Sari la conținut
CtEDO 06.01.2005 AI

NAKACH v. THE NETHERLANDS

RESPONDENT
NLD
HOTĂRÂRE
06.01.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
  • Partly admissible
  • Partly inadmissible
conform formulării originale HUDOC
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
NAKACH v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

DECIZIE

Cererea nr. 5379/02 a lui Bensaid NAKACH împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Treia), ședință din 6 ianuarie 2005 ca o Cameră compusă din d-l B.M. Zupančič, președinte, d-l L. Caflisch, d-l C. Bîrsan, doamna M. Tsatsa-Nikolovska, doamna R. Jaeger, d-l E. Myjer, d-l David Thór Björgvinsson, judecători, și d-l V. Berger, grefier de secțiune, Având în vedere cererea de mai sus depusă la 19 octombrie 2001, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul pârât și observațiile în replică prezentate de reclamant, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FAPTELE Reclamantul, d-l Bensaid Nakach, este cetățean marocan, născut în 1944. La momentul faptelor criticate, era deținut într-o instituție de securitate, Centrul Psihiatric Forenzic „Veldzicht" din Balkbrug, Țări de Jos (în continuare „Veldzicht"); în iulie 2002 a fost transferat la instituția de securitate „De Kijvelanden" din Poortugaal, lângă Rotterdam, Țări de Jos.

Este reprezentat înaintea Curții de d-l G.P. Hamer, avocat cu exercițiu în Amsterdam. Guvernul pârât este reprezentat de d-l R.A.A. Böcker și doamna H.L. Janssen din Ministerul Afacerilor Externe al Țărilor de Jos. A. Circumstanțele cazului Faptele cazului, prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 februarie 1994, reclamantul i-a lovit soția sa, doamna K., pe cap, pe umeri și pe spate cu lama curbată a unui cleștar, a sugrumat-o și i-a dat o lovitură la față. Doamna K. a fost rănită dar a supraviețuit. Reclamantul a fost arestat și supus unui examen psihiatric de psihiatri desemnați de stat. La 10 octombrie 1994, Curtea Regională de la Breda a condamnat reclamantul pentru tentativă de omor.

Luând în considerare un raport psihiatric care a constatat că facultățile mentale ale reclamantului sunt deficitare și că probabilitatea unui nou delict este mare, l-a condamnat la un an de închisoare și a dispus plasarea sa sub controlul Guvernului (terbeschikkingstelling van de regering) cu confinament într-o instituție de securitate. Reclamantul a făcut apel. Un raport a fost pregătit de o contra-expert, Dr. E., conform căruia actul cu care era acuzat reclamantul putea fi explicat prin referire la contextul cultural al reclamantului. Dr. E. publicase rezultatele cercetărilor relevante pentru asemenea probleme. La 10 octombrie 1995, Curtea de Apel de la 's-Hertogenbosch a confirmat sentința Curții Regionale.

În a face acest lucru, a luat în considerare, printre altele, raportul psihiatrilor desemnați de stat. Reclamantul a depus o cerere de anulare (cassatie) la Curtea Supremă (Hoge Raad), care a fost respingă la 1 octombrie 1996. Timpul pe care reclamantul l-a petrecut în detenție preventivă se contabilizează spre pedeapsă, deci ordinul care l-a plasat pe reclamant sub controlul Guvernului a intrat în vigoare la acea dată. Reclamantul a fost ținut deținut într-un centru de detenție preventivă (huis van bewaring) în așteptarea plasării într-o instituție de securitate din sectorul privat. La 30 martie 1997 a fost plasat la Centrul Psihiatric Forenzic „Veldzicht" din Balkbrug. Reclamantul a depus o cerere de despăgubire cu privire la perioada de detenție în centrul de detenție preventivă.

La 21 noiembrie 1997, Curtea de Apel a hotărât că perioada de detenție din acest centru nu putea fi considerată excesivă. Recursul în casație privind această sentință a fost respins. Reclamantul s-a plâns cu privire la condițiile de detenție la „Veldzicht" și la lipsa unor înregistrări oficiale separate ale ședinței Curții de Apel din 9 aprilie 2001 unde trebuia să fie luate hotărâri cu privire la continuarea plasării sub controlul Guvernului. Reclamantul se plânje de faptul că nu a primit informații cu privire la procedura privind aprobarea plasării sale sub controlul Guvernului după cum urmează. La 29 martie 1999, o comisie a hotărât că plasarea trebuia continuată. Reclamantul a primit copii ale raportului medical dar nu și ale altor documente care au stat la baza deciziei.

La 30 martie și 5 aprilie 2000 au fost repetate procedurile similare. Din nou, reclamantul nu a primit copii de toate documentele. Reclamantul s-a plâns cu privire la accesul neadecvat la dosarul său. La 1 februarie 2001, i-a fost permis să vadă integral dosarul. La 9 aprilie 2001, o ședință a Curții de Apel a avut loc. Reclamantul a fost reprezentat de avocat și a putut prezenta argumente. Cu toate acestea, nu a existat o înregistrare oficială separată a acestei ședințe. Doar numele judecătorilor și data au fost înregistrate. La 16 mai 2001, Curtea de Apel a hotărât să continue plasarea sa sub controlul Guvernului. Reclamantul a solicitat o copia a raportului cu privire la această hotărâre, dar i s-a spus că nu exista un raport oficial cu privire la ședința.

Cu privire la examinarea medicală independentă, reclamantul a cerut o nouă examinare medicală independentă în 1998. Această cerere a fost respingă. În 2001, reclamantul a cerut din nou o examinare medicală independentă și mai specific, referință la raportul contra-expertului Dr. E. din procedurile judecătorești care au dus la plasarea sa sub controlul Guvernului. Se pare că, pentru orice motiv, argumentele bazate pe raportul acestui contra-expert nu au fost luate în considerare pe atunci. Cu toate acestea, reclamantul nu a fost împiedicat să prezinte din nou asemenea argumente în procedurile de aici. Prin urmare, în aceste circumstanțe, Curtea nu poate considera arbitrară sau nerezonabilă refuzul de a ordona o nouă examinare medicală a reclamantului pe cheltuiala statului, a cărei rezultat ar fi fost, în cel mai bun caz, în mare măsură identică informațiilor deja disponibile.

Rezultă că această plângere este lipsit de fundament evident și trebuie respingă în temeiul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, cu majoritate, Declară admisibilă, fără prejudecarea fondului, plângerea reclamantului că nu a fost făcută nicio înregistrare oficială separată a ședinței Curții de Apel din 9 aprilie 2001; Declară inadmisibilă restul cererii. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-06-30
0,95
CASE OF NAKACH v. THE NETHERLANDS
Reclamantul, dl Bensaid Nakach, este un național marocian, născut în 1944. La momentul evenimentelor reclamate, el a fost reținut într-o instituție sigură, Centrul Forensic Psihiciatric “Veldzicht” din Balkbrug, Țările de Jos; în iulie 2002
CtEDO 2004-01-13
0,93
AFFAIRE HAAS c. PAYS-BAS
A DOUA SECȚIUNE CAUZA HAAS C. ȚĂRILE DE JOS (Cererea nr. 36983/97) HOTĂRÂRE STRASBOURG 13 ianuarie 2004 DEFINITIVĂ 14/06/2004 În cauza Haas c. Țările de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), ședință în cameră compusă
CtEDO 2005-10-27
0,93
CASE OF SCHENKEL v. THE NETHERLANDS
ȚĂRILE SECȚIUNI CAUZĂ DE SCHENKEL c. ȚĂRILE (Depunerea nr. 62015/00) JUGUL Strasburg octombrie 2005 FINAL 27/01/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii
CtEDO 2004-12-02
0,93
MOHAMMED YUUSUF v. THE NETHERLANDS
DIRECȚIUNEA TERZĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 42620/02 de către Khadra MOHAMMED YUUSUF împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 2 decembrie 2004 în calitate de Cameră compusă di
CtEDO 2001-06-05
0,93
CASE OF HOLDER v. THE NETHERLANDS
PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE DEȚINĂTOR c. ȚĂRILE PĂRȚII Adresa nr. 33258/96 AJUDEMENTUL (compatibil de decontare) STRASBOURG 5 iunie 2001 În cazul Holder c. Țările de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camer
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă