ULUCAN ET AUTRES c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE FINALĂ Cererea nr. 44262/98 prezentată de Emin ULUCAN și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 4 ianuarie 2005 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze mei Mularoni Fura-Sandström, judecători și domnii Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior adresată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 24 iulie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții din 12 iunie 2003, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei prezentate de solicitanți și, respectiv, de guvern la 16 aprilie 2004 și 3 noiembrie 2004, după ce a deliberat cu privire la aceasta, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamanții sunt cetățeni turci și rezidenți în Ankara. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Özdemir, avocat în Baroul Ankara. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1995, Hotărârea Generală Drumuri Naționale (Karayollar (a) la exproprierea de facto a terenului care aparține reclamanților și care se află în Ankara. Reclamanții au introdus o acțiune la Tribunalul de Mare Instanță din attanbul prin care solicitau despăgubiri pentru expropriere de facto. Tribunalul le-a acordat o despăgubire de expropriere care era însoțită de dobânzi moratoriu simple la rata legală de 30 % pe an, calculată începând cu data cedării terenului către Direcție până la 31 decembrie 1997. În 1996, această hotărâre a fost confirmată de Curtea de Casație și a devenit definitivă. Hotărârea a vărsat reclamanților în două rânduri o parte din indemnizație, iar aceasta, la aproximativ șapte și nouă luni de la hotărârea definitivă. Soldul de 458 388 288 de lire turce nu a fost încă plătit reclamanților. Detaliile figurează în tabelul următor: DENUMIRILE RECHIRANȚELOR DATA Judecății SUMA INDEMNITĂȚII (TRL) (interesele și cheltuielile de avocatură nu sunt incluse) dată la care Curtea de Casație a stabilit data la care au fost efectuate plățile în avans ale dobânzilor și cheltuielilor administrative (30% pe an) (TRL) Emin ULUCAN Battal ULUCAN Mustafa ULUCAN Gönül ULUCAN Fatih ULUCAN ANACAN ULUCAN ULUCAN ULUCAN ULUCAN ULUCAN ULUCAN ULUCAN 06.07.1995 24 003 000 15.08.1996 23.08.1996 34 240 059 000 10.10.1996 2 888 613 000 GRIEF invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la respectarea bunurilor lor ca urmare a neplății unei părți din indemnizația de expropriere. ÎN DREPT la 3 noiembrie 2004, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea nr. 44262/98, introdusă de reclamanții menționați mai jos, guvernul turc oferă acestora, ex gratia, suma de 1 920 EUR (o mie nouă sute douăzeci de euro). Aceasta va fi repartizată după cum urmează Emin Ulucan 480 EUR (patru sute optzeci de euro) Mustafa Ulucan 480 EUR (patru sute optzeci de euro) Battal Ulucan 480 EUR (patru sute optzeci de euro) Anakadćn Ulucan, Gönül Ulucan, Fatih Ulucan și Yasemin Ulucan (moștenitori ai domnului Ali Ulucan) 480 EUR (patru sute optzeci EUR) Această sumă acoperă prejudiciul material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată nu vor fi supuse nici unui impozit și nici unei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de solicitanți. Plata sa va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa decontării în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale La 16 aprilie 2004, Curtea primise următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamanților în calitate de reprezentant al reclamanților, observ că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea nr. 44262/98 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească ex gratia , în ceea ce privește prejudiciul suferit, cheltuielile și cheltuielile de judecată, inclusiv, către reclamanții menționați mai jos, suma globală de 1 920 EUR (o mie nouă sute douăzeci de euro) repartizată în următorul mod Emin Ulucan 480 EUR (patru sute optzeci de euro) Mustafa Ulucan 480 EUR (patru sute optzeci de euro) Battal Ulucan 480 EUR (patru sute optzeci de euro) Anakadćn Ulucan, Gönül Ulucan, Fatih Ulucan și Yasemin Ulucan (moștenitori ai domnului Ali Ulucan) 480 EUR (patru sute optzeci de euro) Observ, de asemenea, că plata acestei sume va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că acest caz este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns și eu și guvernul. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, aplicarea art. 29 alin. (3) din Convenție ar trebui să înceteze și ar trebui eliminată cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

Requête n

o

44262/98

présentée par Emin ULUCAN et autres

contre la Turquie

La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 4 janvier 2005 en une chambre composée de

:

MM.

J.-P.

Costa

,

président

,

A.B.

Baka

,

R.

Türmen

,

K.

Jungwiert

,

M.

Ugrekhelidze

,

M

mes

A.

Mularoni

,

E.

Fura-Sandström,

juges

,

et de M

me

S.

Dollé,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 24 juillet 1998,

Vu l'article 5 § 2 du Protocole n

o

11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête,

Vu la décision partielle de la Cour du 12 juin 2003,

Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire,

Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire respectivement présentées par les requérants et le Gouvernement les 16 avril 2004 et 3 novembre 2004,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants sont des ressortissants turcs et résident à Ankara. Ils sont représentés devant la Cour par M

e

Özdemir, avocat au barreau d'Ankara.

A.

Les circonstances de l'espèce

Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

En 1995, la Direction générale des routes nationales (

Karayolları Genel Müdürlüğü,

«

la Direction

») procéda à l'expropriation de facto du terrain appartenant aux requérants et sis à Ankara.

Les requérants introduisirent auprès du tribunal de grande instance d'İstanbul un recours demandant l'indemnisation pour l'expropriation de facto. Le tribunal leur accorda une indemnité d'expropriation qui était assortie d'intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l'an, à calculer à partir de la date de cession du terrain à la Direction jusqu'au 31

décembre

1997.

En 1996, ce jugement fut confirmé par la Cour de cassation et devint définitif.

La Direction versa aux requérants en deux fois une partie de l'indemnité, et ce, sept et neuf mois environ après la décision judiciaire définitive. Le solde de 458 378 288 livres turques n'a toujours pas été payé aux requérants.

Des détails figurent dans le tableau suivant :

NOMS DES REQUÉRANTS

DATE DU JUGEMENT

MONTANT DE L'INDEMNITÉ

(TRL)

(les intérêts et les frais d'avocat ne sont pas inclus)

DATE DE L'ARRÊT DE LA COUR DE CASSATION

DATES DES PAIEMENTS

MONTANT DE L'INDEMNITÉ

ASSORTIE D'INTÉRÊTS MORATOIRES (30% l'an) (TRL)

Emin ULUCAN

Battal ULUCAN

Mustafa ULUCAN

Gönül ULUCAN

Fatih ULUCAN

Anakadın ULUCAN

Yasemin ULUCAN

06.07.1995

24 003 000 000

15.01.1996

23.08.1996

34 240 059 000

10.10.1996

2 888 613 000

GRIEF

Invoquant l'article 1 du Protocole n

o

1, les requérants se plaignent d'une atteinte à leur droit au respect de leur bien du fait du non-paiement d'une partie de l'indemnité d'expropriation.

EN DROIT

Le 3 novembre 2004, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

«

Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n

o

44262/98, introduite par les requérants cités ci-dessous, le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci,

ex gratia

, la somme de 1

920 EUR (mille neuf cent vingt euros). Elle sera répartie de la manière suivante

:

Emin Ulucan

:

480 EUR (quatre cent quatre-vingt euros)

Mustafa Ulucan

:

480 EUR (quatre cent quatre-vingt euros)

Battal Ulucan

:

480 EUR (quatre cent quatre-vingt euros)

Anakadın Ulucan, Gönül Ulucan, Fatih Ulucan et Yasemin Ulucan (héritiers de M.

Ali Ulucan)

:

480 EUR (quatre cent quatre-vingt euros)

Cette somme couvrant le préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens ne sera soumise à aucun impôt ni à quelconque autre charge fiscale à l'époque pertinente et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par les requérants. Son versement aura lieu dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage

».

Le 16 avril 2004, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par le représentant des requérants

:

«

En ma qualité de représentant des requérants, je note qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n

o

44262/98 pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme, le gouvernement turc est prêt à verser,

ex gratia

, au titre du dommage subi, frais et dépens compris, aux requérants cités ci-dessous, la somme globale de 1

920

EUR (mille neuf cent vingt euros) répartie de la manière suivante

:

Emin Ulucan

:

480 EUR (quatre cent quatre-vingt euros)

Mustafa Ulucan

:

480 EUR (quatre cent quatre-vingt euros)

Battal Ulucan

:

480 EUR (quatre cent quatre-vingt euros)

Anakadın Ulucan, Gönül Ulucan, Fatih Ulucan et Yasemin Ulucan (héritiers de M. Ali Ulucan)

:

480 EUR (quatre cent quatre-vingt euros)

Je note également que le versement de cette somme aura lieu dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l'Homme.

J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.

La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus

».

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1

in fine

de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer l'affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

S.

Dollé

J.-P.

Costa

Greffière

Président