DEMIRKIRAN et DEMIRKIRAN contre la TURQUIE

Secțiunea a treia Cerere n 73735/01 prezentată de Mehmet DEMIRRKIRRAN și Fatma DEMIRKIRRAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 13 mai 2004 într-o cameră compusă din domnii Ress președintele Cabral Barreto Caflisch Türmen Hedigan H.S. Greve, Traja, judecători și judecători ai dlui V. Berger, grefier de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 1 februarie 2004 Februarie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei prezentate de solicitanți la 4 noiembrie 2003 și, respectiv, de guvern la 7 ianuarie 2004, după ce a deliberat cu privire la aceasta, face următoarea decizie: De fapt, reclamanții, Mehmet și Fatma Demirkiran sunt cetățeni turci și rezidenți în Hatay.

Ei sunt reprezentați în fața Curții de către M Ak (a) la exproprierea unui teren care aparținea reclamanților care se aflau în proprietatea Hatay (skenderun), pentru construirea unei căi periferice; indemnizația stabilită de Direcție a fost plătită reclamanților la data transferului de proprietate. Reclamanții, în dezacord cu suma plătită de Direcție, au introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Dinar o acțiune în creștere a indemnizației de expropriere. Tribunalul le-a acordat o indemnizație suplimentară de expropriere cu dobânzi moratoriu simple la rata legală de 30 % pe an, calculată începând cu data cedării terenului către administrație până la 31 decembrie 1997 și cu 50 % pe an pentru perioada ulterioară.

În 1998, această hotărâre a fost confirmată de Curtea de Casație și a devenit definitivă. Hotărârea a plătit reclamanților indemnizația suplimentară la un an și la aproximativ opt luni după hotărârea definitivă. Detaliile figurează în tabelul următor: data la care s-a acordat taxa suplimentară (TRL) (interesele și cheltuielile de avocatură nu sunt incluse) data la care Curtea de Casație s-a încheiat la data la care s-a plătit taxa suplimentară. CONSOLIDAREA INTERESELOR MORATORII (30% pe an până la 31 decembrie 1997 + 50% pe an pentru perioada ulterioară) (TRL) 2.12.1997 6 818 003 000 24.12.1998 9.08.2000 19 074 765 000 GRIEF care invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la respectarea proprietății lor din cauza întârzierii administrației în plata indemnizației suplimentare de expropriere, însoțită de dobânzi moratoriu insuficiente în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia.

Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cazului menționat anterior, guvernul turc propune ca suma de 6 să fie plătită dlui Mehmet Demirkiran și dlui Fatma Demirkiran. 390 (șase mii trei sute nouăzeci) de euro pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la data deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa decontării în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

La 4 noiembrie 2003, Curtea primise următoarea declarație, semnată de unul dintre reprezentanții reclamanților, observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Mehmet Demirkiran și domnului Fatma Demirkiran, cu titlu gratuit, suma de 6 390 (șase mii trei sute nouăzeci) de euro pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat.

Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, aplicarea art. 29 alin. (3) din Convenție ar trebui să înceteze și ar trebui eliminată cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 73735/01 présentée par Mehmet DEMIRKIRAN et Fatma DEMIRKIRAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 13 mai 2004 en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto , L. Caflisch , R. Türmen , J. Hedigan , M me H.S. Greve, M. K. Traja, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 1 er février 2001, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire, Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire respectivement présentées par les requérants le 4 novembre 2003 et le Gouvernement le 7 janvier 2004, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, Mehmet et Fatma Demirkıran , sont des ressortissants turcs et résident à Hatay.

Ils sont représentés devant la Cour par M es Akıllıoğlu, Aktay et Nerse, avocats au barreau d'Ankara. Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. En 1996, la Direction générale des routes nationales ( Karayolları Genel Müdürlüğü, « la Direction ») procéda à l'expropriation d'un terrain appartenant aux requérants sis à İskenderun (Hatay), pour la construction d'une voie périphérique. L'indemnité fixée par la Direction fut versée aux requérants à la date du transfert de propriété. Les requérants, en désaccord avec le montant payé par la Direction, introduisirent auprès du tribunal de grande instance de Dinar un recours en augmentation de l'indemnité d'expropriation.

Le tribunal leur accorda une indemnité complémentaire d'expropriation assortie d'intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l'an, à calculer à partir de la date de cession du terrain à l'Administration jusqu'au 31 décembre 1997, et de 50 % l'an pour la période postérieure. En 1998, ce jugement fut confirmé par la Cour de cassation et devint définitif. La Direction versa aux requérants l'indemnité complémentaire un an et huit mois environ après la décision judiciaire définitive. Des détails figurent dans le tableau suivant :

DATE DU JUGEMENT

MONTANT DE L'INDEMNITÉ COMPLÉMENTAIRE (TRL) (les intérêts et les frais d'avocat ne sont pas inclus)

DATE DE L'ARRÊT DE LA COUR DE CASSATION

DATE

DU PAIEMENT

MONTANT DE

L'INDEMNITE COMPLÉMENTAIRE

ASSORTIE D'INTÉRÊTS MORATOIRES (30% l'an jusqu'au 31 décembre 1997 + 50% l'an pour la période postérieure) (TRL) 2.12.1997 6 818 003 000 24.12.1998 9.08.2000 19 074 765 000 GRIEF Invoquant l'article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, les requérants se plaignent d'une atteinte à leur droit au respect de leur bien en raison du retard de l'Administration dans le paiement de l'indemnité complémentaire d'expropriation, assortie d'intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d'inflation très élevé en Turquie.

EN DROIT Le 7 janvier 2004, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire susmentionnée, le gouvernement turc offre de verser à M. Mehmet Demirkıran et M me Fatma Demirkıran, à titre gracieux, la somme de 6 390 (six mille trois cents quatre-vingt-dix) euros au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens, dans les trois mois suivant la date de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

» Le 4 novembre 2003, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par l'un des représentants des requérants : « Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à M. Mehmet Demirkıran et M me Fatma Demirkıran, à titre gracieux, la somme de 6 390 (six mille trois cents quatre-vingt-dix) euros au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme. J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.

La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer l'affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président