Secțiunea a treia Cerere nr. 78056/01 prezentată de Marija FILIPIČ împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 6 ianuarie 2005 într-o cameră compusă din dnii Caflisch președinte B.M. Zupančič Biersan mes Tsatsa-Nikolovska Jaeger dnii Myjer David Thór Björgvinsson, judecători și dlui V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 5 decembrie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. După ce a deliberat cu privire la aceasta, face următoarea decizie: Marija Filipič, este o resortisantă slovenă, născută în 1941 și rezidentă în Mala Nedelja. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Hari, avocat la Murska Sobota. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 19 septembrie 1984, reclamanta, prin intermediul avocatului său, a intentat o acțiune în despăgubire împotriva fostului său partener în fața Tribunalului de bază (Temeljno sodišče mai întâi) al lui Murska Sobota. În răspunsul său la acțiunea recurentei, pârâta a depus o cerere reconvențională de despăgubire. În cursul procedurii, recurenta și-a modificat cererea cu privire la suma solicitată de mai multe ori. În urma mai multor ședințe și a celei din 5 noiembrie 1996, Tribunalul raional Okrajno sodišče La data de 11 noiembrie 1996, noua denumire, ca urmare a reorganizării instanțelor judecătorești, a pronunțat o hotărâre prin care a dat parțial câștig de cauză recurentei și a acceptat cererea pârâtei. La 29 ianuarie și 11 februarie 1997, ambele părți au răspuns la apeluri. La 4 noiembrie 1997, Tribunalul Superior de la Maribor a respins recursurile, a infirmat hotărârea din 11 noiembrie 1996 și a trimis cauza Tribunalului raional. Pe de altă parte, la 27 mai 1998, reclamanta a refuzat regulamentul amabil propus între timp de pârâtă. În decembrie 1998, reclamanta a solicitat Tribunalului raional să țină o audiere. La 16 februarie 1999, a formulat o acțiune ierarhică, solicitând instanței districtuale să accelereze examinarea procedurii. La 9 martie 1999, președintele Tribunalului a trimis răspunsul judecătorului care se întrunește cu reclamanta. La 18 mai 1999, recurenta și-a modificat cererea. La 8 iunie 1999, reclamanta a solicitat Tribunalului raional să interogheze un martor. La 7 decembrie 1999, a refuzat regulamentul amabil propus între timp, și-a modificat acțiunea și a propus ca dosarul să fie atribuit Tribunalului Districtual (Okrožno sodišče) din Murska Sobota. La 8 decembrie 1999, având în vedere noile sume de despăgubire solicitate, Tribunalul raional s-a declarat incompetent pentru a continua examinarea cauzei și a transferat cazul Tribunalului Districtual Murska Sobota. La 17 decembrie 1999, pârâta interjeta recurs. La 29 octombrie 2002, Tribunalul Superior a infirmat decizia Tribunalului raional. La 4 decembrie 2002, recurenta și-a modificat din nou cererea. La 2 aprilie și 30 mai 2003, au avut loc ședințe, dar reclamanta nu a participat la acestea. La 3 noiembrie 2003 a avut loc o altă ședință la 2 martie 2004, recurenta a modificat din nou cererea sa. La 5 martie 2004 a avut loc o ședință. La 5 aprilie 2004, Tribunalul raional a emis o hotărâre prin care a dat o parțială câștig de cauză reclamantei. La 16 aprilie 2004, aceasta a intervenit în apel. Cazul este încă pendinte. GRIFS invocând art. 6 din Convenție, reclamanta s-a plâns de încălcarea dreptului său la un proces echitabil, din cauza duratei excesive a procedurii. În esență, aceasta a susținut, de asemenea, că nu a existat o acțiune internă efectivă privind durata excesivă a procedurii (art. 13 din convenție). ÎN DREPT la 4 noiembrie 2004, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație semnată de agentul său: I declaration that the Government of the Republic of Slovenia offer to pay to the application, Marija Filipič, an amount of 3,000 EUR, with a view to securing a friendly settlement of is aplication registed under no. 78056/01. This sum shall be free of any tax that may be application and be paid in euro to a bank account named by the aplicant and/or her duly authorised representative. This sum sum shall be plata within three months from the data de decizie delivered by the Court pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case. (...) În capacitatea mea de a face o declarație a autorității de aplicare a aplicației, Marija Filipič, I have taken cognitive of the declaration of the Government of the Republic of Slovia that they are separed to make to the aplicant a payment of 3,000 EUR with a view to conclusion a friendly settlement of her case that orinated in application no. 78056/01. This sum, which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as legal costs and expenses raported to the case, will be paid in acordance with the terms condited in the said declaration within three months after the Court's decision delivered pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights. Having duly consultad the aplicant, I accept that offer and she, in consecvence, waves all other claims against the Republic of Slovenia in respect of the matters that were at the origin of the application. We declara that the case has been settled finally. Această declarație este făcută cu o imagine de ansamblu a prietenului cu privire la modul în care Government și I, în agreement with the aplicant, have reached. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, aplicarea art. 29 alin. (3) din Convenție ar trebui să înceteze și ar trebui eliminată cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Vincent Berger ucius Caflisch Prezidențial
Requête n
o
78056/01
présentée par Marija FILIPIČ
contre la Slovénie
La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 6 janvier 2005 en une chambre composée de
:
MM.
L.
Caflisch
,
président
,
B.M.
Zupančič
,
C.
Bîrsan
,
M
mes
M.
Tsatsa-Nikolovska
,
R.
Jaeger
,
MM.
E.
Myjer
,
David Thór
Björgvinsson,
juges
,
et de M. V.
Berger,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 5 décembre 2001,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire,
Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante,
Marija Filipič, est une ressortissante slovène, née en 1941 et résidant à Mala Nedelja. Elle est représentée devant la Cour par Me
D.
Hari, avocat à Murska Sobota.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 19 septembre 1984, la requérante, par l'intermédiaire de son avocat, intenta une action en dommages-intérêts contre son ancien compagnon devant le tribunal de base (
Temeljno sodišče
– l'appellation de l'époque) de Murska Sobota. La partie défenderesse, dans sa réponse à l'action de la requérante, fit une demande reconventionnelle de réparation.
Au cours de la procédure, la requérante modifia sa demande concernant le montant demandé à plusieurs reprises.
Suite à plusieurs audiences et à celle du 5 novembre 1996, le tribunal d'arrondissement (
Okrajno sodišče
– la nouvelle appellation suite à la réorganisation des tribunaux) de Ljutomer rendit, le 11 novembre 1996, un jugement, donnant partiellement gain de cause à la requérante, et fit droit à la demande de la partie défenderesse.
Les 29 janvier et 11 février 1997, les deux parties interjetèrent appels. Le 4 novembre 1997, le tribunal supérieur de Maribor fit droit aux appels, infirma le jugement du 11 novembre 1996 et renvoya l'affaire devant le tribunal d'arrondissement.
Par ailleurs, le 27 mai 1998, la requérante refusa le règlement aimable proposé entre-temps par la partie défenderesse.
Les 26 mai et 1
er
décembre 1998, la requérante demanda au tribunal d'arrondissement de tenir une audience. Le 16 février 1999, elle formula un recours hiérarchique, en demandant au tribunal d'arrondissement d'accélérer l'examen de la procédure. Le 9 mars 1999, le président du tribunal envoya la réponse du juge siégeant à la requérante.
Une audience fut fixée au 20 avril 1999, mais les parties ne comparurent pas.
Le 18 mai 1999, la requérante modifia sa demande.
Le 8 juin 1999, la requérante demanda au tribunal d'arrondissement d'interroger un témoin.
Le 7 décembre 1999, elle refusa le règlement aimable proposé entre-temps, modifia son action et proposa que le dossier fût attribué au tribunal de district (
Okrožno sodišče
) de Murska Sobota.
Le 8 décembre 1999, eu égard aux nouveaux montants d'indemnisation demandés, le tribunal d'arrondissement se déclara incompétent pour continuer l'examen de l'affaire et transféra le dossier au tribunal de district de Murska Sobota. Le 17 décembre 1999, la partie défenderesse interjeta appel. Le 29 octobre 2002, le tribunal supérieur infirma la décision du tribunal d'arrondissement.
Le 4 décembre 2002, la requérante modifia de nouveau sa demande.
Les 2 avril et 30 mai 2003, des audiences furent tenues, mais la requérante n'y participa pas. Une autre audience fut tenue le 3
novembre
2003.
Le 2 mars 2004, la requérante de nouveau modifia sa demande.
Une audience fut tenue le 5 mars 2004.
Le 5 avril 2004, le tribunal d'arrondissement rendit un jugement, donnant partiellement gain de cause à la requérante. Le 16 avril 2004, elle interjeta appel.
L'affaire est toujours pendante.
Invoquant l'article 6 de la Convention, la requérante s'est plainte de la violation de son droit à un procès équitable, en raison de la durée excessive de la procédure.
En substance, elle a allégué également l'absence d'un recours interne effectif relatif à la durée excessive de la procédure (article 13 de la Convention).
Le 4 novembre 2004, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante, signée par son agent :
« I declare that the Government of the Republic of Slovenia offer to pay to the applicant, Marija Filipič, an amount of 3,000 euros, with a view to securing a friendly settlement of his application registered under no.
78056/01.
This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euros to a bank account named by the applicant and/or her duly authorised representative.
This sum shall be payable within three months from the date of the decision delivered by the Court pursuant to Article
37 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case. (...) »
Le 20 octobre 2004, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant de la requérante
:
« 1.
In my capacity as the representative of the applicant, Marija Filipič, I have taken cognisance of the declaration of the Government of the Republic of Slovenia that they are prepared to make to the applicant a payment of 3,000 euros with a view to concluding a friendly settlement of her case that originated in application no.
78056/01. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses related to the case, will be paid in accordance with the terms stipulated in the said declaration within three months after the Court's decision delivered pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights.
2.
Having duly consulted the applicant, I accept that offer and she, in consequence, waives all other claims against the Republic of Slovenia in respect of the matters that were at the origin of the application. We declare that the case has been settled finally.
3.
This declaration is made within the scope of the friendly settlement which the Government and I, in agreement with the applicant, have reached. »
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer l'affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Vincent
Berger
L
ucius
Caflisch
Greffier
Président