- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 februarie 2005
- Stat pârât
- AUT
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
- Cheltuieli de judecată — cerere respinsă
- Cheltuieli de judecată — sumă acordată
Sylvester împotriva Austriei (nr. 2)
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1953 și locuiește în Cincinnati, Ohio. În aprilie 1994, reclamantul s-a căsătorit cu un cetățean austriac. Căsnicia s-a încheiat în Statele Unite ale Americii și cuplul a înființat reședința lor comună în Michigan. La 11 septembrie 1994, fiica lor s-a născut. La 31 octombrie 1995, după ce soția sa a părăsit Statele Unite cu fiica lor fără a obține consimțământul reclamantului și a înființat reședința ei în Austria, el a formulat o cerere de divorț în Curtea de Circuit Oakland (Michigan). De asemenea, el a introdus proceduri judiciare în Austria ce solicită returnarea fiicei sale în temeiul Convenției de la Haga privind aspectele civile ale răpirii copiilor. La 2 noiembrie 1995, soția reclamantului a introdus o cerere de divorț în Curtea Civilă de District de Graz.
11. La 16 aprilie 1996, Curtea de Circuit Oakland a confirmat un decret implicit de divorț emis în ianuarie 1996, menționând că doamna Sylvester nu a respectat cerințele de a se abate de neîndeplinire. În plus, aceasta a acordat reclamantului custodia exclusivă asupra fiicei cuplului și a ordonat ca ea să locuiască cu el în cazul în care a revenit. 12. La 5 iunie 1996, reclamantul a depus o cerere de recunoaștere a decretului de divorț la Ministerul Federal al Justiției austriac. 13. La 26 septembrie 1996, Ministerul Federal al Justiției a refuzat să acorde această cerere.
Se referă la secțiunea 24 § 1 din al patrulea regulament de punere în aplicare la Legea căsătoriei (4. Durchführungsverordnung zum Ehegesetz), a considerat că recunoașterea decretului de divorț ar fi contrară publicului austriac ca soția reclamantului, fiind acuzată în cadrul procedurii dinainte de Curtea Circuitului Oakland, nu a fost auzită deoarece a fost considerată ca fiind în neregulă, în ciuda faptului că petiția reclamantului de divorț nu a fost în mod corespunzător în fața ei. 14. În acest context, la 15 noiembrie 1996, reclamantul a depus o plângere la Curtea Administrativă, care a inițiat o procedură preliminară la 25 noiembrie 1996. 15. La 9 ianuarie 1997, Curtea Administrativă a primit observațiile Ministerului Federal al Justiției și, la 20 ianuarie 1997, a primit observațiile dnei Sylvester ca terță parte.
16. La 18 decembrie 1998, Curtea Administrativă a făcut apel la Curtea Constituțională care solicită să revizuiască constituționalitatea secțiunii 24 § 1 din al patrulea regulament de punere în aplicare la Legea căsătoriei. 17. Acesta a susținut că art. 6 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care are rang constituțional în dreptul austriac, se aplică procedurilor privind recunoașterea decreturilor străine de divorț, deoarece rezultatul acestora a avut un efect direct asupra relației de drept civil dintre persoanele în cauză. Cu toate acestea, a fost incompatibil cu acest articol că Ministerul Federal al Justiției, o autoritate administrativă, a hotărât la cererea de recunoaștere.
Controlul ulterior de către Curtea Administrativă nu a fost suficient atunci când subiectul, cum ar fi relațiile cu dreptul familial, intră în centrul noțiunii de „drepte civile”. 18. Curtea Constituțională a primit cererea Curții Administrative la 19 februarie 1999. Curtea Administrativă a prezentat trei cereri suplimentare care au prezentat aceeași chestiune, care au fost primite de Curtea Constituțională la 13 iulie, 21 octombrie și, respectiv, 12 noiembrie 1999. Procedura în aceste cazuri a fost însoțită în cazul reclamantului. 19. La 4 februarie 2000, Curtea Administrativă și-a completat cererea în cazul reclamantului. 20. La 28 februarie 2001, și-a completat cererea în celelalte trei cazuri.
21. La 16 iunie 2001, Curtea Constituțională și-a pronunțat hotărârea, constatand că secțiunea 24 § 1 din al patrulea regulament de punere în aplicare al Legii privind căsătoria a fost conformă cu constituția. 22. În primul rând, Curtea Constituțională a remarcat că procedurile în cauză se referă la chestiunile privind dacă recunoașterea este compatibilă cu publicul austriac. Astfel, recunoașterea decreturilor străine de divorț este strâns legată de întrebarea dacă acestea pot fi aplicate în Austria. Referindu-se la o serie de hotărâri, în care Comisia Europeană a Drepturilor Omului a constatat că art. 6 nu se aplică procedurilor de executare, Curtea Constituțională a exprimat îndoieli cu privire la aplicabilitatea articolului 6. 23. 268-A), Curtea Constituțională a susținut că domeniul de aplicare al examinării a Curții administrative era suficient, deoarece procedurile privind recunoașterea decreturilor străine de divorț implică în principal chestiuni de drept.
În cazul în care a fost necesară o evaluare a faptelor, de exemplu, în cazul în care a apărut întrebarea dacă o acțiune a fost efectuată în mod corespunzător, Curtea Administrativă a fost împuternicită să revizuiască dacă evaluarea autorității administrative se bazează corect pe conținutul dosarului. 24. La 5 octombrie 2001, după reluarea procedurii sale, Curtea Administrativă a respins plângerea reclamantului. Decizia a fost transmisă reclamantului la 29 octombrie 2001.
7. The applicant was born in 1953 and lives in Cincinnati, Ohio. 8. In April 1994 the applicant married an Austrian citizen. The marriage was concluded in the United States of America and the couple set up their common residence in Michigan. On 11 September 1994, their daughter was born. 9. On 31 October 1995, after his wife had left the United States with their daughter without obtaining the applicant’s consent and had set up her residence in Austria, he brought a petition for divorce in the Oakland Circuit Court (Michigan). He also introduced court proceedings in Austria requesting the return of his daughter under the 1980 Hague Convention on the Civil Aspects of Child Abduction. 10. On 2 November 1995 the applicant’s wife brought a petition for divorce in the Graz District Civil Court.
11. On 16 April 1996 the Oakland Circuit Court confirmed a default decree of divorce issued in January 1996, noting that Mrs Sylvester had failed to comply with the requirements for setting aside the default. Further, it awarded the applicant sole custody over the couple’s daughter and ordered that she should reside with him in case of her return. 12. On 5 June 1996 the applicant filed a request for recognition of the divorce decree with the Austrian Federal Ministry of Justice. 13. On 26 September 1996 the Federal Ministry of Justice refused to grant this request.
Referring to Section 24 § 1 of the Fourth Implementing Regulation to the Marriage Act (4. Durchführungsverordnung zum Ehegesetz), it considered that a recognition of the divorce decree would be contrary to Austrian ordre public as the applicant’s wife, being the defendant in the proceedings before the Oakland Circuit Court, had not been heard as she was considered to be in default, despite the fact that the applicant’s petition for divorce had not been duly served on her. 14. Thereupon, on 15 November 1996 the applicant filed a complaint with the Administrative Court. The latter instituted preliminary proceedings on 25 November 1996. 15. On 9 January 1997 the Administrative Court received the observations of the Federal Ministry of Justice and, on 20 January 1997, it received the observations of Mrs Sylvester as a third party.
16. On 18 December 1998 the Administrative Court referred the case to the Constitutional Court requesting it to review the constitutionality of Section 24 § 1 of the Fourth Implementing Regulation to the Marriage Act. 17. It argued that Article 6 of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms which has constitutional rank in Austrian law, applied to the proceedings concerning the recognition of foreign divorce decrees as their outcome had a direct effect on the civil law relationship of the persons concerned. However, it was incompatible with that Article that the Federal Ministry of Justice, an administrative authority, decided upon the request for recognition.
The subsequent control by the Administrative Court was not sufficient where the subject matter, such as family law relations, fell within the very core of the notion of “civil rights”. 18. The Constitutional Court received the Administrative Court’s request on 19 February 1999. The Administrative Court submitted three further requests raising the same issue, which were received by the Constitutional Court on 13 July, 21 October and 12 November 1999, respectively. The proceedings in these cases were joined to proceedings in the applicant’s case. 19. On 4 February 2000 the Administrative Court supplemented its request in the applicant’s case. 20. On 28 February 2001 it supplemented its requests in the three other cases.
21. On 16 June 2001 the Constitutional Court gave its judgment, finding that Section 24 § 1 of the Fourth Implementing Regulation to the Marriage Act was in conformity with the constitution. 22. The Constitutional Court noted firstly that the proceedings at issue were concerned with the questions whether recognition was compatible with Austrian ordre public. Thus, the recognition of foreign divorce decrees was closely linked to the question whether they could be enforced in Austria.
Referring to a number of decisions, in which the European Commission of Human Rights had found that Article 6 did not apply to enforcement proceedings, the Constitutional Court expressed doubts as to the applicability of Article 6. 23. Even assuming that Article 6 applied, referring to the Court’s Zumtobel v. Austria judgment (of 21 September 1993, Series A no. 268-A), the Constitutional Court held that the Administrative Court’s scope of review was sufficient, since proceedings concerning the recognition of foreign divorce decrees involved mainly questions of law. Where an assessment of facts was required, as for instance where the question arose whether an action had been duly served, the Administrative Court was empowered to review whether the administrative authority’s assessment was correctly based on the contents of the file.
24. On 5 October 2001 having resumed its proceedings, the Administrative Court dismissed the applicant’s complaint. The decision was served on the applicant on 29 October 2001.