Kladnik împotriva Sloveniei

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere n 3862/04 prezentată de Mirko KLADNIK împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor LUI Õ (secțiunea a treia), care se întrunește la 13 decembrie 2005 într-o cameră compusă din domnii Hedigan președinte B.M. Zupančič Biersan mei Tsatsața-Nikolovska Jaeger dnii Myjer, David Thór Björgvinsson, judecători și dlui V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 31 iulie 2000, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat act de aceasta, face următoarea decizie: De fapt, reclamantul, domnul Mirko Kladnik, este un resortisant sloven, născut în 1953 și rezident în Kalobje.

El este reprezentat în fața Curții de către firma de avocatură Verstovšek din Celje. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, se pot rezuma după cum urmează. La 27 decembrie 1995, reclamantul, prin intermediul avocaților săi, prin intermediul avocaților săi a intentat o acțiune în despăgubire împotriva unei societăți de asigurare la tribunalul din Daija (Okrajno sodišče) din Maribor și a solicitat instanței de judecată să plătească cheltuielile de judecată. La 24 mai 1996, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. La data de 28 octombrie 1996, tribunalul din Ecuador, printr-o hotărâre implicită a pârâtului, i-a acordat recurentului câștig de cauză.

La 15 noiembrie 1996, pârâta a opus, solicitând o restitutio in uirum de la tribunalul din … La 13 februarie 1997, tribunalul din Jurisdicție a respins o audiere și, printr-o decizie, a respins cererea pârâtului cu privire la restitutio in ïrum la 6 mai 1997, instanța superioară din Maribor a dat dreptul la cererea pârâtei, a infirmat hotărârea din 28 octombrie 1996 și a retrimis cauza. La 16 iunie 1997, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. La 6 octombrie 1997, a avut loc o audiere. La 19 decembrie 1997, reclamantul a solicitat Tribunalului să numească un expert medical, ceea ce a făcut la 12 ianuarie 1998. La 20 ianuarie 1998, reclamantul a fost numit un alt expert medical. La 7 aprilie 1998, această cerere a fost respinsă.

16 aprilie 1998, reclamantul și-a modificat cererea. La 9 iulie 1998 și 24 noiembrie 1998, reclamantul a solicitat instanței să țină ședințe. La 21 ianuarie 1999, instanța de judecată a dat în judecată o audiere. La 1 februarie 1999, instanța de judecată a numit un alt expert medical. La 12 aprilie 1999, reclamantul a făcut o nouă cerere instanței de numire a unui expert medical. La 17 aprilie 1999, reclamantul și-a modificat acțiunea, mărind suma solicitată. La 20 aprilie 1999, printr-o decizie, instanța de judecată a declarat incompetentă să cunoască cazul și a transferat dosarul la Tribunalul de District (Okrožno sodišče) din Maribor. La 29 iunie 1999, Tribunalul a ținut o audiere și a numit un expert.

La 29 februarie 2000, după o audiere, tribunalul de district a pronunțat o hotărâre prin care reclamantul a câștigat parțial o sentință. La 18 aprilie 2000, reclamantul a luat o hotărâre împotriva hotărârii Tribunalului de District. La 27 mai 2003, Tribunalul Superior a infirmat parțial hotărârea de primă instanță și a respins restul cererii. Reclamantul a formulat o acțiune extraordinară în fața Curții Supreme și a solicitat interdicția unui judecător. La 3 noiembrie 2003, această cerere a fost respinsă. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul și-a exprimat plângerea cu privire la încălcarea dreptului său la un proces echitabil, din cauza duratei excesive a procedurii. În esență, acesta a invocat, de asemenea, absența unei căi de atac interne efective privind durata excesivă a procedurii (art. 13 din Convenție).

La 29 iulie 2005, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, semnată de agentul său: "I, Lucijan BEMBIČ, Agent of the Government of Slovenia," declarând că Government of Slovenia offer to pay ex gratia 3,500 euro to Mr Mirko KLADNIK with a view to securiment a friendly settlement of the above-ment case pandanding before the European Court of Human Rights. Acest sum, which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovenia tolars at the rate applicable on the data of payment and free of any fiscals that may be applicable. It will be plata within tree months from the data of notification taken by the Court pursuant to Article.

37 § 1 of the European Convention on Human Rights. The payment will constitute the final resolution of the case. the sum of 3,500 euro with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pandaning before the European Court of Human Rights. Acest sum, which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as costs and expenses will be converted into Slovenia tolars at the rate applicable on the data of payment and free of any fiscals that may be applicable. It will be plata within three months from the data of notification of the Court pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights… I accept ofertal and waive any further claims against Slovenia in respect of thefacts of this application.

I declar that this constitutes a final resolution of the case. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Vincent Berger John Hedigan Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 3862/04 présentée par Mirko KLADNIK contre la Slovénie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 13 décembre 2005 en une chambre composée de : MM. J. Hedigan , président , B.M. Zupančič , C. Bîrsan , M mes M. Tsatsa-Nikolovska , R. Jaeger , MM. E. Myjer, David Thór Björgvinsson, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 31 juillet 2000, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Mirko Kladnik, est un ressortissant slovène, né en 1953 et résidant à Kalobje.

Il est représenté devant la Cour par le cabinet d’avocats Verstovšek, de Celje. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 27 décembre 1995, le requérant, par l’intermédiaire de ses avocats intenta une action en dommages-intérêts contre une compagnie d’assurances auprès du tribunal de d’arrondissement ( Okrajno sodišče ) de Maribor et demanda au tribunal de l’exempter de paiement des frais de procédure. Le 24 mai 1996, le requérant demanda au tribunal de tenir une audience. Le 28 octobre 1996, le tribunal d’arrondissement, par un jugement par défaut de la partie défenderesse, donna gain de cause au requérant. Le 15 novembre 1996, la partie défenderesse fit opposition, en demandant une restitutio in integrum auprès du tribunal d’arrondissement, et interjeta appel auprès du tribunal supérieur ( Višje sodišče ) de Maribor.

Le 13 février 1997, le tribunal d’arrondissement tint une audience et, par une décision, rejeta la demande de la partie défenderesse quant à la restitutio in integrum . Le 6 mai 1997, le tribunal supérieur de Maribor fit droit à l’appel de la partie défenderesse, infirma le jugement du 28 octobre 1996 et renvoya l’affaire. Le 16 juin 1997, le requérant demanda au tribunal de tenir une audience. Le 6 octobre 1997, une audience fut tenue. Le 19 décembre 1997, le requérant demanda au tribunal de nommer un expert médical, ce qu’il fit le 12 janvier 1998. Le 20 janvier 1998, le requérant demanda qu’un autre expert médical fût nommé. Le 7 avril 1998, cette demande du requérant fut rejetée. Le 16 avril 1998, le requérant modifia sa demande.

Les 9 juillet 1998 et 24 novembre 1998, le requérant demanda au tribunal de tenir des audiences. Le 21 janvier 1999, le tribunal d’arrondissement tint une audience. Le 1 février 1999, le tribunal d d’arrondissement nomma un autre expert médical. Le 12 avril 1999, le requérant fit une nouvelle demande au tribunal de nommer un expert médical. Le 17 avril 1999, le requérant modifia son action, en augmentant le montant demandé. Le 20 avril 1999, par une décision, le tribunal d’arrondissement se déclara incompétent de connaître de l’affaire et transféra le dossier auprès du tribunal de district ( Okrožno sodišče ) de Maribor. Le 29 juin 1999, ce dernier tint une audience et nomma un expert. Le 25 janvier 2000, le tribunal de district tint une autre audience.

Le 29 février 2000, après une audience, le tribunal de district rendit un jugement donnant partiellement gain de cause au requérant. Le 18 avril 2000, le requérant interjeta appel contre le jugement du tribunal de district. Le 27 mai 2003, le tribunal supérieur infirma partiellement le jugement de première instance et rejeta le reste de l’appel. Le requérant forma un recours extraordinaire auprès de la Cour suprême et demanda le déport d’une juge. Le 3 novembre 2003, cette demande fut rejetée. L’affaire est pendante. GRIEFS Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant s’est plaint de la violation de son droit à un procès équitable, en raison de la durée excessive de la procédure.

En substance, il a allégué également l’absence d’un recours interne effectif relatif à la durée excessive de la procédure (article 13 de la Convention). EN DROIT Le 29 juillet 2005, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante, signée par son agent : «I, Lucijan BEMBIČ, Agent of the Government of Slovenia, declare that the Government of Slovenia offer to pay ex gratia 3,500 euros to Mr Mirko KLADNIK with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovenian tolars at the rate applicable on the date of payment and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. The payment will constitute the final resolution of the case.» Le 14 septembre 2005, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le requérant : «I, Mirko KLADNIK , note that the Government of Slovenia are prepared to pay me ex gratia the sum of 3,500 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be converted into Slovenian tolars at the rate applicable on the date of payment and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights… I accept the proposal and waive any further claims against Slovenia in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger John Hedigan Greffier Président