USTUN ET AUTRES c. TURQUIE

Secțiunea a doua Cerere nr. 44056/98 prezentată de Kadir ÜSTÜN și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 22 februarie 2005 într-o cameră compusă din domnii J.-P.

Costa președinte Cabral Barreto Türmen Butkevych Ugrekhelidze mes Fura-Sandström, Jočienė, judecători și domnii Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior adresată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 15 iulie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentelor, dnii Fatma Üstün, Selma Soley, dnii Kadir Üstün, Mehmet Elibol și Meyti Elibol, sunt cetățeni turci Residente la Samsun.

Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul Metin Turgut, avocat în Barou de Samsun. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1995, Hotărârea Generală Drumuri Naționale ( Karayollar A fost exproprierea unui teren care aparținea reclamanților și care se află în Samsun, pentru construirea unei căi periferice. Indemnizația stabilită de Direcție a fost plătită reclamanților la data transferului de proprietate. Reclamanții, în dezacord cu suma plătită, au introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Samsun o acțiune în creștere a indemnizației de expropriere.

La 24 septembrie 1997, tribunalul a acordat reclamanților câștig de cauză și le-a acordat o compensație suplimentară de 1 390.000 000 000 Această sumă a fost însoțită de dobânzi moratoriu simple, la o rată legală de 30 % pe an, care urmează să fie calculată de la data cedării terenului către Direcție, adică la 9 septembrie 1995. Curtea de Casație a confirmat această hotărâre printr-o hotărâre din 2 aprilie 1998. Între timp, rata legală a dobânzilor moratorii a fost stabilită la 50% pe an. În consecință, indemnizația suplimentară plus o dobândă moratoriu la rata legală de 30 % sau de 50% în funcție de perioada respectivă a fost plătită reclamanților la 4 septembrie 1998. Suma primită astfel s-a ridicat la 2 812 991 000 TRL.

ÎN DREPT Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei cu cererea n 44056/98, introdusă de domnul Fatma Üstün, Selma Soley, dnii Kadir Üstün, Mehmet Elibol și Meyti Elibol, Guvernul Republicii Turcia oferă să plătească persoanelor interesate, ex gratia, suma globală de 18 623 USD (18 mii șase sute douăzeci și trei de dolari americani), care acoperă, de asemenea, cheltuielile și cheltuielile suportate. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit sau niciunei alte sarcini fiscale la momentul relevant. Plata va avea loc în termen de trei luni de la data deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) și (c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Plata va face obiectul unei soluționări definitive a cauzei. În lipsa plății în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la plata efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile pentru această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. La rândul său, Consiliul reclamanților a transmis declarația pe care o prezintă în calitate de reprezentant al reclamanților, dl Fatma Üstün, dl Selma Soley, dnii Kadir Üstün, dl Mehmet Elibol și dl Meyti Elibol, am luat cunoștință de declarația guvernului Republicii Turcia, făcută în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea nr. 44056/98 și conform căruia este gata să plătească, ex gratia , o sumă globală de 18 623 USD (18 mii șase sute douăzeci și trei de dolari americani).

De asemenea, observ că plata va avea loc în termen de trei luni de la data deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (a) și (c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că, în lipsa plății în termenul menționat, guvernul va plăti un interes simplu în condițiile prevăzute în această privință. Accept această propunere după consultarea adecvată a reclamanților care, în consecință, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care stau la baza cererii. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, aplicarea art. 29 alin. (3) din Convenție ar trebui să înceteze și ar trebui eliminată cauza rolului.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 44056/98 présentée par Kadir ÜSTÜN et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 22 février 2005 en une chambre composée de : MM. J.-P.

Costa , président , I. Cabral Barreto , R. Türmen , V. Butkevych , M. Ugrekhelidze , M mes E. Fura-Sandström, D. Jočienė, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 15 juillet 1998, Vu l'article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants, Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, M mes Fatma Üstün, Selma Soley, MM.

Kadir Üstün, Mehmet Elibol et Meyti Elibol, sont des ressortissants turcs , résidant à Samsun. Ils sont représentés devant la Cour par M e Metin Turgut, avocat au barreau de Samsun. Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. En 1995, la Direction générale des routes nationales ( Karayolları Genel Müdürlüğü - « la Direction ») procéda à l'expropriation d'un terrain appartenant aux requérants et sis à Samsun, pour la construction d'une voie périphérique. L'indemnité fixée par la Direction fut versée aux requérants à la date du transfert de propriété. Les requérants, en désaccord avec le montant payé, introduisirent auprès du tribunal de grande instance de Samsun une action en augmentation de l'indemnité d'expropriation.

Le 24 septembre 1997, le tribunal donna gain de cause aux requérants et leur accorda une indemnité complémentaire de 1 391 000 000 livres turques (TRL). Cette somme était assortie d'intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l'an, à calculer à partir de la date de cession du terrain à la Direction, soit le 9 septembre 1995. La Cour de cassation confirma ce jugement par un arrêt du 2 avril 1998. Dans l'intervalle, le taux légal des intérêts moratoires fut fixé à 50 % l'an. Par conséquent, l'indemnité complémentaire majorée d'un intérêt moratoire au taux légal de 30 % ou de 50 % selon la période concernée, fut versée aux requérants en date du 4 septembre 1998. La somme ainsi reçue s'élevait à 2 812 991 000 TRL.

EN DROIT La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour l'origine la requête n o 44056/98, introduite par M mes Fatma Üstün, Selma Soley, MM. Kadir Üstün, Mehmet Elibol et Meyti Elibol, le Gouvernement de la République de Turquie offre de verser aux intéressés, ex gratia , la somme globale de 18 623 USD (dix-huit mille six cents vingt-trois dollars américains), couvrant également les frais et dépens encourus. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l'époque pertinente. Le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l'Homme.

Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. A défaut de paiement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au paiement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pour cette période, augmenté de trois points de pourcentage. » De son côté, le conseil des requérants a fait parvenir la déclaration que voici : « En ma qualité de représentant des requérants, M mes Fatma Üstün, Selma Soley, MM. Kadir Üstün, Mehmet Elibol et Meyti Elibol, j'ai pris connaissance de la déclaration du Gouvernement de la République de Turquie, faite en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n o 44056/98 et selon laquelle il est prêt à verser, ex gratia , une somme globale de 18 623 USD (dix-huit mille six cents vingt-trois dollars américains).

Je note également que le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l'Homme et qu'à défaut de paiement dans ledit délai, le Gouvernement versera, un intérêt simple dans les conditions prévues à cet égard. J'accepte cette proposition après avoir dûment consulté les requérants qui, en conséquence, renoncent à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de la requête. Nous déclarons l'affaire définitivement réglée. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenus les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention).

En conséquence, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer l'affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président