CASE OF SYLVESTER AGAINST AUSTRIA

Rezoluția CM/ResDH(2010)84 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Sylvester împotriva Austria (domanda nr. 36812/97, hotărârea din 24 aprilie 2003, finală la 24 iulie 2003) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la încălcarea dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie din cauza nerespectării instanței austriece de a lua măsuri adecvate pentru aplicarea deciziilor judiciare care ordonă returnarea unui copil la tatăl ei care locuiește în Statele Unite (violația articolului 8) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)84 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul Sylvester împotriva Austriai Rezoluția introductivă Cazul se referă la neîndeplinirea unei hotărâri judecătorești dictate în decembrie 1995 (și ultimele două luni mai târziu) în temeiul Convenției de la Haga din 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale a copiilor. Această decizie a ordonat ca fiica primului reclamant (al doilea reclamant, născut în 1994), luată ilegal de mama ei, să fie returnată la el în Statele Unite. După o încercare eșuată de a pune în aplicare această decizie în mai 1996, mama a depus un recurs în fața instanțelor austriece care au anulat executarea ordinului de returnare prin hotărârea din august 1996 (în sfârșitul lunii octombrie 1996) din motivele că, datorită termenului considerabil de când copilul de doi ani a pierdut contactul cu tatăl său, ar fi existat un risc de prejudiciu psihologic grav dacă ar fi fost separată de mama ei, care a devenit principala ei persoană de referință. Ulterior, mama celui de-al doilea reclamant a fost conferită custodia exclusivă a celui de-al doilea reclamant. Curtea Europeană a remarcat că, în acest fel, adecvarea unei măsuri trebuie să fie judecată prin rapiditatea punerii în aplicare, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile. O modificare a faptelor relevante poate justifica în mod excepțional neexecutarea unui ordin final de returnare în temeiul Convenției de la Haga, dar modificarea nu trebuie să fi fost provocată de nerespectarea statului de a lua toate măsurile care ar fi putut fi așteptate în mod rezonabil. Curtea a remarcat întârzieri importante în cursul perioadei în care instanțele interne au tratat recursul depus de mama împotriva executării ordinului de returnare. De asemenea, a indicat că autoritățile interne nu au luat măsuri pentru a crea condițiile necesare pentru executarea acestui ordin, în timp ce procedurile lungi de executare erau în așteptare. În consecință, a constatat că autoritățile austriece nu au luat, fără întârziere, toate măsurile care ar fi putut fi așteptate în mod rezonabil să pună în aplicare ordinul de returnare și au încălcat astfel dreptul tatălui și al fiicei de a respecta viața lor de familie, permițând trecerea timpului pentru a determina rezultatul procedurii de custodie (violația articolului 8). Plăți cu juste satisfacție și măsuri individuale Detalii cu juste satisfacție Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 20 000 EUR 22 682,61 EUR 44 682,61 EUR Plătit la 24/10/2003 Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat satisfacție echitabilă pentru prejudiciu moral suportate de primul reclamant. Când hotărârea Curții a fost pronunțată, prima reclamantă, dl Sylvester, a avut un acord extrajudicial (de la 2001) cu mama copilului timp de aproximativ 12 zile de vizită în Austria un an. După hotărârea reclamantului a solicitat în zadar un acord cu mama care extinde aceste drepturi de vizită. La 4/04/2005, autoritățile Statelor Unite, în numele dlui Sylvester, au trimis autorităților austriece o cerere bazată pe art. 21 din Convenția de la Haga privind drepturile de acces extins. Autoritatea Centrală austriecă a trimis cererea Curții competente. Dl Sylvester a primit ajutor juridic gratuit și un avocat austriac a fost desemnat să-l reprezinte gratuit în cadrul procedurii. Autoritățile austriece au indicat că, în conformitate cu art. 271 alin. (1) din Codul civil, un tutor trebuie desemnat ex officio în timpul procedurii în cazul un conflict între interesele copilului și reprezentantul ei juridic și în cazul în care interesele copilului nu ar putea fi avută în vedere de către instanță în sine în conformitate cu datoria sa generală de a media între părți în cazuri de acest tip. După aceea, Curtea de District Graz a obținut un aviz expert de către un psiholog pentru copii, care a recomandat ca nu să aibă loc nici un contact între reclamant și fiica sa până în mai 2006, cu excepția conversațiilor telefonice în cazul în care fiica a acceptat-o. Patru audieri au avut loc în 2005. În martie 2006, reclamantul, având în vedere că procedurile judiciare și-au afectat relația cu fiica sa care a refuzat să vorbească cu el la telefon începând cu iulie 2005, a decis să întrerupă urmărirea procedurilor juridice și a fost de acord cu mama să ia negocieri în afara tribunalului pentru a ajunge la un acord privind drepturile sale de vizită. În acest context, el ar putea vizita fiica sa la Crăciunul 2006. ulterior, reclamantul a confirmat că nu a avut nici o intenție de a relua procedurile juridice, deși a prezentat, de asemenea, o serie de plângeri cu privire la modul în care procedurile au fost tratate în prima instanță. Autoritățile au subliniat faptul că ar putea fi reluată procedurile la cererea unei părți, în special pentru a aborda plângerile suplimentare formulate de solicitant, și că, în acest context, dorințele celui de-al doilea reclamant, cu vârsta de 16 ani, vor fi luate în considerare (a se vedea secțiunea 148§1 din Codul civil, citit în combinație cu art. 12 din Convenția ONU privind drepturile copilului din 1989). Având în vedere situația, și ținând seama în special de măsurile luate de autoritățile austriece pentru a se asigura că dl Sylvester are acces adecvat la instanță în vederea protejării intereselor acestuia și ale copilului său în temeiul convenției, se pare că nu este necesară nicio altă măsură individuală pentru executarea prezentei hotărâri. II. Autoritățile austriece au adoptat o serie de măsuri pentru a asigura aplicarea rapidă a ordinelor de returnare sau a drepturilor de vizită în temeiul Convenției de la Haga din 1980. (a) O nouă lege, adoptată în noiembrie 2003, care a intrat în vigoare în ianuarie 2005, oferă o concentrație de competență pentru a face față cererilor de returnare bazate pe Convenția de la Haga. Această concentrare vizează specializarea judecătorilor cu privire la aceste chestiuni și va facilita formarea lor. Legea prevede, de asemenea, în mod explicit că deciziile în procedurile necontendente referitoare la Convenția de la Haga trebuie adoptate rapid. (b) În temeiul legislației austriece, este posibil să se solicite, ca măsură preliminară urgentă în timp ce procedurile de returnare sunt în așteptare, un drept de acces la copil. Atunci când ordona acest acces, instanța competentă poate decide, în temeiul legii din 2003, că vizitele la copilul de către părintele rătăcit ar trebui să fie supravegheate de o persoană care însoțește copilul, pentru a preveni îndepărtarea copilului și, de asemenea, pentru a restabili contactele personale în cazurile în care contactele cu copilul au devenit slabe. În zonele urbane mai mari (cum ar fi Viena sau Graz), au fost create instituții speciale pentru efectuarea unor astfel de vizite, care oferă, de asemenea, posibilitatea supravegherii de către lucrătorii sociali. (c) Potrivit reformei legislative de mai sus, în proceduri necontenciose privind returnarea copiilor și accesul la un copil în temeiul Convenției de la Haga, un avocat practic este numit pentru a reprezenta reclamantul gratuit și fără condiție preconizată a unui test de mijloace deja în etapa inițială a procedurii judiciare de la prima instanță. (d) Ordinele Curții privind custodia sau drepturile de vizită pot fi, de asemenea, aplicate ex officio în temeiul legii din 2003. Execuția poate fi asigurată mai rapid prin utilizarea „mesurelor coercitive adecvate”, cum ar fi amenzile coercitive sau detenția, cu condiția ca aceste măsuri să nu pună în pericol bunăstarea unui copil. (e) Regulamentul CE nr. 2201/2003 al Consiliului (aplicabil începând cu 1/03/2005) privind jurisdicția și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materie de responsabilitate a părintelor au fost furnizate garanții suplimentare pentru aplicarea rapidă a deciziilor judiciare. În ceea ce privește problema specifică de a asigura implicarea activă a autorităților de stat competente în localizarea copiilor ascunse de părinții lor, atât Ministerul Justiției în calitate de Autoritate Centrală în temeiul Convenției de la Haga, cât și a instanțelor au mai multe posibilități de urmărire a copiilor dispăruti, de exemplu prin intermediul sistemului centralizat de înregistrare a reședinței (Zentrales Melderegister) În plus, autoritățile de poliție pot fi invitate să ajute la localizarea copiilor. În sfârșit, autoritățile au subliniat faptul că, având în vedere efectul direct deținut de Convenția Europeană și de jurisprudența Curții Europene în dreptul austriac, autoritățile competente trebuie să alinieze practicile lor la cerințele convenției în temeiul articolului 8, astfel cum rezultă din această hotărâre, astfel încât să ofere asistență efectivă persoanelor aflate în poziția reclamantului. În acest scop, hotărârea a fost publicată în limba germană în diverse reviste de drept (în special Newsletter-ul Institutului austriac pentru drepturile omului, NL 2003, p. 89 (NL 03/2/08), disponibilă online la http://www.menschenrechte.ac.at/docs/03_2/03_2_08 și la Ecolex 2003/799). Ministerul Justiției a solicitat președinților instanțelor superioare din Viena, Graz, Linz și Innsbruck să trimită hotărârea tuturor autorităților judiciare din domeniul lor de competență. Toate hotărârile Curții Europene sunt accesibile judecătorilor, avocaților de stat și autorității centrale în temeiul Convenției de la Haga din 1980 prin baza de date internet a Chancelariei Federale Austriece (RIS). III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamantul încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Austria și-a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 septembrie 2010 la a 1092-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)84

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Sylvester against Austria

(Application No. 36812/97, judgment of 24 April 2003, final on 24 July 2003)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the breach of the applicant’s right to respect for his family life due to the Austrian court’s failure to take adequate measures to enforce court decisions ordering the return of a child to her father living in the United States (violation of Article 8) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)84

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Sylvester against Austria

Introductory case summary

The case concerns the Austrian authorities’ failure to enforce a court decision rendered in December

1995 (and final two months later) under the 1980 Hague Convention on the Civil Aspects of International Child Abduction. This decision ordered that the first applicant’s daughter (the second applicant, born in 1994), unlawfully taken away by her mother, should be returned to him in the United States. After an unsuccessful attempt to enforce that decision in May 1996, the mother lodged an appeal before the Austrian courts which set aside the enforcement of the return order by decision of August 1996 (final in October 1996) on the grounds that, due to the considerable lapse of time since the two year-old child had lost contact with her father, there would be a risk of grave psychological harm if she was separated from her mother, who had become her main person of reference. Subsequently, the second applicant’s mother was awarded sole custody of the second applicant.

The European Court noted that, in cases of this kind, the adequacy of a measure is to be judged by the swiftness of its implementation, as the passage of time can have irremediable consequences. A change in the relevant facts may exceptionally justify the non-enforcement of a final return order under The Hague Convention, but the change must not have been brought about by the state’s failure to take all measures that could have reasonably been expected. The Court noted important delays during the period when the domestic courts dealt with the appeal lodged by the mother against the enforcement of the return order. It also indicated that the domestic authorities took no measures to create the necessary conditions for executing that order while the lengthy enforcement proceedings were pending. Consequently, it found that the Austrian authorities had failed to take, without delay, all measures that could have been reasonably expected to enforce the return order, and thereby breached the father’s and daughter’s right to respect for their family life, by allowing the passage of time to determine the outcome of the custody proceedings (violation of Article

8).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

20 000 EUR

22 682,61 EUR

44 682,61 EUR

Paid on 24/10/2003

b)

Individual measures

The European Court awarded just satisfaction for non-pecuniary damages sustained by the first applicant.

When the Court’s judgment was rendered, the first applicant, Mr Sylvester, had an out-of-court agreement (from 2001) with the child’s mother for approximately 12 days’ visit in Austria a year. After the judgment the applicant sought in vain an agreement with the mother extending these visiting rights.

On 4/04/2005, the United States authorities, on Mr Sylvester’s behalf, sent the Austrian authorities a request based on Article 21 of the Hague Convention concerning extended access rights. The Austrian Central Authority sent the application to the competent court. Mr Sylvester was granted free legal aid and an Austrian lawyer was appointed to represent him in the proceedings free of charge.

The Austrian authorities indicated that, according to § 271

(1) of the Civil Code, a guardian was to be appointed

ex officio

during the proceedings in the case of

a conflict between the interests of the child and her/his legal representative and in case the interests of the child could not be taken care of by the court itself pursuant to its general duty to mediate between the parties in cases of this kind. Subsequently, the Graz District Court obtained an expert opinion by a child psychologist, who recommended that no contact between the applicant and his daughter was to take place until May 2006, except for telephone conversations if the daughter agreed to accept them. Four court hearings took place in 2005. In March 2006, the applicant, considering that the judicial proceedings had harmed his relationship with his daughter who had refused to talk to him on the telephone since July 2005, decided to discontinue the pursuit of legal proceedings and agreed with the mother to take up out-of-court negotiations to reach an agreement on his visiting rights. In this context, he could visit his daughter at Christmas 2006. Subsequently, the applicant confirmed that he had no intention to resume legal proceedings, although he has also submitted a number of complaints regarding the manner in which the proceedings have been handled at first instance.

The authorities underlined that proceedings could be resumed on one party’s request, in particular to address the additional grievances made by the applicant, and that in this context, the wishes of the second applicant, now 16 years old, would be taken into consideration (see Section 148§1 of the Civil Code, read in conjunction with Article 12 of the 1989 UN Convention on the Rights of the Child).

In view of the situation, and taking in particular into account the measures taken by the Austrian authorities in order to ensure that Mr Sylvester has if he so wishes adequate access to court in order to protect his and his child’s interests under the Convention, it seems that no further individual measure is required for the execution of the present judgment.

II.

General measures

The Austrian authorities have adopted a series of measures to ensure the prompt enforcement of return orders or visiting rights under the 1980 Hague Convention.

(a) A new law, adopted in November 2003 which entered into force in January 2005, provides a concentration of competence to deal with requests for return based on the Hague Convention. This concentration aims at specialising the judges on these issues and will facilitate their training. The law also provides explicitly that decisions in non-contentious proceedings relating to the Hague Convention are to be adopted speedily.

(b) It is possible under Austrian legislation to request, as a preliminary urgent measure while the return proceedings are pending, a right of access to the child. When ordering such access, the competent court may, under the 2003 law, decide that visits to the child by the bereft parent should be supervised by a person accompanying the child, in order to prevent the removal of the child and also to re-establish personal contacts in cases where contacts with the child have become loose. In bigger urban areas (such as Vienna or Graz), special institutions have been created for holding such visits, which also offer the possibility of supervision by social workers.

(c) According to the above legislative reform, in non-contentious proceedings concerning the return of children and concerning access to a child under the Hague Convention, a practicing lawyer is appointed to represent the applicant free of charge and without pre-condition of a means test already at the initial stage of court proceedings at the first instance.

(d) Court orders on custody or visiting rights may also be enforced

ex officio

under the 2003 law. Execution can be ensured more swiftly through the use of “appropriate coercive measures”, such as coercive fines or detention, provided that such measures do not endanger the well-being of a child.

(e) Additional safeguards for the prompt enforcement of judicial decisions have been provided by the EC Council Regulation No. 2201/2003 (applicable as from 1/03/2005) concerning jurisdiction and the recognition and enforcement of judgments in matrimonial matters and the matters of parental responsibility.

As regards the particular problem of ensuring the active involvement of the competent state authorities in locating children who are hidden by their parents, both the Ministry of Justice acting as Central Authority under the Hague Convention and the courts have several possibilities to trace missing children, e.g. through the centralised residence registration system

(Zentrales Melderegister)

or by checking with regional registries of schools. Furthermore, police authorities may be called upon to help in locating children.

Lastly, the authorities underlined that given the direct effect enjoyed by the European Convention and the case-law of the European Court in Austrian law, the competent authorities are expected to align their practice to the Convention’s requirements under Article 8 as they result from this judgment so as to provide effective assistance to persons in the applicant’s position.

For this purpose, the judgment was published in German in various law journals (in particular the

Newsletter

of the Austrian Human Rights Institute, NL 2003, p. 89 (NL 03/2/08), available online at

http://www.menschenrechte.ac.at/docs/03_2/03_2_08

and in

Ecolex

2003/799). The Ministry of Justice requested the Presidents of the higher courts of Vienna, Graz, Linz and Innsbruck to send the judgment out to all judicial authorities within their area of competence. All judgments of the European Court are accessible to judges, state attorneys and to the Central Authority under the 1980 Hague Convention through the Internet database of the Austrian Federal Chancellery (RIS).

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicant of the violation of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent similar violations and that Austria has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 15 September 2010 at the 1092nd meeting of the Ministers’ Deputies