a possible reduction in sentence or increase to life imprisonment without gaining a personal impression of the applicant.

Concerning

individual measures

, following the European Court's judgment, the Chief State Prosecutor requested the Supreme Court, under Section 363 of the Code of Criminal Procedure, to reopen the impugned

proceedings so as to rectify the procedural shortcomings at the basis of the violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention. As a result, the applicant was summoned and heard at a new public hearing held before the Supreme Court on

14 December 2000. Following this hearing, the Supreme Court upheld the conviction but reduced the sentence from twenty years to eighteen years' imprisonment.

As regards

general measures

, the judgment of the European Court of 8 February 2000 was rapidly disseminated to the Supreme Court and the Presidents of the Appellate Courts. Extracts of the judgment were published in “

Österreichisches Juristenzeitschrift (ÖJZ)”

No. 15 of 2000, accessible to all judges and state attorneys

,

the Newsletter of

Österreichisches Institut für Menschenrechte

(No. 2000/1) and on the website:

ttp://www.sbg.ac.at/oim

, so as to inform all authorities concerned of the violation found, thus allowing them to avoid new similar violations in their practice. It may be recalled in this respect that the Convention and the European Court's case-law are granted direct effect by all supreme judicial authorities in Austria (see Resolution DH(93)60 in the case of Oberschlick No. 1, adopted on 14 December 1993 and Resolution ResDH(2002)99 in the case of Ahmed, adopted on 7 October 2002).

Subsequently, the problem at the basis of the violation in the present case has been fully remedied through an amendment to Section 294 of the Code of Criminal Procedure which entered into force on 1

November

2000, which now provides that every detained person should be summoned and appear at the public hearing of his appeal unless he or his legal counsel expressly waive the right to do so. Accordingly, there is no longer any risk of the repetition of the violation similar to that found by the European Court in this case.

The Government of Austria considers, in the light of the individual and general measures taken, that Austria has fulfilled its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.