CASE OF LALIC v. CROATIA

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE LALI î. c. CROATIA (Declarația nr. 9514/02) JUDGEMENTUL (Resoluție cuprinzătoare) STRASBOURG decembrie 2004 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Lalić v. Croația, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele Loucaides doamna Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Botoucharova Kovler, judecătorii și judecătorii Secțiunii Nielsen Grefier care au deliberat în privat la 18 noiembrie 2004, emite următoarea hotărâre, adoptată la această dată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 9514/02) împotriva Republicii Croația depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național croat, dl Špiro Lalić („reclamantul”), la 13 februarie 2002. Reclamantul a fost reprezentat de dl A. Nobilo, avocat practicant la Zagreb. Guvernul croat (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna L. Lukina-Karajković. Reclamantul s-a plâns că pronunțarea legii privind obligațiile civile (modificațiile) din 1996 a încălcat dreptul său de acces la instanță garantat de art. 6 § 1 din Convenție și dreptul său la un remediu eficace garantat de art. 13 din Convenție. Prin decizia din 16 decembrie 2003, Curtea a declarat că plângerile reclamantului sunt admisibile. La 23 aprilie și la 21 iunie 2004, Guvernul și, respectiv, reclamantul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1931 și locuiește la Zagreb. La 13 sau 14 iulie 1992, casa reclamantului din Sukošan, Croația, a fost explodat de infractori necunoscuti. La 7 iulie 1995, reclamantul a instituit o procedură civilă în fața Curții Municipale de Zagreb ( Općinski sud u Zagrebu ) care solicită daune din partea Republicii Croației pentru proprietatea sa deteriorată. În conformitate cu Legea privind obligațiile civile (Amendamentele) din 1996 ( Zakon o izmjeni Zakona o obveznim odnosima , Gazette Oficial nr. 7/1996 din 26 ianuarie 1996), Curtea Municipală de Zagreb a continuat procesul la 9 În 7 noiembrie 2002, reclamantul s-a plâns de ședere în acțiunea în fața Curții Municipale din Zagreb la Curtea Constituțională. Se pare că procedura în fața Curții Constituționale este încă în așteptare. 11. Procedura în fața Curții Municipale de Zagreb a reluat într-o dată nesigură în conformitate cu „Damajul din Actele Teroristice și Demonstrații Publice din 2003” (Zcazon o odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demontracija , Gazette Oficial nr. 117/2003 din 23 iulie 2003). 12. La 26 septembrie 2003, Curtea Municipală de Zagreb a respins cererea reclamantului pe baza lipsei de competență. Reclamantul a interzis și se pare că acest caz este în așteptare în fața Tribunalului județului Zagreb ( Županijski sud u Zagreb THE LEI 13. La 23 aprilie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de agentul guvernamental: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, guvernul Croației oferă să plătească ex gratie 6.000 EUR dlui Špiro Lalić. Această sumă este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, convertite în moneda națională la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data executării hotărârii Curții în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pe valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale. La 21 iunie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Croației sunt pregătite să plătească ex-grația suma de EUR. 6.000 acoperă prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, transformate în monedă națională la data plății și fără taxe care ar putea fi aplicabile, dlui Špiro Lalić, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Reclamantul acceptă propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Croației în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Reclamantul declară că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. Reclamantul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 15. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 16. În consecință, cazul ar trebui eliminat din lista de cazuri. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide să elimine cazul din lista de cazuri; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 9 decembrie 2004, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

CASE OF LALIĆ v. CROATIA

(Application no. 9514/02)

JUDGMENT

(Friendly settlement)

STRASBOURG

9

December

2004

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Lalić v. Croatia,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mr

L.

Loucaides

,

Mrs

F.

Tulkens

,

Mr

P.

Lorenzen

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mrs

S.

Botoucharova

,

Mr

A.

Kovler,

judges

,

and Mr

S.

Nielsen

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 18

November 2004,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 9514/02) against the Republic of Croatia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Croatian national, Mr Špiro Lalić (“the applicant”), on 13 February 2002.

2.

The applicant was represented by Mr A. Nobilo, a lawyer practising in Zagreb. The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms L. Lukina-Karajković.

3.

The applicant complained that the enactment of the Civil Obligations (Amendments) Act 1996 violated his right of access to court guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention and his right to an effective remedy guaranteed by Article 13 of the Convention.

4.

By a decision of 16 December 2003 the Court declared the applicant’s complaints admissible.

5.

On 23 April and on 21 June 2004 the Government and the applicant, respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

THE FACTS

6.

The applicant was born in 1931 and lives in Zagreb.

7.

On 13 or 14 July 1992 the applicant’s house in Sukošan, Croatia, was blown up by unknown perpetrators.

8.

On 7 July 1995 the applicant instituted civil proceedings before the Zagreb Municipal Court (

Općinski sud u Zagrebu

) seeking damages from the Republic of Croatia for his damaged property.

9.

Pursuant to the Civil Obligations (Amendments) Act 1996 (

Zakon o izmjeni Zakona o obveznim odnosima

, Official Gazette no. 7/1996 of 26

January 1996), the Zagreb Municipal Court stayed the proceedings on 9

February 1996.

10.

On 7 November 2002 the applicant complained about the stay on his proceedings before the Zagreb Municipal Court to the Constitutional Court. It would appear that the proceedings before the Constitutional Court are still pending.

11.

The proceedings before the Zagreb Municipal Court resumed on an uncertain date pursuant to the “Damage from Terrorist Acts and Public Demonstrations Act 2003” (

Zakon o odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demonstracija

, Official Gazette no. 117/2003 of 23 July 2003).

12.

On 26 September 2003 the Zagreb Municipal Court dismissed the applicant’s claim on the basis of its lack of jurisdiction. The applicant appealed and the case is now apparently pending before the Zagreb County Court (

Županijski sud u Zagrebu

).

THE LAW

13.

On 23 April 2004 the Court received the following declaration signed by the Government’s Agent:

“I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Croatia offer to pay

ex gratia

EUR 6,000 to Mr Špiro Lalić. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, converted into the national currency on the date of payment and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”

14.

On 21 June 2004 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Croatia are prepared to pay

ex gratia

the sum of EUR

6,000 covering pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, converted into national currency on the date of payment and free of any taxes that may be applicable, to Mr Špiro Lalić with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

The applicant accepts the proposal and waives any further claims against Croatia in respect of the facts of this application. The applicant declares that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.

The applicant further undertakes not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after delivery of the Court’s judgment.”

15.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

16.

Accordingly, the case should be struck out of its list of cases.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the case out of its list of cases;

2.

Takes note

of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 9 December 2004, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Søren

Nielsen

Christos

Rozakis

Registrar

President