CtEDO 13.01.2005 Auto

EMESA SUGAR N.V. v. THE NETHERLANDS

RESPONDENT
NLD
HOTĂRÂRE
13.01.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
EMESA SUGAR N.V. v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

Reclamantul, Emesa Sugar N.V., este o societate publică limitată, care are sediul înscris în Oranjestad (Aruba). Este reprezentat în fața Curții de către dl G. van der Wal și dl P. Kreijger, care sunt ambele avocați care practică la Bruxelles. Guvernul interzis este reprezentat de agentul lor, dl R.A.A. Böcker, al Ministerului Afacerilor Externe. Comisia Europeană este reprezentată de dr. G. Marenco și C. Ladenburger, și dna S. Fries. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Activitățile societății reclamante includ exploatarea unei fabrici de zahăr pe Aruba și exportul de zahăr către Comunitățile Europene (CE). Din moment ce Aruba nu produce zahăr, zahărul se cumpără din rafinări de zahăr de cana din Trinidad și Tobago. După cumpărare, zahărul este transportat către Aruba, în cazul în care este curățat, curățat și ambalat. Societatea reclamantă operează în cadrul juridic al Deciziei Consiliului European 91/482/CEE din 25 iulie 1991. Prezenta decizie a Consiliului se bazează pe partea IV a Tratatului CE, privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări cu CE. Aruba este una dintre aceste „tările și teritoriile de supraviețuire” („OCT”). Partea IV a Tratatului CE prevede baza pentru eliminarea taxelor vamale asupra mărfurilor provenite din TTUC atunci când sunt importate în CE. În conformitate cu art. 187 din Tratatul CE, detaliile și procedura de asociere a TTUC cu CE sunt stabilite într-o convenție de punere în aplicare. Din 1964, au existat mai multe convenții de punere în aplicare succesive.Decizia Consiliului European 91/482/CEE este a șasea Convenție de punere în aplicare. Versiunea originală a șasea Convenție de punere în aplicare prevede posibilitatea importului de mărfuri originare din OCT la CE fără taxe vamale sau taxe. Mărfurile au fost considerate de originea TTU, nu numai atunci când au fost obținute în totalitate în cadrul TTU în cauză, ci și dacă au fost obținute din una dintre statele ACP (Africa, Caraibe, Pacific) sau CE și au fost supuse lucrărilor sau prelucrării în TTU. A șasea convenție de punere în aplicare a fost modificată la mijlocul termenului prin Decizia 97/803/CEE a Consiliului European din 24 noiembrie 1997. Această modificare a împiedicat în mod grav operațiunile comerciale ale societății reclamante, întrucât a limitat taxele de import gratuit de zahăr de origine ACP/OCT în cadrul CE la 3000 de tone pe an. În urma adoptării Deciziei Consiliului European 97/803/CEE, societatea reclamantă a instituit o procedură de injuncție sumară (kort geding) în fața președintelui Curții Regionale (arrondissementsrechtbank) din Haga care solicită o interdicție interzisă: La 19 decembrie 1997, președintele Curții Regionale din Haga a refuzat competența de a auzi cererile societății reclamante împotriva statului Țărilor de Jos și a Consiliului Central pentru Produse Agricole, în calitate de Tribunalul de Apeluri Industriale (College van Beroep voor het Bedrijfsleven) a fost organismul judiciar competent în ceea ce privește taxele de import, taxele agricole și/sau licențele de import. În ceea ce privește cererea societății reclamante împotriva autorităților din Aruba, președintele a hotărât să trimită Curții a Comunităților Europene (CEJ) o pronunțare preliminară, în sensul articolului 177 din Tratatul CE, cu privire la validitatea Deciziei 97/803CE a Consiliului din 24 noiembrie 1994 și, în așteptarea rezultatului procedurii în fața CEJ, a acordat provizoriu măsura intermediară solicitată de societatea reclamantă împotriva autorităților din Aruba. La 16 martie 1999 a avut loc o audiere în fața CEJ și, la 1 iunie 1999, avocatul general la CEJ și-a prezentat concluziile. În conformitate cu art. 18 din Statutul AC al CEJ și cu art. 59 din Regulamentul de procedură al CEJ, depunerea concluziilor avocatului general a introdus încheierea procedurii orale în fața CEJ. Cererea societății reclamante din 11 iunie 1999 de a fi autorizată să răspundă la aviz a fost respinsă de către CEJ într-o ordonanță din 4 februarie 2000. CEJ a depus, printre altele: „2. Statutul CE al Curții și Regulamentul de procedură al Curții nu prevede ca părțile să prezinte observații ca răspuns la opiniile avocatului general. Cu toate acestea, Emesa se bazează pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind domeniul de aplicare al articolului 6 alineatul (1) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), în special asupra hotărârii din 20 februarie 1996 în Vermeulen/Belgia (Reporturi de hotărâri și decizii, 1996-I, p. 224). ... După cum a deținut în mod constant Curtea, drepturile fundamentale fac parte integrantă din principiile generale de drept, a căror respectare asigură (a se vedea, în special, avizul 2/94 din 28 martie 1996, Rec., 1996, p. I-1759, punctul 33). În acest scop, Curtea se inspira de tradițiile constituționale comune statelor membre și de orientările furnizate de tratatele internaționale de protecție a drepturilor omului pe care statele membre le-au cooperat sau ale căror semnatare sunt. Convenția are o importanță specială în acest sens (a se vedea, în special, Hotărârea C-260/89 ERT, Rec. 1991, p. I-2925, punctul 41). În plus, aceste principii au fost încorporate la art. 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în conformitate cu care „Uniunea respectă drepturile fundamentale, astfel cum este garantată de Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 și ca urmare a tradițiilor constituționale comune statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar”. În conformitate cu art. 46 litera (d) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Curtea trebuie să se asigure că această dispoziție este aplicată „în ceea ce privește acțiunile instituțiilor, în măsura în care [ea] are competența în temeiul tratatelor de instituire a Comunităților Europene și în temeiul [tratatului [pentru Uniunea Europeană]”. În conformitate cu articolele 221 și 222 din Tratatul CE, Curtea consta din judecători și este asistată de avocati generali. art. 223 stabilește condiții identice și aceeași procedură de numire atât a judecătorilor, cât și avocaților generali. În plus, din titlul I din Statutul CE al Curții, care, în drept, este egal cu tratatul în sine, este clar că avocatii generali au același statut ca judecătorii, în special în ceea ce privește imunitatea și motivele pentru care pot fi privați de sediul lor, ceea ce garantează imparțialitatea și independența lor totală. 12. În plus, avocatii generali, care nu sunt subordonați la niciun alt, nu sunt procurori publici și nu sunt supuși de nicio autoritate, în contrast cu modul în care administrația justiției este organizată în anumite state membre. Ele nu sunt încredințate cu apărarea unui interes special în exercitarea sarcinilor lor. 13. Rolul avocatului general trebuie privit în acest context. În conformitate cu art. 222 din Tratatul CE, datoria sa este de a face, în instanță deschisă, cu completă imparțialitate și independență, cereri motivate cu privire la cazurile prezentate în fața Curții, pentru a ajuta Curții în îndeplinirea sarcinii care îi sunt atribuite, ceea ce este de a se asigura că, în interpretarea și aplicarea tratatului, se observă legea. 14. În temeiul articolului 18 din Statutul CE al Curții și al articolului 59 din Regulamentul de procedură al Curții, concluziile avocatului general pun în aplicare procedura orală, care nu face parte din procedura dintre părți, ci deschide mai degrabă etapa de deliberare a Curții. Prin urmare, aceasta nu este un aviz adresat judecătorilor sau părților care provine de la o autoritate în afara Curții sau care „derivă autoritatea sa de la cea a procuratorului général [în versiunea franceză, „ministère publice”]” (judecarea în Vermeulen/Belgia, citată mai sus, punctul 31). În schimb, aceasta constituie opinia motivată individuală, exprimată în instanță deschisă, a unui membru al Curții însuși. 15. Avocatul general participă, în mod public și individual, la procesul prin care Curtea ajunge la hotărârea sa și, prin urmare, la îndeplinirea funcției judiciare care îi este încredințată. În plus, opiniile se publică împreună cu hotărârea Curții. 16. Având în vedere legătura organică și funcțională dintre avocatul general și Curtea, menționată la alineatele 10-15 din prezentul ordin, jurisprudența anterioră a Curții Europene a Drepturilor Omului nu pare să fie transpusă la concluziile avocaților generale ale Curții. 17. În plus, având în vedere constrângerile speciale inerente procedurii judiciare comunitare, legate în special de regimul său lingvistic, de a conferi părților dreptul de a prezenta observații în răspunsul la opiniile avocatului general, cu un drept corespunzător pentru celelalte părți (și, în acțiunea preliminară, care constituie majoritatea cazurilor prezentate în fața Curții, toate statele membre, Comisia și celelalte instituții în cauză) de a răspunde la aceste observații, ar provoca dificultăți grave și ar extinde considerabil lungimea procedurii. 18. Cu siguranță, constrângerile inerente în modul în care administrarea justiției este organizată în cadrul Comunității nu pot justifica violarea unui drept fundamental la procedura adversară. Cu toate acestea, nici o astfel de situație nu a apărut în faptul că, în vederea propunerii avocatului general sau la cererea părților, instanța de judecată a Curții nu a fost influențată de argumentele pe care părțile nu le-au putut discuta, Curtea poate, cu privire la propunerea avocatului general sau la cererea părților, redeschide procedura orală, în conformitate cu art. 61 din Regulamentul său de procedură, în cazul în care consideră că nu are suficiente informații, sau că acest caz trebuie tratat pe baza unui argument care nu a fost dezbătut între părți (a se vedea, în special, în ceea ce privește deschiderea procedurii orale, ordinul din 22 ianuarie 1992 în cauza C-163/90 Legros și alții, nepublicat în Rec., și hotărârea din 17 noiembrie 1993 în cauza C-163/90 Ligros și alții [1992], Rec. 19. Cu toate acestea, în cazul instantaneu, cererea lui Emesa nu se referă la redeschiderea procedurii orale, nici nu se bazează pe nici un factor specific care să indice că ar fi util sau necesar să facă acest lucru. 20. Prin urmare, cererea de autorizare a Emesa de a prezenta observații scrise în răspunsul la observațiile avocatului general trebuie respinsă.” Prin hotărârea din 8 februarie 2000, CEJ a pronunțat hotărârea preliminară solicitată în care a susținut validitatea Deciziei 97/803CE a Consiliului din 24 noiembrie 1994. Procedura de injuncție sumară în fața președintelui Curții Regionale de la Haga a fost ulterior întreruptă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-09-06
0,89
SEVINGER AND EMAN v. THE NETHERLANDS
candidate in elections to the European Parliament held in the Netherlands whereas the former has no such right. Such a difference in treatment must be objectively justified. § 59 At the hearing, the Netherlands Government stated that the El
CtEDO 2014-05-27
0,89
ANEMA-KWINKELENBERG AND OTHERS v. THE NETHERLANDS
1. A list of applicants is set out in the appendix. The applicants were represented by Mr G.J.H. van Hoof, a lawyer practising in IJsselstein (hereafter also: the applicants’ representative). 2. Before the events complained of, the applican
CtEDO 2015-06-16
0,88
OTHYMIA INVESTMENTS BV v. THE NETHERLANDS
1. The applicant company, Othymia Investments B.V., is a limited liability company (besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid) incorporated under the law of the Netherlands and having its statutory seat in Rotterdam. The applican
CtEDO 2000-02-08
0,88
ELIAZER v. THE NETHERLANDS
in particular that the difference in treatment as regards access to the Supreme Court between accused who were present at their trial and accused who were not has no objective justification. He further complains that through the conversion
CtEDO 2001-10-16
0,87
CASE OF ELIAZER v. THE NETHERLANDS
8. By summons of 5 June 1995 the applicant was ordered to appear on 14 June 1995 before the First-Instance Court (Gerecht in Eerste Aanleg) of the Netherlands Antilles on charges of possession of about one kilogram of cocaine. 9. By judgmen
Sursă