MISIEWICZ v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MISIEWICZ v. POLAND (CtEDO, 2005)
CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 16742/02 de Bogusław MISIEWICZ împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 11 ianuarie 2005 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego, judecători și dl O'Boyle Grefier având în vedere cererea depusă la 21 iunie 2001, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului; având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului; după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Boguslaw Misiewicz, este un național polonez născut în 1930 și trăiește în Toruń, Polonia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 decembrie 1992, reclamantul a depus la Curtea de District Toruń (Sād Rejonowy) o cerere de divizare a bunurilor matrimoniale. Se pare că acțiunea sa a fost restituită pentru motive formale și că, la 17 august 1994, reclamantul a depus o nouă cerere de divizare a bunurilor matrimoniale. În 1994 și 1995, reclamantul s-a plâns la ministrul Justiției în legătură cu o întârziere în examinarea cazului său. În septembrie 1995, președintele Curții Regionale Torun a informat reclamantul că, la 20 mai 1995, cauza sa a fost transferată Curții Regionale Toruń (Sād Wojewódzki). Ulterior, dosarul său a fost pierdut și Curtea Regională a hotărât să o reconstruiască. La 16 aprilie 1996, Curtea Regională a desfășurat prima audiere la care a ordonat un aviz de experți. La 27 iulie 1996, avizul de expert a fost depus Curtea. În ianuarie 1996, cazul a fost transferat la Curtea de District Toruń. La 17 octombrie 1996, Curtea de District Toruń a desfășurat o audiere. La 11 mai 1998, Curtea de District Toruń a dat o hotărâre preliminară ( postanowienie wstępne Fosta soție a solicitat apel împotriva acestei decizii. În urma acestei decizii, au fost elaborate mai multe avize de experți și instanța a desfășurat audieri. Acțiunea a rămas între 14 ianuarie și 28 iunie 2000. La 29 ianuarie 2001, părțile au ajuns la o soluție prietenoasă și la 12 martie 2001 Curtea de district Toruń a întrerupt procedura. Reclamantul a depus un recurs împotriva deciziei de încetare a procedurii. La 3 aprilie 2001, recursul său a fost respins deoarece nu a respectat cerințele formale. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, dar a fost respins în cele din urmă la 5 iulie 2001. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii. La 27 septembrie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 17.000 PLN (septze mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția europeană privind drepturile omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 15 noiembrie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de guvernul contestat: „Declar că guvernul Poloniei ofere să plătească PLN 17.000 (sept mii de zloți polonezi) către dl Bogusław Misiewicz în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția europeană privind drepturile omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de acordul atins între părți și consideră că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cererea la cazul de la art. 29 § 3 din Convenția ar trebui întreruptă și cazul scos din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Michael O'Boyle Nicolas Bratza Președintele grefierului