CASE OF BADOVINAC v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list (friendly settlement)
CASE OF BADOVINAC v. CROATIA (CtEDO, 2004)
PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE BADOVINAC/CROATIA (Documentul nr. 9761/02) JUDGMENTUL (Resoluție în mod sincer) STRASBOURG decembrie 2004 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Badovinac c. Croația, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintă Doamna Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Botoucharova Spielmann S.E. Jebens, judecători și grefierul secțiunii Nielsen, deliberat în privat la 2 decembrie 2004, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 9761/02) împotriva Republicii Croația depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național croat, dl Nikola Badovinac („reclamantul”), la 12 februarie 2002. Reclamantul a fost reprezentat de dl J. Franceschi, avocat care practică în Split, Croația. Guvernul croat (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna L. Lukina-Karajković. Reclamantul s-a plâns că pronunțarea legii privind obligațiile civile (modificațiile) din 1996 a încălcat dreptul său de acces la instanță garantat de art. 6 § 1 din Convenție și dreptul său la un remediu eficace garantat de art. 13 din Convenție. Prin decizia din 23 octombrie 2003, Curtea a declarat că plângerile reclamantului sunt admisibile. La 1 martie și la 12 august 2004, Guvernul și, respectiv, reclamantul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1932 și locuiește în Split, Croația. La 2 februarie 1992, casa sa din Kaštel Novi, Croația, a fost explodat de infractori necunoscuti. La 9 ianuarie 1995, el a instituit o procedură civilă în fața Curții Municipale Split ( Općinski sud u Splitu ) cerând daune din partea Republicii Croației pentru proprietatea sa deteriorată. În conformitate cu Legea privind obligațiile civile (Amendamentele) de 1996 ( Zakon o izmjeni Zakona o obveznim odnosima , Gazette Oficiale nr. 7/1996 din 26 ianuarie 1996), Curtea Municipală Split a continuat procesul la 15 septembrie 1998 10. Acțiunea reluată la 20 noiembrie 2003 în conformitate cu „Damajul din Actele Teroristice și Demonstrații Publice 2003” (Zcacon o odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demonstracija , Gazette Oficial nr. 117/2003 din 23 iulie 2003). 11. La 1 martie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Agentul Guvernului: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Croației oferă să plătească exgrație 6 000 EUR dlui Nikola Badovinac. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, convertite în moneda națională la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care nu a plătit această sumă în perioada de trei luni menționată, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. La 12 august 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Croației sunt pregătite să plătească ex-grația suma de EUR. 6.000 acoperă prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, transformate în monedă națională la data plății și fără taxe care ar putea fi aplicabile, dlui Nikola Badovinac, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Reclamantul acceptă propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Croației în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Reclamantul declară că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. Reclamantul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 13. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 14. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din lista de cazuri. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide să elimine cazul din lista de cazuri; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 22 decembrie 2004, în conformitate cu art. 77 §§§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului