AFFAIRE ÇETİN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

20.12.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 10;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ÇETİN c. TURQUIE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE CHEIE TURCIA (Cercetarea nr. 42779/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 20 decembrie 2005 DEFINITIVF 20/03/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul în care se face referire la un singur caz, Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președintele A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Butkevych Jočienė, Popović, judecători și al dlui Dolle, graffière de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 29 noiembrie 2005, renunță la hotărâre, adoptat la această ultimă dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 42779/96) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Vedat etiin ( la 18 martie 1998, în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor la La 18 martie 2004, Curtea a declarat cererea admisibilă. În noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] atât reclamantului, cât și guvernului au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei [art. 1 din Regulamentul de procedură]. Membru al consiliului de administrație al Secțiunii de la Diyarbakr din cadrul Asociației Drepturilor Omului, reclamantul este, de asemenea, redactor șef al buletinului trimestrial publicat de aceeași asociație. Secțiunea în cauză a publicat în total șapte numere și, din cauza dizolvarii sale, al optulea număr al buletinului informativ nu va putea apărea. În n 4 din buletinul informativ (august, septembrie, octombrie 1996), au fost publicate trei articole intitulate El a criticat, de asemenea, insuficiența eforturilor depuse de organizațiile neguvernamentale în scopul de a exprima aspirațiile pentru pacea populației în sud-estul Turciei. În cele din urmă, acesta prezenta un raport privind activitățile și obiectivele Asociației Drepturilor Omului, referitor la consolidarea organizațiilor neguvernamentale din regiune [din sud-est], [și] înființarea unor reuniuni privind pacea, cu participarea coordonată a acestor organizații (...) 10. Cel de-al doilea articol conținea un bilanț al evenimentelor nefericite care au avut loc în timpul războiului care este deja în cel de-al treisprezecelea an al său (...) și propunea o soluționare pașnică a acestui conflict Nimeni nu va avea nimic de câștigat de la o soluție militară (în conflict) și de la necunoașterea cererilor umane ale populației kurde. Războiul, care este ruina, care este devastare, care este moartea... În afară de o mână de renegați care au interese în război, pentru mii de oameni, război, este suferință, lacrimi și mizerie. În ceea ce privește pacea, aceasta înseamnă să trăiești și să faci să trăiască (...) care este posibilitatea pentru fiecare să-și exprime gândurile fără teamă. C mai mult decât educația în limba sa maternă, adică eliminarea restricțiilor referitoare la activitățile culturale (...) Al treilea articol expunea unele fapte de amenințări, embargouri alimentare, torturi, incendii de terenuri și păduri care ar fi comise de către forțele de ordine din departamentul Siirt. În partea intitulată fie raiduri de poliție la domiciliu, răpiri și amenințări la adresa forțelor de securitate din satele și districtele departamentului. 12. Printr-un act de acuzare din 27 noiembrie 1996, procurorul republicii ( În cazul în care, în urma publicării articolelor menționate anterior, reclamantul a fost reținut în mod direct în fața mâniei și a laurii, pe baza unei distincții bazate pe rasă și regiune, conform dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) din Codul penal. Cu ocazia primei audieri din 5 februarie 1997 în fața Curții de Securitate a statului, reclamantul a contestat acuzațiile împotriva sa. El a susținut că articolul intitulat de la Pacea imediat, o pace decentă, se referă la o declarație de asociere cu ocazia Zilei Mondiale a Păcii. El a susținut că aceste articole constituiau un apel la pace și că nu conțineau nici un stimulent la ură și violență. 14. 14 august 1997, Legea nr. 4 În iulie 1997 în calitate de redactor-șef a intrat în vigoare. 15. La 17 octombrie 1997, Curtea de Securitate a statului a decis să suspende judecata reclamantului în temeiul articolului 1 din Legea nr. 4304, care prevedea suspendarea hotărârii persoanelor în calitate de redactor-șef și reluarea în caz de recidivă în următorii trei ani. 16. Întrucât părțile nu au fost prevăzute să se caseze la timp, hotărârea a devenit definitivă la 24 octombrie 1997. 17. La 10 septembrie 2001, acțiunea publică intentată împotriva reclamantului a fost clasificată, dat fiind că nu a fost condamnată pentru o altă încălcare în cursul perioadei în cauză. II. DREPTUL ȘI PRATICUL INTERNELE PERTINENTE 18. Dreptul și practica internă relevante în vigoare la momentul faptei sunt descrise în hotărârea Erdoidu c. Turcia 25723/94, § 21-26, CEDO 2000 VI). Reclamantul susține că procedura inițiată împotriva sa în fața Curții de Securitate a statului ca urmare a publicării celor trei articole în litigiu în buletinul de vot al cărui redactor-sef nu își recunoaște dreptul la libertatea de exprimare. El subliniază că, deși a fost suspendată judecata sa, posibilitatea reluării sentinței în caz de recidivă în conformitate cu legislația națională a fost împiedicată să-și exprime ideile timp de trei ani. În acest sens, el menționează art. 10 din Convenție, astfel formulat Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță. (...) exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) În ceea ce privește o interferență 20. Guvernul în litigiu cu privire la existența unei ingerințe. El face să se observe faptul că nu se pronunță nicio hotărâre împotriva reclamantului, nicio condamnare sau nicio achitare. În opinia sa, recurentul susține încălcarea convenției numai din cauza existenței articolului 312 din Codul Penal; ceea ce ar duce la un actio popularis, 21. Curtea reamintește că o decizie sau măsură aparent favorabilă reclamantului nu este suficientă, în principiu, să îi retragă calitatea de victimă a unei persoane care nu a fost recunoscută de Convenție decât dacă autoritățile naționale au recunoscut, în mod explicit sau în esență, apoi au reparat încălcarea Convenției ( Hertel c. Elveția, Hotărârea din 25 august 1998, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1998 VI, § 50 22. În speță, Curtea constată că suspendarea cu care a fost însoțită hotărârea pronunțată împotriva reclamantului nu ar fi jucat decât dacă, în termen de trei ani de la acordarea suspendării, acesta nu comitea nicio altă infracțiune în calitate de redactor-șef (punctul 15 de mai sus) ; în caz contrar, cel puțin riscul de a fi judecat și, după toate probabilitățile, de a li se aplica o pedeapsă (a se vedea Erdo Curtea consideră că o astfel de cauză se aseamănă cu o interdicție care avea ca efect cenzura profesiei reclamantului și a cărei magnitudine era nerațională, întrucât această măsură îl obliga pe reclamant să se abțină de la orice publicație care ar putea fi considerată contrară intereselor Õ statului. Nici o certitudine nu există în acest domeniu, restricția indirectă impusă reclamantului, limita în mare măsură capacitatea sa de a expune în public teze care își găsesc locul într-o dezbatere publică. 24. Pe de altă parte, faptul că nu există nicio condamnare pronunțată împotriva reclamantului înainte ca instanța de securitate a statului să decidă să suspende urmărirea penală (a se vedea, Cu toate acestea, în cazul de față, nu este mai puțin justificată teama reclamantului, de a fi judecat și de a fi condamnat în perioada în litigiu decât în cazul de față, în cauza Erdoidu. 25. Prin urmare, Curtea consideră că hotărârea de suspendare a hotărârii în cauza în cauză, riscă să descurajeze reclamantul să contribuie la dezbaterea publică a chestiunilor care interesează viața colectivității și constituie o interferență în dreptul la libertatea de exprimare a reclamantului. Justificarea ingerinței 26. Curtea consideră că ingerința era prevăzută de art. 312 alineatul (2) și de art. 3 din Codul penal și de Legea nr. 4304. Aceasta urmărea un scop legitim, și anume protecția integrității teritoriale, în sensul articolului 10 Õ 2 (a se vedea Yagmurdereli c. Turcia, nr. 29590/96, § 40, 4 iunie 2002). În speță, litigiul se referă la întrebarea dacă lingușenia era necesară într-o societate democratică 27. Curtea a tratat deja probleme similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 10 din convenție (a se vedea în special Ceylan c. Turcia [GC], n 23556/94, § 38, CEDH 1999 Öztürk c. Turcia [GC], n 22479/93, § 74, CEDH 1999 În cazul de față, Curtea a examinat prezenta cauză în lumina jurisprudenței sale și consideră că statul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care să conducă la o concluzie diferită în acest caz. Curtea a acordat o atenție deosebită termenilor utilizați în articolele de presă incriminate și contextului publicării acestora. În această privință, Curtea a ținut seama de circumstanțele din jurul cazului supus examinării sale, în special de dificultățile legate de lupta împotriva terorismului (a se vedea Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec. 1998 IV, § 58, citată anterior, Rec., p. 29. Articolele în litigiu conțineau o traducere a aspirațiilor locuitorilor din sud-estul Turciei pentru pace și o critică a modului în care forțele armate conduc lupta împotriva activităților separatiste. 30. Curtea observă că, în timp ce anumite pasaje, în special acerbe, perie o imagine a celor mai negative de la t ă ț i turcești, dau astfel relatării o conotație ostilă, ele nu solicită totuși utilizarea violenței, a rezistenței armate sau a revoltei, și nu este vorba despre un discurs de □, ceea ce este în ochii Cu r ț ii la elementul esențial care trebuie luat în considerare (a se vedea, a régo, Sürek c. Turcia [GC], nr. 26682/95, § 62, CEDH 1999 IV, Gerger c. Turcia [GC], nr. 24919/94, § 50, 8 iulie 1999). 31. În speță, măsura în cauză este disproporționată în raport cu scopurile vizate și, prin urmare, nu este necesară într-o societate democratică. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 32. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune 33. În opinia Curții, Curtea consideră că este posibil să fi trecut printr-o anumită decădere din cauza circumstanțelor din speță. În conformitate cu dispozițiile art. 41 din Convenție, Curtea îi acordă o sumă de 1 000 EUR ca despăgubire pentru prejudiciul moral. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 36. Reclamantul solicită, de asemenea, 4 301 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. Cu titlu de documente justificative, acesta furnizează un tarif minim aplicabil din punct de vedere al costurilor, publicat de baroul Diyarbakýr. 37. Guvernul contestă aceste pretenții. 38. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR, indiferent de costuri, și acordă reclamantului. Interese moratorii 39. Curtea consideră adecvată baza ratei dobânzilor moratorii pe rata dobânzii la dobândă a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la mai mult de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în cărți turce noi la rata aplicabilă la data regulamentului 1 000 EUR (mii EUR) pentru daune morale ii. 1 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată iii. plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Încheiat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 20 decembrie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. C osta modulière Președinte