- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 31 august 2023
- Stat pârât
- SVK
- Articole
- Articolul 8
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 8
X împotriva Slovaciei
Traducere în română Auto
PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE X v. SLOVAKIA (Declarația nr. 57752/21) HOTĂRÂREA STRASBOURG 31 august 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul X v. Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compusă din: Péter Paczolay , Președintele Alena Poláčková, Gilberto Felici , judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (n. 57752/21) împotriva Republicii Slovace depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 26 noiembrie 2021 de către un cetățen slovac, X, care a fost reprezentat de dna Zmeková, un avocat care practică în Bratislava; hotărârea de a anunța cererea către Guvernul Republicii Slovace („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dna Bálintová; decizia de a nu divulga numele reclamantului; decizia de a acorda prioritate cererii (art. 41 din Regulamentul Curții); observațiile părților; deliberată în particular la 27 iunie 2023; Emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cauza Cauza se referă la lungimea și eficacitatea procedurii inițiate de către reclamant în fața Curții de District Čadca la 19 august 2019 în vederea modificării drepturilor de contact și a plăților lunare de întreținere de către fostul soț (A) în ceea ce privește copilul său (B). La scurt timp după începerea procedurii, reclamantul, B și noul soț al reclamantului (C) s-au mutat la Bratislava.
B avea 11 ani atunci. La 14 ianuarie 2020, în urma unei cereri de aceeași zi de către mama reclamantului (D), Curtea de District a emis o măsură intermediară (neodkladné opatrenie) ) plasarea B în îngrijirea D și determinarea drepturilor de contact ale reclamantului în ceea ce privește B în așteptarea rezultatului procedurii pe fond. Curtea a remarcat că, în cererea sa, D a declarat că B se plângea de norme educaționale stricte și de diferite restricții în mediul său de origine, din cauza căreia B se simțea nefericită și frustrată. În plus, în conformitate cu A, B i-a spus că ea a avut în vedere să se sinucidă. Având în vedere aceste acuzații grave, Curtea a considerat că s-a stabilit că există o necesitate imediată de a proteja copilul prin intermediul măsurii indicate.
La 15 ianuarie 2020 B a fost luată de D și A către Čadca, unde trăiesc amândoi (aproximativ 230 km de Bratislava), și a rămas acolo încă de atunci. În cadrul procedurii cu privire la fonduri, s-au obținut dovezi de experți în domeniul psihologiei (în ceea ce privește cei implicați și relațiile lor reciproce cu copilul) și toxicologie (în vederea istoriei consumului său de droguri). La 12 aprilie 2021, președintele Curții Regionale Žilina a constatat plângerea administrativă a reclamantului cu privire la gestionarea cazului justificată de Curtea de District. Acesta din urmă a fost o procedură cu acest caz, dar acțiunile sale lipsă de eficiență, inclusiv în ceea ce privește luarea de probe de experți.
Cu toate acestea, la 6 iulie 2021, Curtea Constituțională a renunțat la aceasta ca fiind întemeiată în mod evident, după ce a identificat „nu există o astfel de ineficiență sau inacțiunea ... care ar putea duce la o constatare a încălcării drepturilor reclamantului” la o audiere în cadrul unei audieri timp rezonabil și respect pentru viața ei privată. La 17 iunie 2022 Curtea de District a încredințat B în îngrijirea și custodia A și a determinat drepturile de contact ale reclamantului și chestiunile referitoare la întreținere. Reclamantul și procedurile sunt în curs de desfășurare. 10. Între timp, un caz de suspiciune că infracțiunea de maltratare a unei persoane dependente a fost comisă în legătură cu educația B în gospodărie a reclamantului a fost întrerupt deoarece nu a fost stabilită o astfel de infracțiune.Decizia a fost luată având în vedere, printre altele, raportul de experți în domeniul psihologiei privind cei implicați și relațiile lor.
11. Reclamantul s-a plâns, în conformitate cu articolele 6 și 8 din Convenție, că abordarea Tribunalului de district a fost lentă și ineficientă și că, ca urmare, ea a fost privată de contact cu copilul ei. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 8 AL CONVENȚIEI Curtea constată că plângerea reclamantului este examinată numai în temeiul articolului 8 din Convenție (a se vedea Radomilja și alții v. Croația [GC], nr. 37685/10 și 22768/12, § 126, 20 martie 2018, și Str ömblad v. Suedia , nr. 3684/07, § 49, 5 aprilie 2012) și că aceasta nu este, în mod evident, bolnavă fondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din convenție sau inadmisibilă pe niciun alt motiv. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă.
13. Obligațiile pozitive inerente „respectului” eficient pentru viața familiei includ obligația autorităților naționale de a lua măsuri în vederea reunirii părinților cu copiii lor și de a facilita astfel de reuniuni (a se vedea Ribić c. Croația) , nr. 27148/12, § 89, 2 aprilie 2015). Având în vedere faptul că respectul eficace pentru viața familiei impune stabilirea viitoare a relațiilor între părinte și copil numai în lumina tuturor considerațiilor relevante și nu prin simpla trecere a timpului (a se vedea Diamante și Pelliccioni c. San Marino , nr. 32250/08, § 177, 27 septembrie 2011), ineficace și, în special, întârziere, desfășurarea procedurilor de custodie și contact poate duce la încălcarea obligațiilor pozitive în temeiul articolului 8 din Convenție (a se vedea Eberhard și M. c. Slovenia , nos 8673/05 și 9733/05, § 127, 1 decembrie 2009). 14. Hotărârea prezentului caz în fața Curții de District a luat-o de la 16 octombrie 2019 până la 17 iunie 2022, adică 2 ani și 8 luni, în timpul cărora s-au desfășurat doar trei audieri.
Timpul rămas a fost dedicat întrebărilor de probe de experți care, potrivit președintelui Curții Regionale, nu au fost tratate în mod eficient (a se vedea punctul 7 mai sus). De exemplu, după audiere din 27 ianuarie 2020, a fost necesar ca instanța să ordone luarea unor astfel de dovezi până la 3 iunie 2020. 15. În ceea ce privește dovezile experte în toxicologie, a trebuit să se stabilească prezența drogurilor în sistemul A. Prin natura lucrurilor, utilitatea acestui test depindea de faptul că probele biologice sale au fost luate în timp util. După ce un expert a refuzat să furnizeze dovezi, în cele din urmă a fost nevoie până la 10 iunie 2020 pentru ca eșantioanele să fie luate și până la 15 iulie 2020 pentru ca un expert nou desemnat să își prezinte raportul.
16. În ceea ce privește dovezile referitoare la profilurile psihologice și relațiile dintre și cele în cauză, expertul desemnat la 3 iunie 2020, aproape 8 luni după începerea procedurii, a fost împiedicat să-și prezinte raportul din cauza bolii și apoi a prejudiciului. Un nou expert a fost desemnat la 21 decembrie 2020 și a depus raportul la 10 iunie 2021. 17. Un alt grup de dovezi de experți în domeniul psihologiei a fost produs în ancheta despre suspiciunile de maltratare a B în gospodărie a reclamantului. Odată ce reclamantul a aflat de raportul expertului (dată 7 decembrie 2020) și din moment ce nu a avut acces direct la el, la 14 ianuarie 2021, ea a solicitat ca o copie a acestuia să fie obținută de Curtea de District prin forța biroului său.
Cu toate acestea, a fost nevoie până la 7 iunie 2021 pentru ca instanța să facă acest lucru. Potrivit acestui raport, nu au fost stabilite tendințe suicidare din partea B. Raportul a remarcat, de asemenea, abordări contrastante cu educația B în noua familie a reclamantului (marcate de eforturile de dezvoltare sănătoasă a personalității și educației B, în timp ce stabilește norme și limite clare) pe de o parte și în mediul A și D (marcate de norme neclare și de un set de valori bazate pe activele materiale) pe de altă parte. Această B destabilizată, care a avut tendința să mintă și să aleagă selectiv ceea ce era mai confortabil. 18. Indiferent de care persoana sau instituție individuală este responsabilă pentru întârzierile menționate anterior, acestea sunt în cele din urmă imputabile statului contestat.
Ei au avut loc într-o situație cu conturul juridic al căror determinații au fost determinate prin măsuri intermediare. Această situație intermediară prin natura sa favorizează re integrarea B în mediu în Čadca, care în cele din urmă și-a găsit reflecția în hotărârea Curții de District din 17 iunie 2022 cu privire la fondul. Acesta a constatat că, deși mediul reclamantului a fost obiectiv mai favorabil pentru dezvoltarea B, ambii părinți au fost capabili să prevadă B și, având reintegrat și stabilit în Čadca, B a fost favorizat să rămână cu A. 19. Cu alte cuvinte, în situația creată de măsurile intermediare ale Curții de District și de întârzierile procedurii sale, problema a fost de facto determinată prin trecerea timpului, astfel cum a fost demonstrată prin hotărârea sa din 17 iunie 2022, în special în măsura în care a luat în considerare reintegrarea B. în mediul în Čadca.
Acest rezultat este incompatibil cu datoria autorităților de a face față unor cazuri cum ar fi actualul cu diligență excepțională (a se vedea Strömblad , citat mai sus § 88; Ribić v. Croația , nr. 27148/12, § 92, 2 aprilie 2015, cu alte referințe; Ana gnostakis și alții c. Grecia , nr. 46075/16, § 71, 23 septembrie 2021; și, contrario Rukavina c. Croația (dec.), nr. 770/12, 6 ianuarie 2015). 20. Întârzierile în cauză au avut loc înainte de decizia Curții Constituționale din 6 iulie 2021 și evaluarea acestui caz nu conține nimic care duce la o concluzie diferită. 21. În plus, hotărârea Curții de District nu a atins cauza, deoarece, aproape patru ani de la începutul lor, procedurile sunt încă în așteptare în fața instanțelor interne.
22. Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții În concluzie, cerințele procedurale inerente dreptului de respectare a vieții de familie în temeiul art. 8 din Convenție nu au fost respectate. În consecință, s-a constatat o încălcare a art. 8 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 23. Reclamantul a solicitat 27.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 24. 25. Curtea atribuie reclamantului 9,750 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi imputabil. 26. Având în vedere că nu s-a făcut nici o cerere în ceea ce privește costurile și cheltuielile, nu există nici un apel la atribuire în acest sens.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 9,750 EUR (noi mii șapte sute cincizeci și cincizeci de euro), plus orice impozit care poate fi impugnabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 31 august 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură.
Liv Tigerstedt Péter Paczolay Președintele adjunct al grefierului
FIRST SECTION
CASE OF X v. SLOVAKIA (Application no. 57752/21) JUDGMENT STRASBOURG 31 August 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision.
In the case of X v. Slovakia, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Péter Paczolay , President , Alena Poláčková, Gilberto Felici , judges , and Liv Tigerstedt, Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 57752/21) against the Slovak Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 26 November 2021 by a Slovak national, X, (“the applicant”) who was represented by Ms I. Zmeková, a lawyer practising in Bratislava; the decision to give notice of the application to the Government of the Slovak Republic (“the Government”), represented by their Agent, Ms M. Bálintová; the decision not to have the applicant’s name disclosed; the decision to give priority to the application (Rule 41 of the Rules of Court); the parties’ observations; Having deliberated in private on 27 June 2023, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:
SUBJECT MATTER OF THE CASE
1. The case concerns the length and effectiveness of the proceedings initiated by the applicant before the Čadca District Court on 19 August 2019 with a view to modifying the contact rights of and monthly maintenance payments by her former husband (A) in relation to their child (B).
Soon after the commencement of the proceedings, the applicant, B and the applicant’s new spouse (C) moved to Bratislava. B was eleven years old at that time.
On 14 January 2020, following an application of the same day by the applicant’s mother (D), the District Court issued an interim measure ( neodkladné opatrenie ) placing B in the care of D and determining the applicant’s contact rights in respect of B pending the outcome of the proceedings on the merits.
The court noted that, in her application, D had stated that B had been complaining about strict educational rules and various restrictions in her home environment, as a result of which B felt unhappy and frustrated. Moreover, according to A, B had confided in him that she had been considering committing suicide. In view of these serious allegations, the court considered that it had been established that there was a need immediately to protect the child by way of the indicated measure.
On 15 January 2020 B was taken by D and A to Čadca, where they both live (roughly 230 km from Bratislava), and has remained there ever since.
In the proceedings on the merits, expert evidence was obtained in the area of psychology (concerning those involved and their mutual relationships with the child) and toxicology (concerning A in view of his drug ‑ consumption history). 7 . On 12 April 2021 the President of the Žilina Regional Court found the applicant’s administrative complaint about the District Court’s handling of the case justified. The latter had been proceedings with the case, but its actions lacked in efficiency, including with regard to the taking of expert evidence.
On that basis, the applicant sought remedy from the Constitutional Court, way of a complaint under Article 127 of the Constitution. However, on 6 July 2021, the Constitutional Court rejected it as being manifestly ill ‑ founded, having identified “no such inefficiency or inaction ... that could lead to a finding of a violation of the applicant’s rights” to a hearing within a reasonable time and respect for her private life.
On 17 June 2022 the District Court entrusted B in the care and custody of A and determined the applicant’s contact rights and issues concerning maintenance. The applicant appealed and the proceedings are ongoing.
Meanwhile, a case of suspicion that the offence of mistreatment of a dependent person had been committed in connection with the upbringing of B in the applicant’s household was discontinued as no such offence had been established. The decision was taken having regard to, inter alia , expert report in the area of psychology concerning those involved and their relationships.
The applicant complained, under Articles 6 and 8 of the Convention, that the District Court’s handling of the case had been slow and inefficient and that, as a result, she had been deprived of contact with her child.
THE COURT’S ASSESSMENT
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 OF THE CONVENTION
12 . The Court finds that the applicant’s complaint falls to be examined only under Article 8 of the Convention (see Radomilja and Others v. Croatia [GC], nos. 37685/10 and 22768/12, § 126, 20 March 2018, and Str ömblad v. Sweden , no. 3684/07, § 49, 5 April 2012) and that it is not manifestly ill ‑ founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.
Positive obligations inherent in effective “respect” for family life include an obligation for the national authorities to take measures with a view to reuniting parents with their children and to facilitate such reunions (see Ribić v. Croatia , no. 27148/12, § 89, 2 April 2015). Given that effective respect for family life requires that future relations between parent and child be determined solely in the light of all the relevant considerations and not by the mere passage of time (see Diamante and Pelliccioni v. San Marino , no. 32250/08, § 177, 27 September 2011), ineffective, and in particular delayed, conduct of custody and contact proceedings may give rise to a breach of positive obligations under Article 8 of the Convention (see Eberhard and M. v. Slovenia , nos. 8673/05 and 9733/05, § 127, 1 December 2009).
The determination of the present case before the District Court took from 16 October 2019 until 17 June 2022, that is 2 years and 8 months, during which time only three hearings were held. The remaining time was dedicated to questions of expert evidence which, according to the President of the Regional Court, had not been handled efficiently (see paragraph 7 above). For example, following the hearing of 27 January 2020, it took until 3 June 2020 for the court to order the taking of such evidence.
Regarding the expert evidence in toxicology, the presence of drugs in A’s system had to be established. By the nature of things, the usefulness of such test depended on his biological samples being taken promptly. After one expert had refused to give evidence, it ultimately took until 10 June 2020 for the samples to be taken and until 15 July 2020 for a newly appointed expert to file her report.
As regards the evidence concerning the psychological profiles and relations of and among those concerned, the expert appointed on 3 June 2020, almost 8 months after the start of the proceedings, was prevented from producing her report first due to illness and then an injury. A new expert was appointed on 21 December 2020 and filed her report on 10 June 2021.
A further body of expert evidence in the area of psychology was produced in the investigation into the suspicion of mistreatment of B in the applicant’s household. Once the applicant learned of the expert’s report (dated 7 December 2020) and since she had no direct access to it, on 14 January 2021 she requested that a copy of it be obtained by the District Court by force of its office. However, it took until 7 June 2021 for the court to do so. According to that report, no suicidal tendencies on the part of B had been established. The report also noted contrasting approaches to the upbringing of B in the new family of the applicant (marked by the strive for a healthy development of B’s personality and education, while setting clear rules and boundaries) on the one hand and in the environment of A and D (marked by unclear rules and a set of values based on material assets) on the other. This destabilised B who then tended to lie and selectively to choose what was more comfortable.
Irrespective of which individual person or institution is responsible for the above delays, they are ultimately imputable to the respondent State. They took place in a situation the legal contours of which were determined by interim measures. This interim situation by its nature favoured the re ‑ integration of B in the environment in Čadca which ultimately found its reflection in the District Court’s judgment of 17 June 2022 on the merits. It found that although the applicant’s environment was objectively more favourable for the development of B, both parents were capable of providing for B and, having re-integrated and settled in Čadca, B favoured staying with A.
In other words, in the situation created by the District Court’s interim measures and protracted by the delays in its proceedings, the matter was de facto determined by the passage of time, as demonstrated by its judgment of 17 June 2022, in particular in so far as it took into account the re-integration of B. into the environment in Čadca. Such result is incompatible with the authorities’ duty to handle cases such as the present one with exceptional diligence (see Strömblad , cited above, § 88; Ribić v. Croatia , no. 27148/12, § 92, 2 April 2015, with further references; Ana gnostakis and Others v. Greece , no. 46075/16, § 71, 23 September 2021; and, a contrario , Rukavina v. Croatia (dec.), no. 770/12, 6 January 2015).
The delays in question took place prior to the Constitutional Court’s decision of 6 July 2021 and its assessment of the case contains nothing leading to a different conclusion.
Furthermore, the District Court’s judgment has not brought the case to a close as, almost four years from their commencement, the proceedings are still pending before the domestic courts.
The above considerations are sufficient to enable the Court to conclude that the procedural requirements inherent in the right to respect for family life under Article 8 of the Convention were not complied with. There has accordingly been a violation of Article 8 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
23. The applicant claimed 27,000 euros (EUR) in respect of non ‑ pecuniary damage.
The Government contested the amount of the claim as being clearly overstated.
The Court awards the applicant 9,750 EUR in respect of non ‑ pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable.
As no claim in respect of costs and expenses has been made, there is no call for any award in that respect. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that there has been a violation of Article 8 of the Convention; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, EUR 9,750 (nine thousand seven hundred and fifty euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 31 August 2023, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Deputy Registrar President