TURCIA (solicitarea nr. 36215/97) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 ianuarie 2005 DEFINITIVF 13/04/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Dagtekin c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (partea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Türmen Vajić domnii Levits Kovler, Zagrebelsky, judecători și al dlui S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 11 septembrie 2003 și 9 decembrie 2004, renunță la hotărâre că aici, adoptat la această ultimă dată procedura A la originea cauzei se găsește o cerere (n 36215/97) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, dl Hasan Da Ismail Erdem Gencan, avocat la Diyarbak În perioada faptelor, reclamantul a fost editor și proprietar al casei de ediție Dilan.
În 1994, un roman în limba kurdă, scris de R aza Caolpan și intitulat Xid Naxirvan U Tevkustina Dersim (Xid Naxirvan [numele propriu] și genocidul Dersim) a fost publicat în edițiile Dilan. Printr-un act de punere sub acuzare din 13 decembrie 1994, reclamantul a fost acuzat de propagandă împotriva integrității teritoriale și a unității naționale a Republicii Turcia. O acțiune publică a fost intentată în fața instanței de securitate a statului d La 20 decembrie 1994, Curtea de Securitate a statului a decis să solicite instanței de securitate de la l'été de l'Été de l'État d'Ankara să desemneze un expert în traducerea paginilor 15, 84, 200 și 429 din Instanța de securitate din statul Ankara desemnează în calitate de traducător expert I.Y., funcționar de poliție în secțiunea antiteroristă a Tribunalului din Ankara.
10. În timpul procesului din 17 ianuarie 1995 în fața instanței de securitate din statul Ankara, a fost acordat un termen de 20 de zile funcționarului de poliție pentru traducerea paginilor în cauză. 11. La 27 ianuarie 1995, ofițerul de poliție a rescris traducerea (inclusiv çözümü tutana De asemenea, documentul conține un rezumat al aceleiași cărți întocmite de dl D., comisarul adjunct de poliție. Potrivit rezumatului de pe o pagină și jumătate, cartea "Xide Naxirvan ile Dersim (Uciderea lui Xide Naxirvan și a lui Dersim) a fost scrisă într-un stil între roman și cel nou, și ar fi fost o autobiografie. În rezumat, el a fost înfășurat Lait: evenimentele care au avut loc în timpul revoltei Dersim (Desim Ayaklanmas cauza kurde, cum ar fi Deniz Gezmiș și Mahir Cayan.
(...) La autori afirmă că de secole, oamenii kurzi se află sub arest turcesc, arabi și persani, pe pământurile proprii. Potrivit autorului cărții, statul turc ar înșela kurzii prin diverse intrigi și ar fi ucis adesea kurzi, inclusiv copii (..). O presiune ar fi exercitată asupra cântăreților kurzi pentru a cânta în turcă (...) Copiii kurzi ar fi obligați să recite jurământul național în care se spune că eu sunt turc... În acest sens, guvernul propune următoarea traducere a termenilor menționați în Procesul-verbal de traducere ...jai scris această lucrare pentru suferința noastră, mediul nostru este Kurdistan și nu există nici o veste bună nicăieri.
Kurdistan încă suferă (...) rasa noastră a rămas în mâinile cruzilor de mii de ani (...) suntem sub mâna statului turc [...] de mai multe ori armata turcă atacă kurzii ; Acum e de ajuns!...asta e ridicarea noastră, cauza noastră, kurzii vor fundamenta Kurdistanul, acolo va fi statul kurde (...) Avem o tendință pro-kurdă în adunarea turcească, Mustafa Kemal a ucis sute de mii de kurzi în războiul împotriva Șeyh Stie, el provocase ostilitate între kurzi și alevis înșelându-i. În acest moment nu putem fi prieteni cu statul turc. L 3713 privind lupta împotriva terorismului, pentru propagandă împotriva integrității statului, din cauza publicării articolului citat. 15. Prin aceeași hotărâre, instanța de securitate a statului a impus, de asemenea, confiscarea tuturor exemplarelor din lucrarea în litigiu.
16. În hotărârea sa, Curtea de Securitate a statului nu a citat pasaje de la locul de muncă și a precizat că a luat în considerare după examinarea în ansamblu. Pe baza traducerii sale în limba turcă efectuată de funcționarul de poliție desemnat expert, Curtea a precizat totuși că textul conținea cuvinte care împrejmuiau teritoriul statului turc în două părți, și anume Turcia și Kurdistan Pe lângă faptul că armata turcă a atacat Kurdistanul, unde locuiau kurzii, că kurzii aveau să întemeieze Kurdistanul kurd, că acesta ar fi stat kurde, că Mustafa Kemal provocase ostilitate între kurzi și Alevis. La 4 decembrie 1995, reclamantul a formulat un recurs în recurs împotriva hotărârii menționate și a contestat acuzațiile aduse împotriva sa.
El a continuat să contribuie la dezvoltarea culturii, în calitate de reprezentant, încurajat de poziția fostului președinte al Republicii, dl Özal, care a abolit interdicțiile pe limba kurdă. Recurentul a susținut că traducerea lucrării pe care se baza terenul trebuie să fie greșită, că este vorba despre un roman despre viața unui păstor în regiunea în care trăise autorul și că aceasta era simpla utilizare a cuvintelor Prin Hotărârea din 27 septembrie 1996, Curtea de Casație a confirmat hotărârea pronunțată în primă instanță. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNELE PERTINENTE 19. Dreptul și practica internă relevante în vigoare la momentul respectiv sunt descrise în hotărârea maimului Aksoyc. Turcia, nr. 28635/95, 30171/96 și 34535/97, § 41-42, 10 octombrie 2000. PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIE 20. Reclamantul se plânge că condamnarea sa la infracțiune i-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare.
În acest sens, el invocă art. 10 din Convenție, astfel formulat Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță.
(...) exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 21. Curtea ia notă de faptul că nu este controversat între părți că condamnarea în litigiu constituia o interferență în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, protejat de art. 10 alineatul (1). Nu se contestă mai mult faptul că ingerința era prevăzută de lege și urmărea un scop legitim, și anume protecția integrității teritoriale, în sensul articolului 10 alineatul (2) (a se vedea În acest caz, litigiul se referă la întrebarea dacă ingerința era necesară într-o societate democratică.
22. Curtea a tratat deja probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 10 din convenție (a se vedea în special art. 10 din convenție) Ceylan c. Turcia [GC], nr. 23556/94, § 38, CEDH 1999 IV, Öztürk c. Turcia [GC], nr. 22479/93, § 74, CEDH 1999 VI și Curtea a examinat prezenta cauză în lumina jurisprudenței sale și consideră că nu s-a prezentat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față. Curtea a acordat o atenție deosebită termenilor utilizați în carte.
În această privință, Curtea a ținut seama de circumstanțele din jurul cazului supus examinării sale, în special de dificultățile legate de combaterea terorismului (a se vedea Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec., p. 1568, punctul 58). În ceea ce privește art. 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și art. 4 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, Curtea a statuat că art. 2 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din TFUE.
Curtea a examinat motivele care figurează în hotărârile instanțelor interne care nu pot fi considerate în ele însele suficiente pentru a justifica ingerința în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare (a se vedea, mutatis mutandis Sürek c. Turcia (n [GC], n 24762/94, § 58, 8 În special, Curtea constată că, în cazul în care anumite pasaje, în special acerbe, de la travaliu perie un tablou cel mai negativ al istoriei statului turc, dau astfel relatării o conotație ostilă, ei nu solicită, în același timp, utilizarea violenței, rezistenței armate sau revoltei, și nu este vorba despre un discurs de urâțenie (a se vedea, a invers, Sürek c. Turcia [GC], nr. 26682/95, § 62, CEDH 1999 Gerger c. Turcia [GC], nr. 24919/94, § 50, 8 iulie 1999). 27. În acest caz, condamnarea recurentului și-a dovedit că este disproporționată pentru scopurile vizate și, prin urmare, nu este necesară într-o societate democratică art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se dea la o parte mai mult decât mai puțin decât o astfel de încălcare, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.
Pagube 29. Reclamantul susține că a suferit un prejudiciu material pe care îl evaluează la 4 Această sumă ar fi descompusă după cum urmează: 2 500 EUR din cauza confiscării la locul de muncă (taxa de publicare și lipsa de câștig) și din cauza pierderii veniturilor profesionale, 1 500 EUR pentru lacu. 30. De asemenea, solicită repararea unei daune morale pe care o evaluează la 15 000 EUR. 31. Guvernul contestă aceste pretenții. 32. În ceea ce privește pierderea de venituri imputate, Curtea constată că reclamantul nu prezintă nicio dovadă care să permită o cuantificare precisă a lipsei de câștig și a cheltuielilor de publicare care rezultă pentru reclamant din încălcarea articolului 10 din convenție (a se vedea, în același sens, Karakoç și alte c. Turcia, 27692/95, 28138/95 și 28498/95, § 69, 15 octombrie 2002. Prin urmare, Curtea respinge această cerere.
În schimb, Curtea arată că … 500 EUR, care reprezintă suma de la ..e.n. revizuită în special în lumina parității de schimb în vigoare la data plății acestei sume. 33. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că este posibil să fi trecut pentru că a trecut printr-o anumită neplăcere din cauza circumstanțelor din speță. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, Curtea îi alocă 2 000 EUR ca despăgubire pentru prejudiciul moral. Prospături și cheltuieli de judecată 34. Reclamantul solicită, de asemenea, 2 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții; în calitate de documente justificative, acesta furnizează o convenție din proprie inițiativă, chitanțele referitoare la onorariile plătite de avocat, precum și concedii referitoare la cheltuielile de traducere.
35. Guvernul nu se pronunță. 36. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR, în orice caz, și acordă reclamantului. Interese moratorii 37. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la dobândă a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la mai mult de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului 1 500 EUR (mii cinci sute EUR) pentru daune materiale ii.
2 000 EUR (două mii EUR) pentru daune morale iii. 2 000 EUR (două mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată iv. plus orice sume care pot fi datorate cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 13 ianuarie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte
AFFAIRE DAĞTEKIN c. TURQUIE (Requête n o 36215/97) ARRÊT STRASBOURG 13 janvier 2005 DÉFINITIF 13/04/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Dagtekin c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : MM. C.L. Rozakis , président , P. Lorenzen , R. Türmen , M me N. Vajić , MM. E. Levits , A. Kovler, V. Zagrebelsky, juges , et de M. S. Nielsen, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil les 11 septembre 2003 et 9 décembre 2004, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette dernière date : PROCÉDURE
1.A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 36215/97) dirigée contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet État, M. Hasan Dağtekin (« le requérant »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme (« la Commission ») le 21 janvier 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Le requérant est représenté par M e Ismail Erdem Gencan, avocat à Diyarbakır. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») n’a pas désigné d’agent pour la procédure devant la Cour.
3.Le 11 septembre 2003, la Cour a déclaré la requête partiellement recevable. EN FAIT I.
4. Le requérant est né en 1959 et réside à Diyarbakır. 5. À l’époque des faits, le requérant était éditeur et propriétaire de la maison d’édition Dilan.
6.En 1994, un roman en langue kurde, écrit par Rıza Çolpan et intitulé « Xide Naxirvan U Tevkustina Dersim » (Xide Naxirvan [nom propre] et le génocide de Dersim) fut publié aux éditions Dilan.
7.Par un acte d’accusation du 13 décembre 1994, le requérant fut accusé de propagande contre l’intégrité territoriale et l’unité nationale de la République de Turquie. Une action publique fut intentée devant la cour de sûreté de l’État d’Istanbul (« cour de sûreté de l’État »).
8.Lors de l’audience du 20 décembre 1994, la cour de sûreté de l’État décida de demander à la cour de sûreté de l’État d’Ankara de désigner un expert pour la traduction des pages 15, 84, 200 et 429 de l’ouvrage « Xide Naxirvan U Tevkustina Dersim ».
9.La cour de sûreté de l’Etat d’Ankara désigna en tant que traducteur expert I.Y., fonctionnaire de police à la section anti-terroriste de la préfecture d’Ankara.
10.Lors de l’audience du 17 janvier 1995 devant la cour de sûreté de l’État d’Ankara, un délai de vingt jours fut accordé au fonctionnaire de police pour la traduction des pages en question.
11.Le 27 janvier 1995, le policier remit la traduction (« kitap çözümü tutanağı » - procès verbal de la traduction du livre-) qu’il avait effectuée à la cour de sûreté de l’État. La traduction comportait, dans sa généralité, des phrases avec une construction syntaxique ne permettant pas une compréhension du sens du texte. On pouvait cependant constater que les mots « kürt » « Dersim », « Kürdistan » étaient plusieurs fois employés.
12.Le dossier d’instruction contenait également un résumé du même livre établi par M.D., commissaire de police adjoint. Selon le résumé d’une page et demie, le livre intitulé « Xide Naxirvan ile Dersim’in öldürülmesi » (Le meurtre de Xide Naxirvan et de Dersim) était écrit dans un style entre le roman et la nouvelle, et il s’agirait d’une autobiographie. Dans le résumé, il était énoncé : « L’ouvrage relate les événements vécus lors du soulèvement de Dersim ( Dersim Ayaklanması ) et la lutte du peuple kurde pour sa libération. L’ouvrage évoque également des visites aux tombeaux de certains militants de la « cause kurde », comme Deniz Gezmiș et Mahir Çayan. (...) L’auteur allègue que depuis des siècles, le peuple kurde se trouve sous l’oppression des turcs, des arabes et des persans, sur ses propres terres. Selon l’auteur du livre, l’État turc tromperait les kurdes par diverses intrigues et aurait souvent tué des kurdes, y compris des enfants (..). Une pression serait exercée sur les chanteurs kurdes pour qu’ils chantent en turc (...) Les enfants kurdes seraient contraints de réciter le serment national où l’on dit ‘je suis turc...’ » . Selon le commissaire de police, «ce genre d’ouvrages, qui, sous couvert d’être écrit par ‘des savants du Kurdistan qui ont évolué au Kurdistan ’ et d’éclairer le peuple kurde du point de vue culturel, visent en effet un État kurde et [les maisons d’édition qui publient ces livres] sont manipulées par certains milieux. Une instigation à l’hostilité entre turcs et kurdes est ainsi provoquée et la constitution d’une masse de sympathisants est visée ».
13.Le Gouvernement propose la traduction suivante des termes cités dans le « procès-verbal de traduction » en question : « ...j’ai écrit cet ouvrage pour notre souffrance, notre environnement est le Kurdistan et il n’y a aucune bonne nouvelle nulle part. Le Kurdistan souffre toujours (...) notre race reste dans les mains des cruels depuis des milliers d’années (...) nous sommes sous la main de l’État turc (...) plusieurs fois l’armée turque attaquait les kurdes ; maintenant ça suffit !...c’est notre relèvement, notre cause, les kurdes fonderont le Kurdistan, il y aura l’État kurde (...) Nous disposons d’une tendance pro-kurde dans l’assemblée turque, Mustafa Kemal a assassiné des centaines de milliers de kurdes dans la guerre contre Șeyh Sait, il avait provoqué l’hostilité entre les kurdes et les alevis en les trompant. Pour le moment nous ne pouvons être ami avec l’État turc. L’État turc a assassiné nos frères et nous-mêmes ».
14.Par un arrêt du 14 novembre 1995 rendu par la cour de sûreté de l’État d’Istanbul, le requérant fut condamné à payer une amende de 100 900 000 livres turques, en vertu de l’article 8 § 1 de la loi n o 3713 relative à la lutte contre le terrorisme, pour propagande contre l’intégrité de l’État, du fait de la publication de l’ouvrage cité.
15.Par le même arrêt, la cour de sûreté de l’État ordonna également la saisie de tous les exemplaires de l’ouvrage en litige.
16.Dans son arrêt, la cour de sûreté de l’État ne cita pas de passages de l’ouvrage et précisa avoir statué après l’avoir examiné dans son ensemble. En se basant sur sa traduction en turc effectuée par le fonctionnaire de police désigné expert, la cour précisa toutefois que le texte contenait des propos « divisant le territoire de l’État turc en deux parties, à savoir ‘ la Turquie ’ et ‘ le Kurdistan ’, en alléguant que l’armée turque attaquait le Kurdistan où vivaient les Kurdes, que les Kurdes allaient fonder le Kurdistan kurde, que celui-ci serait l’État kurde, que Mustafa Kemal avait provoqué l’hostilité entre les Kurdes et les ‘Alevis’ [un schisme de l’Islam] ».
17.Le 4 décembre 1995, le requérant forma un pourvoi en cassation contre ledit arrêt et contesta les accusations portées contre lui. Il maintint qu’il avait visé à contribuer au développement de la culture, en tant qu’éditeur, encouragé par la position de l’ancien président de la République, M. Özal, qui avait aboli les interdits sur la langue kurde. Le requérant avança que la traduction de l’ouvrage sur laquelle la cour s’était basée devait être erronée, qu’il s’agissait d’un roman sur la vie d’un berger dans la région où avait vécu l’auteur, et que c’était le simple emploi des mots « kurde » et « Kurdistan », pourtant fréquent dans les médias, qui devait avoir motivé la cour à le condamner pour propagande séparatiste.
18.Par arrêt du 27 septembre 1996, la Cour de cassation confirma l’arrêt rendu en première instance. II.
19. Le droit et la pratique internes pertinents en vigueur à l’époque des faits sont décrits dans l’arrêt İbrahim Aksoy c. Turquie , n os 28635/95, 30171/96 et 34535/97, §§ 41-42, 10 octobre 2000. EN DROIT I.
20. Le requérant se plaint que sa condamnation au pénal a enfreint son droit à la liberté d’expression. Il invoque à cet égard l’article 10 de la Convention, ainsi libellé : « 1. Toute personne a droit à la liberté d’expression. Ce droit comprend la liberté d’opinion et la liberté de recevoir ou de communiquer des informations ou des idées sans qu’il puisse y avoir ingérence d’autorités publiques et sans considération de frontière. (...) 2. L’exercice de ces libertés comportant des devoirs et des responsabilités peut être soumis à certaines formalités, conditions, restrictions ou sanctions prévues par la loi, qui constituent des mesures nécessaires, dans une société démocratique, à la sécurité nationale, à l’intégrité territoriale ou à la sûreté publique, à la défense de l’ordre et à la prévention du crime (...) »
21.La Cour note qu’il ne prête pas à controverse entre les parties que la condamnation litigieuse constituait une ingérence dans le droit du requérant à la liberté d’expression, protégé par l’article 10 § 1. Il n’est pas davantage contesté que l’ingérence était prévue par la loi et poursuivait un but légitime, à savoir la protection de l’intégrité territoriale, au sens de l’article 10 § 2 (voir Yağmurdereli c. Turquie , n o 29590/96, § 40, 4 juin 2002). La Cour souscrit à cette appréciation. En l’occurrence, le différend porte sur la question de savoir si l’ingérence était « nécessaire dans une société démocratique.
22.La Cour a déjà traité d’affaires soulevant des questions semblables à celles du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article 10 de la Convention (voir notamment Ceylan c. Turquie [GC], n o 23556/94, § 38, CEDH 1999 ‑ IV, Öztürk c. Turquie [GC], n o 22479/93, § 74, CEDH 1999 ‑ VI, et İbrahim Aksoy , précité, § 80, Karkın c. Turquie , n o 43928/98, § 39, 23 septembre 2003, Kızılyaprak c. Turquie , n o 27528/95, § 43, 2 octobre 2003).
23.La Cour a examiné la présente affaire à la lumière de sa jurisprudence et considère que le Gouvernement n’a fourni aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. La Cour a porté une attention particulière aux termes employés dans le livre. A cet égard, elle a tenu compte des circonstances entourant le cas soumis à son examen, en particulier des difficultés liées à la lutte contre le terrorisme (voir İbrahim Aksoy , précité, § 60, et Incal c. Turquie , arrêt du 9 juin 1998, Recueil des arrêts et décisions 1998 ‑ IV, p. 1568, § 58).
24.L’ouvrage litigieux consistait en un roman et dénonçait la pression qui aurait été exercée par l’État turc sur le peuple kurde pendant toute l’histoire.
25.La Cour relève que la cour de sûreté de l’État a estimé que l’ouvrage litigieux contenait des termes visant à briser l’intégrité territoriale de l’État turc.
26.La Cour a examiné les motifs figurant dans les décisions des juridictions internes qui ne sauraient être considérés en eux-mêmes comme suffisants pour justifier l’ingérence dans le droit du requérant à la liberté d’expression (voir, mutatis mutandis , Sürek c. Turquie (n o 4) [GC], n o 24762/94, § 58, 8 juillet 1999). La Cour observe notamment que si certains passages, particulièrement acerbes, de l’ouvrage brossent un tableau des plus négatifs de l’histoire de l’État turc, et donnent ainsi au récit une connotation hostile, ils n’exhortent pas pour autant à l’usage de la violence, à la résistance armée, ni au soulèvement, et il ne s’agit pas d’un discours de haine, (voir, a contrario, Sürek c. Turquie (n o 1) [GC], n o 26682/95, § 62, CEDH 1999 ‑ IV et Gerger c. Turquie [GC], n o 24919/94, § 50, 8 juillet 1999).
27.En l’espèce, la condamnation du requérant s’avère disproportionnée aux buts visés et, dès lors, non « nécessaire dans une société démocratique ». Il y a donc eu violation de l’article 10 de la Convention. II.
28. Aux termes de l ’ article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage
29.Le requérant allègue avoir subi un préjudice matériel qu’il évalue à 4 000 euros (EUR). Cette somme se décomposerait comme suit : 2 500 EUR du fait de la confiscation de l’ouvrage litigieux (frais de publication et manque à gagner) et de la perte de revenus professionnels, 1 500 EUR pour l’amende.
30.Il réclame en outre la réparation d’un dommage moral qu’il évalue à 15 000 EUR.
31.Le Gouvernement conteste ces prétentions.
32.S’agissant de la perte de revenus alléguée, la Cour constate que le requérant ne soumet aucune preuve permettant de parvenir à une quantification précise du manque à gagner et des frais de publication résultant pour le requérant de la violation de l’article 10 de la Convention (voir, dans le même sens, Karakoç et autres c. Turquie , n os 27692/95, 28138/95 et 28498/95, § 69, 15 octobre 2002). Partant, la Cour rejette cette demande. En revanche, la Cour relève que l’amende infligée au requérant est la conséquence directe de la violation de l’article 10 de la Convention. Il y a donc lieu d’ordonner le remboursement intégral de la somme acquittée à cet égard par le requérant, à savoir, 1 500 EUR qui est le montant de l’amende révisé notamment à la lumière des parités de change en vigueur au moment du paiement de cette somme.
33.En ce qui concerne le dommage moral, la Cour estime que l’intéressé peut passer pour avoir éprouvé un certain désarroi de par les circonstances de l’espèce. Statuant en équité comme le veut l’article 41 de la Convention, la Cour lui alloue 2 000 EUR à titre de réparation du dommage moral. B. Frais et dépens
34.Le requérant demande également 2 000 EUR pour les frais et dépens encourus devant les juridictions internes et la Cour. A titre de justificatifs, il fournit une convention d’honoraires, les quittances relatives aux honoraires facturés par l’avocat, et des quittances portant sur des frais de traduction.
35.Le Gouvernement ne se prononce pas.
36.Compte tenu des éléments en sa possession et de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime raisonnable la somme de 2 000 EUR tous frais confondus et l’accorde au requérant. C. Intérêts moratoires
37.La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À l’UNANIMITÉ, 1. Dit qu’il y a eu violation de l’article 10 de la Convention ; 2. Dit a) que l’Etat défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article 44 § 2 de la Convention, les sommes suivantes à convertir en livres turques au taux applicable à la date du règlement : i. 1 500 EUR (mille cinq cents euros) pour dommage matériel ; ii. 2 000 EUR (deux mille euros) pour dommage moral ; iii. 2 000 EUR (deux mille euros) pour frais et dépens ; iv. plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 3. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 13 janvier 2005 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Søren Nielsen Christos Rozakis Greffier Président