Bideci împotriva Turciei

A DOUA SECȚIUNE DE Cerere nr. 4399/98 prezentată de Fehmi B Având în vedere cererea menționată anterior adresată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 3 august 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, Fehmi Bideci, este un resortisant turc cu reședința în Ankara.

El este reprezentat în fața Curții de către M Celal Özdemir, avocat în Baroul Ankara. În 1994, Hotărârea Generală Drumuri Naționale (Karayollar Reclamantul, în dezacord cu suma plătită, a introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Ankara o acțiune în creștere a indemnizației de expropriere. La 18 decembrie 1997, instanța i-a acordat reclamantului un câștig de cauză și i-a acordat o indemnizație suplimentară de 3 691 584 000 Această sumă a fost însoțită de dobânzi moratoriu simple, la o rată legală de 30 % pe an, care urmează să fie calculată de la data cedării terenului către Direcție, adică la 27 iulie 1995. Curtea de Casație a confirmat această hotărâre printr-o hotărâre din 24 februarie 1998. Între timp, rata legală a dobânzilor moratorii a fost stabilită la 50% pe an.

În consecință, indemnizația suplimentară plus dobânda moratoriu la o rată legală de 30 % sau de 50% în funcție de perioada respectivă a fost plătită reclamantului la data de 20 mai 1998. Suma primită astfel s-a ridicat la 7 141 850 000 TRL. ÎN DREPT Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care avea pentru început cererea n 43998/98, introdusă de dl Fehmi Bideci, guvernul Republicii Turcia oferă persoanei interesate, ex gratia, suma globală de 46 000 EUR (de aproximativ 6 000 EUR), care acoperă, de asemenea, cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit, nici unei alte sarcini fiscale la momentul relevant.

Plata va avea loc în termen de trei luni de la data deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (a) și (c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa plății în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la plata efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile pentru această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale.

La rândul său, Consiliul reclamantului a transmis declarația pe care o prezintă în calitate de reprezentant al reclamantului, dl Fehmi Bideci, am luat cunoștință de declarația guvernului Republicii Turcia, făcută în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea nr. 43998/98 și potrivit căreia este pregătit să plătească persoanei în cauză, ex gratia De asemenea, observ că plata va avea loc în termen de trei luni de la data deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) și (c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că, în lipsa plății în termenul respectiv, guvernul va plăti un interes simplu în condițiile prevăzute în acest sens. Accept această propunere după consultarea adecvată a reclamantului care, în consecință, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care stau la baza cererii și declarăm că această problemă este soluționată definitiv.

Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, aplicarea art. 29 alin. (3) din Convenție ar trebui să înceteze și ar trebui eliminată cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 43998/98 présentée par Fehmi BİDECİ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 22 mars 2005 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B.

Baka , R. Türmen , K. Jungwiert , M. Ugrekhelidze , M mes A. Mularoni, E. Fura-Sandström, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 3 août 1998, Vu l'article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, Fehmi Bideci, est un ressortissant turc résidant à Ankara.

Il est représenté devant la Cour par M e Celal Özdemir, avocat au barreau d'Ankara. En 1994, la Direction générale des routes nationales ( Karayolları Genel Müdürlüğü, - « la Direction ») procéda à l'expropriation d'un terrain appartenant au requérant et sis à Ankara, pour la construction d'une voie périphérique. L'indemnité fixée par la Direction fut versée au requérant à la date du transfert de propriété. Le requérant, en désaccord avec le montant payé, introduisit auprès du tribunal de grande instance d'Ankara un recours en augmentation de l'indemnité d'expropriation. Le 18 décembre 1997, le tribunal donna gain de cause au requérant et lui accorda une indemnité complémentaire de 3 691 584 000 livres turques (TRL).

Cette somme était assortie d'intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l'an, à calculer à partir de la date de cession du terrain à la Direction, soit le 27 juillet 1995. La Cour de cassation confirma ce jugement par un arrêt du 24 février 1998. Dans l'intervalle, le taux légal des intérêts moratoires fut fixé à 50 % l'an. Par conséquent, l'indemnité complémentaire majorée d'un intérêt moratoire au taux légal de 30 % ou de 50 % selon la période concernée, fut versée au requérant en date du 20 mai 1998. La somme ainsi reçue s'élevait à 7 141 850 000 TRL. EN DROIT La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour l'origine la requête n o 43998/98 introduite par M. Fehmi Bideci, le Gouvernement de la République de Turquie offre de verser à l'intéressé, ex gratia , la somme globale de 46 000 EUR (quarante-six mille euros), couvrant également les frais et dépens encourus.

Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l'époque pertinente. Le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. A défaut de paiement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au paiement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pour cette période, augmenté de trois points de pourcentage.

» De son côté, le conseil du requérant a fait parvenir la déclaration que voici : « En ma qualité de représentant du requérant, M. Fehmi Bideci, j'ai pris connaissance de la déclaration du Gouvernement de la République de Turquie, faite en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n o 43998/98 et selon laquelle il est prêt à verser à l'intéressé, ex gratia , une somme globale de 46 000 EUR (quarante-six mille euros). Je note également que le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l'Homme et qu'à défaut de paiement dans ledit délai, le Gouvernement versera un intérêt simple dans les conditions prévues à cet égard.

J'accepte cette proposition après avoir dûment consulté le requérant qui, en conséquence, renonce à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de la requête. Nous déclarons l'affaire définitivement réglée. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenus les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer l'affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président