SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 35753/03 prezentate de Suku PHULL împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 11 ianuarie 2005 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Türmen Jungwiert Ugrekhelidze mei Mularoni Fura-Sandström, judecători și domnii Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 13 noiembrie 2003, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, dl Suku Phull, este un resortisant britanic, născut în 1953 și rezident în Regatul Unit. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul este sikh practicant, o religie care le impune credincioșilor săi portul turban. Acesta arată că, în octombrie 2003, s-a dus la Strasbourg ca parte a activității sale și că, la 10 octombrie 2003, la aeroportul din Entzheim, în timp ce traversa sasul de securitate pentru a intra în zona de îmbarcare, agenții de securitate l-au obligat să-și retragă turbanul pentru control. Invocând art. 9 din convenție, reclamantul denunță o încălcare a dreptului său la libertatea religioasă imputabilă autorităților aeroportuare. Comitetul consideră că nu era necesar să-l oblige să-și retragă turbanul în cadrul controlului de securitate în litigiu, cu atât mai puțin cu cât acesta nu refuzase nici să treacă prin portalul de detectare a metalelor, nici să fie controlat cu un detector manual. 4, reclamantul se plânge, de asemenea, de încălcarea dreptului său la libera circulație. În opinia sa, acesta ar trebui să fie scutit de respectarea procedurilor de securitate de acest tip pe teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, deoarece este cetățean al unuia dintre aceste state. Reclamantul denunță o încălcare a dreptului său la libertatea religioasă imputabilă autorităților aeroportuare și consideră că nu era necesar să-l oblige să își retragă turbanul în cadrul controlului de securitate în litigiu, cu atât mai puțin cu cât acesta nu refuzase nici să treacă prin portalul de detectare a metalelor, nici să fie controlat cu un detector manual. El invocă art. 9 din Convenție, conform căruia orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie Acest drept implică libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în privat, prin închinare, educație, practici și îndeplinirea ritualurilor. Libertatea de a-și manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității publice, protecției ordinii, sănătății sau moralității publice sau protejării drepturilor și libertăților altora. În plus, reclamantul se plânge de încălcarea dreptului său la liberă circulație. În opinia sa, acesta ar trebui să fie scutit de respectarea procedurilor de securitate de această natură pe teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, deoarece este cetățean al unuia dintre aceste state. El invocă art. 2 din Protocolul nr. 4, care este astfel formulat Oricine se află în mod regulat pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula liber acolo și de a-și alege liber reședința. Orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv țara sa. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, menținerii ordinii publice, prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau a moralității sau protecției drepturilor și libertăților altora. Drepturile recunoscute la alineatul (1) pot, de asemenea, să facă obiectul unor restricții în anumite zone care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică. Curtea arată că reclamantul nu a sesizat în prealabil instanțele franceze cu privire la obiecțiunile sale. Cu toate acestea, consideră că nu este necesar să se verifice dacă acesta dispune de căi de atac interne în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție, în măsura în care, în orice caz, cererea este inadmisibilă din alte motive, menționate mai jos. În ceea ce privește primul motiv, religia Sikh care impune ca bărbații fideli să poarte turbanul, Curtea poate să pornească de la ideea că măsura contestată constituie o interferență în exercitarea libertății reclamantului de a-și manifesta religia sau convingerile. În continuare, Curtea constată că reclamantul nu susține că această măsură nu era prevăzută de lege. Prin urmare, Comisia consideră că aceasta viza cel puțin unul dintre obiectivele legitime enumerate la al doilea paragraf al articolului 9 (asigurarea siguranței publice). Prin urmare, este necesar să se stabilească dacă această interferență era necesară[], într-o societate democratică, în domeniul securității publice, în sensul articolului 9 al doilea paragraf, în cazul X.c. Regatul Unit 7992/77, Decizia Comisiei Europene pentru Drepturile Omului din 12 iulie 1978, DR 14, p. 234), reclamantul, sikh practicant, a fost condamnat la amenzi pentru încălcarea obligației conducătorilor auto de a purta o cască de protecție ; el susținea că religia sa îl obliga să poarte turban, ceea ce face imposibilă purtarea cascăi, și denunța o încălcare a articolului 9. Comisia a considerat că purtarea obligatorie a unei căști este o măsură de siguranță necesară și că orice ingerință pe care reclamantul ar fi putut să o fi suportat în acest sens în exercitarea dreptului său la libertatea religioasă este justificată pentru protecția sănătății, în temeiul articolului 9 Curtea ajunge la o concluzie similară în prezenta cauză. Pe de o parte, controalele de securitate în aeroporturi sunt, fără îndoială, necesare pentru siguranța publică în sensul acestei dispoziții. Pe de altă parte, modalitățile de punere în aplicare a acestora în acest caz intră în marja de apreciere a statului pârât, cu atât mai clar cu cât este vorba doar de o măsură punctuală. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. În ceea ce privește al doilea motiv, Curtea consideră că, ca atare, controalele de securitate la care pasagerii sunt constrânși în aeroporturi înainte de îmbarcare nu constituie restricții privind libera circulație. Această parte a cererii este, prin urmare, incompatibilă cu raționala materie cu dispozițiile Convenției și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Dolle A.B. Baka Grefier Președinte
de la requête n
o
35753/03
présentée par Suku PHULL
contre la France
La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 11 janvier 2005 en une chambre composée de
:
MM.
A.B.
Baka
,
président
,
J.-P.
Costa
,
R.
Türmen
,
K.
Jungwiert
,
M.
Ugrekhelidze
,
M
mes
A.
Mularoni
,
E.
Fura-Sandström,
juges
,
et de M
me
S.
Dollé,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 13 novembre 2003,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Suku Phull, est un ressortissant britannique, né en 1953 et résidant au Royaume-Uni.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant est sikh pratiquant, religion qui impose à ses fidèles le port du turban. Il expose qu'en octobre 2003, il s'est rendu à Strasbourg dans le cadre de son travail
et qu'au retour, le 10 octobre 2003, à l'aéroport d'Entzheim, alors qu'il traversait le sas de sécurité pour pénétrer dans la zone d'embarquement, les agents de sûreté l'obligèrent à retirer son turban pour contrôle.
Invoquant l'article 9 de la Convention, le requérant dénonce une atteinte à son droit à la liberté de religion imputable aux autorités aéroportuaires. Il estime qu'il n'était pas nécessaire de l'obliger à retirer son turban dans le cadre du contrôle de sécurité litigieux, d'autant moins qu'il n'avait refusé ni de passer par le portique de détection de métaux ni d'être contrôlé avec un détecteur manuel.
Invoquant l'article 2 du Protocole n
o
4, le requérant se plaint en outre d'une violation de son droit à la liberté de circulation. Selon lui, il devrait être dispensé de suivre les procédures de sécurité de cette nature sur les territoires des Etats membres de l'Union européenne puisqu'il est citoyen de l'un de ces Etats.
Le requérant dénonce une atteinte à son droit à la liberté de religion imputable aux autorités aéroportuaires. Il estime qu'il n'était pas nécessaire de l'obliger à retirer son turban dans le cadre du contrôle de sécurité litigieux, d'autant moins qu'il n'avait refusé ni de passer par le portique de détection de métaux ni d'être contrôlé avec un détecteur manuel. Il invoque l'article 9 de la Convention, aux termes duquel
:
«
1.
Toute personne a droit à la liberté de pensée, de conscience et de religion
; ce droit implique la liberté de changer de religion ou de conviction, ainsi que la liberté de manifester sa religion ou sa conviction individuellement ou collectivement, en public ou en privé, par le culte, l'enseignement, les pratiques et l'accomplissement des rites.
2.
La liberté de manifester sa religion ou ses convictions ne peut faire l'objet d'autres restrictions que celles qui, prévues par la loi, constituent des mesures nécessaires, dans une société démocratique, à la sécurité publique, à la protection de l'ordre, de la santé ou de la morale publiques, ou à la protection des droits et libertés d'autrui.
»
Le requérant se plaint en outre d'une violation de son droit à la liberté de circulation. Selon lui, il devrait être dispensé de suivre les procédures de sécurité de cette nature sur les territoires des Etats membres de l'Union européenne puisqu'il est citoyen de l'un de ces Etats. Il invoque l'article 2 du Protocole n
o
4, lequel est ainsi libellé
:
«
1.
Quiconque se trouve régulièrement sur le territoire d'un Etat a le droit d'y circuler librement et d'y choisir librement sa résidence.
2.
Toute personne est libre de quitter n'importe quel pays, y compris le sien.
3.
L'exercice de ces droits ne peut faire l'objet d'autres restrictions que celles qui, prévues par la loi, constituent des mesures nécessaires, dans une société démocratique, à la sécurité nationale, à la sûreté publique, au maintien de l'ordre public, à la prévention des infractions pénales, à la protection de la santé ou de la morale, ou à la protection des droits et libertés d'autrui.
4.
Les droits reconnus au paragraphe
1 peuvent également, dans certaines zones déterminées, faire l'objet de restrictions qui, prévues par la loi, sont justifiées par l'intérêt public dans une société démocratique.
»
La Cour relève que le requérant n'a pas préalablement saisi les juridictions françaises de ses griefs. Elle juge cependant inutile de vérifier s'il disposait ou non de voies de recours internes au sens de l'article 35 § 1 de la Convention, dans la mesure où, en tout état de cause, la requête est irrecevable pour d'autres motifs, ci-dessous énoncés.
Quant au premier grief, la religion sikh exigeant de ses fidèles de sexe masculin qu'ils portent le turban, la Cour peut partir de l'idée que la mesure litigieuse est constitutive d'une ingérence dans l'exercice de la liberté du requérant de manifester sa religion ou ses convictions. Elle constate ensuite que le requérant ne soutient pas que cette mesure n'était pas «
prévue par la loi
», et elle considère qu'elle visait au moins l'un des buts légitimes énumérés au second paragraphe de l'article 9
(garantir la sécurité publique).
Il reste donc à déterminer si cette ingérence était «
nécessaire[],
dans une société démocratique, à la sécurité publique
», au sens du second paragraphe de l'article 9.
Dans l'affaire
(n
o
7992/77, décision de la Commission européenne des Droits de l'Homme du 12 juillet 1978, DR 14, p. 234), le requérant, sikh pratiquant, avait été condamné à des amendes pour infractions à l'obligation faite aux conducteurs de motocycles de porter un casque de protection
; il soutenait que sa religion l'obligeait à porter le turban, ce qui rendait impossible le port du casque, et dénonçait une violation de l'article 9. La Commission a estimé que le port obligatoire d'un casque était une mesure de sécurité nécessaire et que toute ingérence que le requérant pouvait avoir subie de ce fait dans l'exercice de son droit à la liberté de religion était justifiée pour la protection de la santé, en vertu de l'article 9
§
2.
La Cour parvient à une conclusion similaire en la présente affaire. D'une part, les contrôles de sécurité dans les aéroports sont sans aucun doute nécessaires à la sécurité publique au sens de cette disposition. D'autre part, les modalités de leur mise en œuvre en l'espèce entrent dans la marge d'appréciation de l'Etat défendeur, d'autant plus clairement qu'il ne s'agit que d'une mesure ponctuelle. Cette partie de la requête est donc manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l'article 35
§§ 3 et 4 de la Convention.
Quant au second grief, la Cour estime qu'en tant que tels, les contrôles de sécurité auxquels les passagers sont astreints dans les aéroports avant d'embarquer ne sont pas constitutifs de restrictions à la liberté de circulation. Cette partie de la requête est donc incompatible
ratione materiae
avec les dispositions de la Convention et doit être rejetée en application de l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
S.
Dollé
A.B.
Baka
Greffière
Président