Misiewicz împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 16742/02 de Bogusław MISIEWICZ împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 11 ianuarie 2005 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego, judecători și dl O'Boyle Grefier având în vedere cererea depusă la 21 iunie 2001, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului; având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului; după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Boguslaw Misiewicz, este un național polonez născut în 1930 și trăiește în Toruń, Polonia.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 decembrie 1992, reclamantul a depus la Curtea de District Toruń (Sād Rejonowy) o cerere de divizare a bunurilor matrimoniale. Se pare că acțiunea sa a fost restituită pentru motive formale și că, la 17 august 1994, reclamantul a depus o nouă cerere de divizare a bunurilor matrimoniale. În 1994 și 1995, reclamantul s-a plâns la ministrul Justiției în legătură cu o întârziere în examinarea cazului său. În septembrie 1995, președintele Curții Regionale Torun a informat reclamantul că, la 20 mai 1995, cauza sa a fost transferată Curții Regionale Toruń (Sād Wojewódzki). Ulterior, dosarul său a fost pierdut și Curtea Regională a hotărât să o reconstruiască.

La 16 aprilie 1996, Curtea Regională a desfășurat prima audiere la care a ordonat un aviz de experți. La 27 iulie 1996, avizul de expert a fost depus Curtea. În ianuarie 1996, cazul a fost transferat la Curtea de District Toruń. La 17 octombrie 1996, Curtea de District Toruń a desfășurat o audiere. La 11 mai 1998, Curtea de District Toruń a dat o hotărâre preliminară ( postanowienie wstępne Fosta soție a solicitat apel împotriva acestei decizii. În urma acestei decizii, au fost elaborate mai multe avize de experți și instanța a desfășurat audieri. Acțiunea a rămas între 14 ianuarie și 28 iunie 2000. La 29 ianuarie 2001, părțile au ajuns la o soluție prietenoasă și la 12 martie 2001 Curtea de district Toruń a întrerupt procedura.

Reclamantul a depus un recurs împotriva deciziei de încetare a procedurii. La 3 aprilie 2001, recursul său a fost respins deoarece nu a respectat cerințele formale. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, dar a fost respins în cele din urmă la 5 iulie 2001. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii. La 27 septembrie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 17.000 PLN (septze mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția europeană privind drepturile omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 15 noiembrie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de guvernul contestat: „Declar că guvernul Poloniei ofere să plătească PLN 17.000 (sept mii de zloți polonezi) către dl Bogusław Misiewicz în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția europeană privind drepturile omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de acordul atins între părți și consideră că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii.

În consecință, cererea la cazul de la art. 29 § 3 din Convenția ar trebui întreruptă și cazul scos din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Michael O'Boyle Nicolas Bratza Președintele grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 16742/02 by Bogusław MISIEWICZ against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 11 January 2005 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr G. Bonello , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Mr J. Borrego Borrego, judges , and Mr M. O'Boyle , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 21 June 2001, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together; Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case; Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Boguslaw Misiewicz, is a Polish national who was born in 1930 and lives in Toruń, Poland.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 3 December 1992 the applicant lodged with the Toruń District Court ( Sąd Rejonowy) an application for division of the matrimonial property. It appears that his action was returned to him for formal reasons and that on 17 August 1994 the applicant lodged a new application for division of the matrimonial property. In 1994 and 1995 the applicant complained to the Minister of Justice about a delay in the examination of his case. In September 1995 the President of the Torun Regional Court informed the applicant that on 20 May 1995 his case had been transferred to the Toruń Regional Court ( Sąd Wojewódzki). Subsequently, his case-file had been lost and the Regional Court decided to reconstruct it.

On 16 April 1996 the Regional Court held the first hearing at which it ordered an expert opinion. On 27 July 1996 the expert opinion was submitted to the court. In January 1996 the case was transferred back to the Toruń District Court. On 17 October 1996 the Toruń District Court held a hearing. On 11 May 1998 the Toruń District Court gave a preliminary decision ( postanowienie wstępne ). The applicant's former wife appealed against this decision. Subsequently, several expert opinions were prepared and the court held hearings. The proceedings were stayed between 14 January and 28 June 2000. On 29 January 2001 the parties reached a friendly settlement and on 12 March 2001 the Toruń District Court discontinued the proceedings.

The applicant lodged an appeal against the decision to discontinue the proceedings. On 3 April 2001 his appeal was rejected because it did not comply with formal requirements. The applicant appealed against this decision, but it was finally dismissed on 5 July 2001. COMPLAINT The applicant complained, under Article 6 § 1 of the Convention about the unreasonable length of the proceedings. THE LAW On 27 September 2004 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 17,000 (seventeen thousand Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application.

I declare that this constitutes a final resolution of the case.” On 15 November 2004 the Court received the following declaration signed by the respondent Government: “I declare that the Government of Poland offer to pay PLN 17,000 (seventeen thousand Polish zlotys) to Mr Bogusław Misiewicz with a view to securing a friendly settlement of the above ‑ mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the agreement reached between the parties and considers that the matter has been resolved (Article 37 § 1 (b) of the Convention). Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued.

Accordingly, the application to the case of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Michael O'Boyle Nicolas Bratza Registrar President