CtEDO 30.06.2009 AI

RANJIT SINGH c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
30.06.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
RANJIT SINGH c. FRANCE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

de la requête n

o

27561/08

prezentată de Ranjit SINGH

împotriva Franței

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cinquième section), ședință le 30 juin 2009 într-o cameră compusă din

:

Peer Lorenzen,

președinte,

Rait Maruste,

Karel Jungwiert,

Renate Jaeger,

Mark Villiger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

judecători,

et de Clcudia Westerdiek,

grefiera de secțiune

,

Având în vedere petiția menționată mai sus introdusă le 3 juin 2008,

După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie

:

FAPTE

Le reclamant, M. Ranjit Singh, este un cetățean francez, născut în 1987 et locuind la Drancy. Il est reprezentat în fața Curții par le cabinetul Murria, avocați à Birmingham.

A.

Circumstanțele din speța de față

Faptele din ccuză, așa cum cu fost expuse par le reclamant, pot fi rezumate comme suit.

Le reclamant, atunci în vârstă de dix-sept ans et de confesiune sikh, se înscrisese, pentru anul 2004-2005, en clasa a unsprezecelea cu liceu Louise

Michel de la ville de Bobigny. Le 6 septembre 2004, ziua reîntreruperii școlii, acesta s-a prezentat cu liceu purtând «

keski

», sous

turban purtat de les sikhi. Le director de l'établissement, estimant que cet accesoriu était contrar prevederilor législatives relatives à l'interzicerea purtării de signes ou de îmbrăcares par lesquels les elevs manifestă ostentativ leur apartenență la o religie, i-a cerut să-l dea jos. În fața refuzului de l'elev, le director s-a opus la son acces în sălile de clasă et l-a invitat să se instaleze dans une sală separată, care se-ntâmpla să fie cantina. De la reîntrerupere, pentru a iniția un dialog, mai multe discuții cu avut loc entre le reclamant et le director în cursul cărora il a indicat à la direction du liceu qu'il nu avea intenția de a duce son turban. Un profesor a acceptat de lui să-i dea câteva cursuri și sfaturi afin qu'il să poată studia. Le reclamant et son père cu luat contact avec l'inspectoratul academic de la Seine

Saint

Denis pentru a găsi o soluție. Dans une scrisoare din 22

septembre 2004, l'inspectorul academic a indicat qu'il était la dispoziția du tânăr elev în caz de probleme avec les cutoritățile școlare et, dacă este cazul, pour lui furniza o asistență pour a căuta școli dispuse să accepte des garçons de confesiune sikh.

Le 24 octobre 2004, il a fost hotărât de pune capăt la la perioada de dialog prevăzută et d'iniția o procedură disciplinară, conform cu la circulară din 18 mai 2004. Le reclamant et son père furent chemați în fața le comisie disciplinară.

Le 5 noiembrie 2004, ledit conseil a pronunțat excluziunea definitivă de l'elev pour nerespectarea prevederilor de la legea din 15 mars 2004, pentru că refuzase après la faza de dialog de a duce le pălărie qui acoperecu întreaga sa coafă et prin care il manifesta ostentativ une appartenance religieuse.

Par un hotărâre din 10 décembre 2004, le rector al academiei de Créteil confirma această decizie, după ce a strâns l'avizul la comisie academică de apel.

În februarie 2005, le père du reclamant, en sa calitate de reprezentant legal de son fiu minor, sesizat tribunalul administrativ de Melun d'un acțiune de anulare de l'hotărâre din recteur d'académie. Printr-o sentință din 19

avril

2005, le tribunal administratif respinge acest recurs.

Le 19 juillet 2005, la curte administrativă de apel de Paris confirma sentința du 19 avril 2005.

Între timp, le reclamant indică că nu a fost la școală l'anul excluderii sale mais que le liceu privé catholique Fénélon, qui l'avait inițial refuzase imediat după son excludere, l'admit pentru anul scolaire 2006-2007 où il a putut termina ses années de liceu.

Le père du reclamant a depus o cerere în casație în fața le Consilul de Stat, în cadrul căreia il invocă în special le dreptul la son fils à la libertatea de conștiință et de religie. Par un arrêt du 5 décembre 2007, le Consilul de Stat respinge această cerere. Il consideră în special că la curte administrativă de apel avait, fără a face o aplicare inexactă des dispositions de l'articolul L. 141-5-1 din codul educației, estimat că le «

keski

» sikh, purtat de le reclamant dans l'incintă școlară, deși d'une dimensiune mai modestă que le turban traditionnel et de culoare închisă, nu putea fi calificat de semn discret. Il concluzionează că interesat, prin simpla purtare de ce signe, manifestase în felul acesta ostensiblement son appartenance religieuse et încălcat interzicerea posée par la loi. Il jugea en outre qu'nici o vătămare excesivă à la libertatea de conștiință et de religie n'était constituée, ținând seama de l'obiectiv de interes general urmărit, vizând a asigura le principiu al laicității în instituții școlare. Enfin, la sancțiune de excludere nu încălca les dispositions de l'art. 14 din Convenție en ce que la sanction n'stabilea nici o discriminare entre les confesiuni ale elevilor.

B.

Legea internă relevantă

Le 15 mars 2004, le parlament adoptă la legea nr

o

2004-228 reglementând, în aplicarea principiu al laicității, le purtarea semnelor ou de îmbrăcări manifestând une appartenance religieuse în écoles, collèges et liceus publice, dite loi «

sur la laïcité

»

[1]

. Ea inserează în le codul educației un article

L.

141-5-1 redactat după cum urmează

:

«

În școlile, les collèges et les liceus publice, le port de semne scu îmbrăcări par lesquels les elevs manifestă ostentativ une appartenance religieuse este interzisă.

Regulamentul intern amintește că la implementare d'une procedură disciplinară est precedată de un dialog avec l'elev.

»

Ces prevederi cu intrat în vigoare à la reîntrerupere școlară următoare la publicarea legii et ont a fost subiectul unei circulări ministeriale din 18

mai

:

«

La legea din 15 mars 2004 est prise în aplicarea principe constituțional de laïcité qui este un des fundamente de l'école publique. Ce principe, rezultat al unei lungi istorii, se bazează pe le respectul pentru la libertatea de conștiință et sur l'afirmația valorilor comune qui fundamentează unitatea națională dincolo de les apartenența particulară.

L'école are misiunea de transmite les valorile republicii printre care l'demnitate egală tuturor ființe umane, l'egalitate între les bărbați și femei et la libertatea fiecăruia inclusiv dans le alegerea modului de viață. Revine școlii de face să trăiască aceste valori, de développer et de conforter le voie liberă de chacun, de garantir l'egalitate între les elevs et de promova o fraternitate deschisă tuturor. Prin protejarea școlii des revendicări comunitare, la loi întărește rolul său în favoarea unui voi de a trăi împreună. Elle doit le faire de manier cu atât mai strictă că sunt binevenite în principal copiii.

Statul este protector de exercitarea individual și colectiv de la libertatea de conștiință. Neutralitatea serviciului public este în această privință o garanție d'égalité et de respectul pentru l'identité de chacun.

Prin păstrarea les écoles, les collèges et les liceus publice, care cu misiunea à primi toți les enfants, qu'ils fie credincioși ou necredincioși et indiferent care sunt convingerile lor religioase scu filozofice, din presiuni qui pot rezulta des manifestări ostentative des apartenență religioasă, legea garantează la libertatea de conștiință de chacun. Elle nu pune în discuție les texte care permit de a concilia, conformément cux articles L. 141-2, L. 141-3 et L. 141-4 du codul educației, l'obligație școlară avec le dreptul las parents de face să se dea, s'ils le souhaitent, une instrucție religioasă à copiii lor. Parce qu'elle se bazează pe le respectul pentrus persoane și de convingerile lor, la laïcité nu se concepe fără o luptă hotărâtă contre toutes les forme de discriminare. (...)

Les semne și îmbrăcări care sont interzices sunt acele care le purtare duce à a fi imediat recunoscut par son appartenance religieuse tels que le văl islamic, indiferent de nume qu'on lui donne, la kipă ou une cruce de dimensiune manifestă excesivă. La loi est redactată în felul în care à a putea aplica à toutes les religies et de manière à răspunde la l'apariția de noi semne, a vedeae à d'éventuelles tentative de ocolire de la loi. La legea nre remet pas en ccuse le dreptul las elevs de purta semne religioase discrete. Elle n'interzice pas les accesorius et les îmbrăcări care sont purtate în mod obișnuit par des elevs în afara toute semnificație religioasă. Pe de altă parte, la loi interzice à un elev de a invoca du caracter religios qu'il ar atașa, par exemple, pentru a refuza de a se conforma cux reguli aplicabile à la îmbrăcare des elevs dans l'établissement. (...)

Le al doilea paragraf de l'article L. 141-5-1 ilustrează la intenția legiuitorului de a face în așa fel ca legea să fie aplicată în preocuparea de convaincre les elevs de l'importanța respect du principiu al laicității. Il subliniază că la prioritate trebuie acordată cu dialogue et à la pedagogie. Ce dialogue nu este o negociere et nu poate cu sigurență justifica de derogare à la loi. (...)

Lorsqu'un elev inscrit dans l'établissement se prezintă cu un signe ou une îmbrăcare susceptibil de a cădea sub incidența de interzicerea, il este important de a iniția imediat le dialogue avec lui. (...)

Le dialogue trebuie să permită de a explica à l'elev și părinților lor que le respectul pentru la legea nr'est pas un renoncement à convingerile lor. Il trebuie de asemenea să fie ocazia unei reflecții comună sur l'viitor de l'elev pour le avertiza împotriva les consecințe de son atitudine et pour l'ajuta la construire un proiect personal. În timp ce le dialogue, l'instituție doit să aibă grijă de exemplu à a nu rănit les convingeri religioase de l'elev ou de ses parents. Le principiu al laicității se opune evident à ce que l'Etat ou ses agenți icu poziție sur l'interpretare de practici ou de porunci religioase.

Le dialogue devra être urmărit le temps utile pentru a garanta que la procedură disciplinară nu este utilizată que pentru a sancționa un refuz deliberat de l'elev de a se conforma à la loi.

Si le comisie disciplinară pronunță o decizie de excludere de l'elev, va aparține à l'cutoritate academică de a examina avec l'elev et ses parents les condiții în care l'elev va-și continua educația.

»

Invocând articolele 8 et 9 din Convenție, le reclamant susține că l'interzicerea purtării du turban a a adus o vătămare disproporționată à viața sa privată precum și la sa libertate religioasă. Il consideră că prin înlocuit un «

keski

», mai discret, cu turban, il se conformase à la legislația în vigoare.

Invocând art. 2 din Protocolul nr

o

1, il invocă a fost privat de son dreptul la educație.

Invoquant l'art. 14 din Convenție, într-un mod combinat avec ces dispositions, le reclamant estime aa vedea fait l'objet d'une diferență de tratament nejustificată fondée sur sa religie.

1.

Le reclamant denunță o vătămare disproporționată à viața sa privată precum și la sa libertate religioasă cu sens des articles 8 et 9 din Convenție, redactate după cum urmează

:

Article 8

«

1.

Orice persoană are dreptul la respectul pentru viața sa privată (...).

2.

Nu poate exista nici o ingerință dintr-o cutoritate publică dans exercitarea de ce droit que pentru atât cât această ingerință este prevăzută de lege et qu'elle constituie o măsură qui, dans o societate democratică, este necesar pentru securitatea națională, pentru siguranța publică, pentru bunăstarea economică țării, pentru apărare ordinei et pentru prevenirea des infracțiuni penale, pentru protecția de la sănătate ou de la moralitate, ou pentru protecția des drepturi et libertés d'cutrui.

»

Article 9

«

1.

Orice persoană a droit à la liberté de gând, conștiință et de religie

; ce droit implică libertatea de changer de religie ou de convingere, ainsi que la liberté de manifester sa religie ou sa convingere individual scu colectiv, în public scu în privat, prin cult, înțelegere, les practici et îndeplinirea ritualurilor.

2.

La liberté de manifester sa religie ou ses convingeres ne peut a fi supuse altor restricții que celles qui, prévues par la loi, constituent des mesures necesarăs, dans o societate democratică, à la sécurité publique, pentru protecția ordinei, de la sănătate ou de la moralitate publiques, ou pentru protecția des drepturi et libertés d'cutrui.

»

Ținând seama de ce que le plângere privesc în esență une presupusă vătămare cux considerații religioase du reclamant, la Cour va examina în consecință acesta doar sub aspectul de l'article 9 din Convenție.

La Cour amintește a judecat deja que le purtarea turban par les bărbați de confesiune sikh putea fi considerat «

un act motivat ou inspirat de une religie ou une convingere religieuse

», la religie sikhe impunând într-adevăr acestora le purtarea turban în toate circumstanțele (a vedea

Mann

Singh

c.

France

(dec.), n

o

24479/07, 13

noiembrie

2008

...). În speța de față, la Cour estime que interzicerea faite à l'elev de porter une îmbrăcare scu un semn manifestând o apartenență religioasă et la sancțiune aferentă, este constitutivă a unei restricții în sensul al doilea paragraf de l'article 9 din Convenție. Elle constată apoi că măsura era prevăzută de la legea din 15 mars 2004, codificată în codul educației en son article L. 141-5-1. La Cour consideră că ingerința criticată urmărecu în esență les scopuri legitime care sunt la protection des drepturi et libertés d'cutrui et ordinei public.

Il rămâne deci de a determina dacă această ingerință était «

necesară dans o societate democratică

» pentru a ajunge à aceste scopuri, în sensul second

paragraphe de l'article 9 din Convenție.

La Cour rappelle que si la liberté de religie relève d'abord du for intérieur, elle implică de asemenea aceea de manifester sa religie individual și en privé, ou într-un mod colectiv, en public et dans le cerc de ceux al căror credință se împarte. L'article 9 enumeră diverșii forme que poate lua la manifestare d'une religie ou convingere, à saa vedea le culte, înțelegere, les practici et îndeplinirea ritualurilor. Il nu protejează cu toate acestea nici un act motivé ou inspirat de une religie ou convingere et nu garantează întotdecuna le dreptul la a se comporta d'une manière dictată de une convingere religieuse (

Leyla

Șahin

c.

Turcia

[GC], n

o

XI).

La Cour constată apoi că dans o societate democratică, où plusieurs religies coexistă în cadrul unei aceleași populații, se poate dovedi a fi necesară de a însoți cette liberté de limitări proprii care a concilia les interese des diverse grupuri et à asigura respectulul pentrus convingeres de chacun (

Leyla

Sahin

, citat mai sus, § 106). Elle a pus adesea accent pe le rolul statului en tant qu'organizator neutre et imparțial de exercitarea des diverse religies, culte et credințe, la pace religioasă et la toleranță dans o societate democratică. Elle consideră de asemenea că le dea vedea de neutralitate et d'imparțialité de l'Etat est incompatibilă cu nicio poua vedea d'appréciation din partea de acesta cu privire la la legitimitate des credințe religieuses ou modurilor de exprimare de acestora (

Leyla Sahin

, citat mai sus, §

107). Le pluralism et la democrație trebuie également să se fundamenteze pe le dialogue et o respingere de compromis, care implică necesarăment din partea des individus concesii diverse qui se justifică în scopul la salvgardării et de la promovării des idealuri et valeurs d'o societate democratică.

Lorsque sunt în joc des problemăs sur les relații entre l'Etat et les religies, asupra cărora de divergențe profunde pot în mod rezonabil exister dans o societate democratică, trebuie acordată o importanță deosebită rolului du decident național. Acesta este în special le cas când este vorba de de la reglementare du port de symboles religieux în instituții de învățământ (

Leyla Sahin

, citat mai sus, §§

108-109).

La Cour amintește de asemenea că l'Etat poate limita la liberté de manifester une religie, par exemple le purtarea văl islamic, dacă utilizarea de această libertate dăunează obiectivului vizat de protection des drepturi et libertés d'cutrui, ordinei et al siguranței publice (

Leyla Sahin

, citat mai sus, § 111, et

Refah Partisi (Parti de la prospérité) et cutres c. Turcia

[GC], n

os

41340/98, 41342/98, 41343/98 et 41344/98, § 92, CEDO 2003

II).

Le plângere privind de la limitare du port des signes religieux, ca manifestare d'une convingere religieuse, în établissements publice scolaires en France a fost examinată în arrêts

Dogru

et

Kervanci

c.

France

(n

os

31645/04 et 27058/05, 4 décembre 2008), cu privire la interzicerea faite à deux elevs de porter le văl islamic en curs de educație fizică, et în cursul cărora la Cour a în special precizat următoarele (paragrafe 68-72)

:

«

(...) la Cour consideră că les cutoritățile interne cu justificat măsura d'interdiction de porter le foulard en curs de educație fizică prin respectulul pentrus reguli interne des instituții școlare telles les reguli de siguranță, igienă et frecvență, care se aplică tuturor les elevs fără discriminări. Les instanțele cu în plus observat que interesate, prin refuzul de a duce son foulard, depășise limitele du dreptul de a exprima et de manifesta credințe religieuses à l'intérieur de l'établissement.

(...) la Cour observă că, într-o manier mai globală, cette limitare de la manifestare d'une convingere religieuse era menită de a păstra les imperative de la laïcité dans l'spațiu public școlar, așa cum sunt interpretate par le Consilul de Stat dans son avis du 27

noiembrie

1989, prin jurisprudența sa ulterioară et par les diverse circulări ministerialeles redactate cu privire la la problemă.

La Cour observă apoi qu'rezultă din aceste diverse surse que le purtarea semnelor religieux nu era în sine incompatibilă avec le principiu al laicității în instituții școlare, ci că devenea în funcție de les condiții în care acesta era purtat et cux consecințe que le port d'un signe pouvait aa vedea.

În această privință, la Cour rappelle aa vedea jugé care a revenit cux cutorités naționale, în cadrul de la marja de apreciere de care se bucură, de a supraveghea cu o vigilență mare à ce que, în respectul du pluralism et de la libertatea altora, la manifestare par les elevs de leurs credințe religieuses în interiorul instituții școlare să nu se transforme en un act ostentativ, care ar constitui o sursă de presiune și de excludere (a vedea

Köse și alții

, citat mai sus). Acum, în opinia la Cour, acesta este exact ceea la care pare a răspunde la concepție a modelului francez de laïcité.

La Cour observă de asemenea că în France, comme en Turcia ou en Elveția, la laïcité este un principe constituțional, fondator al République, la care totalitatea de la populații se subscrie et a cărui apărare pare primordială, în special à l'école. La Cour reitera că un atitudine ne respectant pas ce principe ne sera pas necesarăment acceptée ca făcând parte din de la liberté de manifester sa religie, et nu va beneficia de la protection asigurată de l'article 9 din Convenție (

Refah Partisi (Parti de la prospérité) et cutres

, citat mai sus, § 93). Ținând seama à la marja de apreciere qui doit être laissée cux Etats membres dans l'établissement des délicats relații entre l'Etat et les biserici, la libertate religioasă astfel recunoscută et cum este limitată par les imperative de la laïcité pare legitimă cu privire la valori subiacente à la Convention.

»

Dans la prezenta ccuză, deși l'ingérence litigioas nu era doar limitată cux curs de educație fizică ci la ansamblul des curs, după cum prevede noua lege, la Cour nu vede niciun motif susceptibil de a la convaincre de a se îndepărta de cette jurisprudence. Elle constate en effet que interzicerea tuturor signes religieux ostentative în écoles, collèges et liceus publice a fost motivată doar de la salvgardării du principe constituțional de laïcité (

Dogru

et

Kervanci

, citat mai suss, §§ 17 à 22) et que acest obiectiv est conform cu valeurs sous

jacentes à la Convention precum și la la jurisprudence en la matière reamintită mai sus.

Cât privește circumstanța că le reclamant ait înlocuit le «

keski

» cu turban care, potrivit acestuia, nu ar fi un signe ostensible care ar avea ca efect de a exercita o presiune, la Cour reitera că un telle apreciere ține integral de la marja de apreciere de l'Etat (a vedea

Dogru

et

Kervanci

, citat mai suss, § 75). En effet, în circonstances de l'espèce, les cutoritățile interne ont jugé que le «

keski

» nu era un semn discret. Elles ont ainsi pu estimer que le fait de porter un tel accesoriu vestimentaire en permanence constituait également la manifestare ostensible d'une appartenance religieuse, et que le reclamant avait ainsi contrevenu à la reglementare. La Cour souscrit à cette analyse et relève qu'eu égard cux termes de la legislația în vigoare, qui prévoit ca legea trebuie să permită de răspunde la l'apariția de noi semne a vedeae à d'éventuelles tentative de ocolire de la loi (circulară din 18 mai 2004 ci-dessus), le raisonnement adopté par les cutoritățile interne n'est pas déraisonnable.

Dans ces condiții, la Cour estime que, à l'issue d'une période de dialogue, la sanction de l'excludere définitive d'un établissement scolaire public n'apparaît pas disproporționată. Elle constate par ailleurs que interesat pouvait poursuivre sa scolarité dans un établissement d'enseignement à distance ou dans un établissement privé, ce qu'il fit en l'espèce. Il en ressort que ses convingeri religioase ont été integral prises en compte face cux imperative de la protection des drepturi et libertés d'cutrui et ordinei public. En outre, ce sont ces imperative qui fondaient la décision litigioas et non des objections cux convingeri religioase du jeune homme (a vedea

Dogru

, citat mai sus, § 76).

Ainsi, eu égard cux circonstances, et compte tenu de la marja de apreciere qu'il convient de laisser cux Etats dans ce domaine, la Cour concluzionează că l'ingérence litigioas était justifiée dans son principe et proportionnée obiectivului vizat et que ce grief doit être rejeté pour défcut manifeste de fondement, conform cu l'article 35 §§ 3 et 4 din Convenție.

2.

Le reclamant invocă, en relation avec le grief précédent, aa vedea fait l'objet d'une discrimination cu sens de l'art. 14 din Convenție, ainsi libellé

:

«

La jouissance des drepturi et libertés reconnus dans la (...) Convention doit être assurée, sans distinction cucune, fondée notamment sur le sexe, la race, la couleur, la langue, la religie, les opinions politiques ou toutes cutres opinions, l'origine nationale ou sociale, l'appartenance à une minorité nationale, la fortune, la naissance ou toute cutre situation.

»

La Cour observă că les dispositions législatives litigioass ne visent pas l'appartenance du reclamant à une religie în special mais poursuivent notamment le but légitime de protection ordinei et des drepturi et libertés d'cutrui. Elles ont pour finalité de a păstra le caractère neutre et laïc des instituții de învățământ et s'appliquent à tout signe religieux ostensible (a vedea

Köse și alții c. Turcia

(dec.), n

o

2006

II).

Il s'ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée cu sens de l'article 35 § 3 et doit être rejetée en application de l'article

35

§

4 din Convenție.

3.

Enfin, le reclamant estime a fost privat de son dreptul la educație, cu sens de l'article 2 du Protocole n

o

1, qui dispose

:

«

Nul ne peut se a vedea refuser le dreptul la educație (...)

»

În speța de față, la Cour estime que nulle problemă distincte ne se pose sous l'angle de cette disposition, les circonstances pertinentes étant les mêmes que pour l'article 9, de sorte qu'il n'y a pas lieu de a examina le plângere privind de l'article

2 du Protocole n

o

1.

Il s'ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l'article 35 §§ 3 et 4 din Convenție.

Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,

Déclare

la requête irrecevable.

Clcudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Greffière

Président

1.

Sur les circonstances ayant conduit à l’adoption de la loi, a vedea

Dogru

et

Kervanci

c.

France

, n

os

27058/05 et 31645/04, 5 décembre 2008, §§ 17 à 22.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă