AFFAIRE CHARMANTAS ET AUTRES c. GRECE

AFFAIRE CHARMANTAS ET AUTRES c. GRECE (CtEDO, 2005)

Prima SECȚIUNE CHARMANTAS ȘI ALTE C. GRECIA Cerere nr. 38302/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 10 februarie 2005 DEFINIF 10/05/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii Loucaide președinte C.L. Rozakis Tulkens Lorenzen Vajić domnii Spielmann S.E. Jebens, judecătorii și dnii S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 ianuarie 2005, se rend la chetă cu privire la aceasta, adoptat la această dată în mod direct la originea cauzei se găsește o cerere (n 38302/02) îndreptată împotriva Republicii Elene de 69 de resortisanți ai acestui stat ( N. Anagnostopoulos, avocat în barou daié. Guvernul grec (at'o'u') este reprezentat de agentul său, dnii Apessos, consilier pe lângă Consiliul Juridic de l'a' et K. Georgiadis, auditor pe lângă Consiliul Juridic al statului. La 6 noiembrie 2003, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice plângerile întemeiate pe durata procedurii guvernului. În temeiul articolului 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp asupra admisibilității și a fondului. Prezenta cerere se referă la procedurile inițiate de solicitanți, militari pensionați, pentru a obține o primă de ajustare a cuantumului pensiilor lor. Aceste cereri au fost respinse, într-o primă etapă, prin deciziile consiliului de administrație al La 24 decembrie 1990, Tribunalul le-a respins acțiunile ca fiind lipsite de temei (judecătorii nr. 15972/1990 și nr. 1299/1990). La 11 noiembrie 1991, reclamanții au răspuns la recursul la hotărârea menționată anterior. La 27 și 28 aprilie 1995, Curtea Administrativă de Apel a respins apelurile ca fiind nefondate (judecățile nr. 2155/1995 și 2201/1995). 10. La 28 noiembrie 1995, reclamanții s-au ocupat de casare. 11. La 22 aprilie 2002, președintele primei Camere a Consiliului a luat în considerare procedurile referitoare la recursurile în Casație formulate de solicitanți împotriva hotărârilor n 2155/1995 și 2201/1995 din Curtea Administrativă de Apel, în conformitate cu Legea nr. 2944/2001, care exclude accesul la Consiliul de Stat pentru litigiile cu un obiect financiar mai mic de 2 000 000 de drahmes (deciziile nr. 1924 și 1926). în termen rezonabil, conform dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție, astfel cum este prevăzut în art. 6 alin. (1) din Convenție, are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) El afirmă că cauza avea o anumită complexitate, legată de numărul acțiunilor similare cu care au fost sesizate instanțele grecești. El adaugă că durata procedurii în fața Consiliului de Stat nu trebuie luată în considerare, deoarece cauza nu a fost examinată pe fond. 14. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 24 octombrie 1989, cu sesizarea instanței administrative da . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentelor și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 16. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea cauza Frydlender citată anterior 17. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 19. Reclamanții solicită 2 500 EUR (EUR) fiecare pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 20. Guvernul afirmă că o constatare de încălcare ar constitui în sine o satisfacție echitabilă suficientă. 21. Curtea consideră că reclamanții au suferit un anumit defect moral. Statuând în echitate, după cum dorește art. 41 din Convenție, aceasta le acordă împreună 34 500 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Reclamanții solicită, de asemenea, 1 800 EUR fiecare pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. Ele nu produc decât patru facturi cu o valoare totală de 118 000 drahmes (346 EUR), întocmite în baza onorariilor avocatului lor pentru procedura în fața instanțelor naționale. 23. Guvernul afirmă că nu există nicio legătură de cauzalitate între costurile suportate în fața instanțelor interne și durata procedurii și consideră că suma totală alocată reclamanților pentru nevoile reprezentării lor în fața Curții nu poate depăși 1 000 EUR. 24. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 54, CEDH 2000-XI 25. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în Grecia, Curtea a considerat deja că lungimea unei proceduri ar putea duce la o creștere a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată ale reclamantului în fața instanțelor interne și că trebuie, prin urmare, să se țină seama de acestea (a se vedea, printre altele, Hotărârea din 25 iunie 1987, seria A n 119-A, p. 15, § 37. Cu toate acestea, în cazul de față, Curtea constată că reclamanții nu produc decât patru facturi în ceea ce privește cheltuielile efectuate în fața instanțelor sesizate, cu o sumă globală de 346 EUR. În aceste condiții, Curtea consideră că inculpații nu au susținut suficient cererea lor. Prin urmare, această parte a revendicărilor lor trebuie respinsă. 26. În ceea ce privește cheltuielile suportate pentru nevoile reprezentării reclamanților în fața acesteia, Curtea constată că pretențiile acestora nu sunt nici detaliate, nici însoțite de documentele justificative necesare. Prin urmare, este necesar să se dea curs cererii acestora și în acest sens. Interesele moratoriu 27. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 34 500 EUR (trente-patru mii cinci sute de euro) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale, în unanimitate, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 10 februarie 2005 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 77 alineatul (3) din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Loukis Loucaide Moduleer Președinte Lista reclamanților Ioannis CHARMANTAS Christos DOULBERIS Emmanouil A POSTOLAKIS Dimitrios DEMESTICHAS Ioannis ZACHARAKIS Georgios VORGIAS Grigorios PETROPOULOS Ioan VASSILIOU Dimitrios FOUGIAS Spyridon KEKRIDIS Ioannis PAPENDRADIS Georgios KOSTOPOULOS Nikolaos VITOULADITIS DIONYSIOS STATISTIOS MYRGIANNIS Konstantinos KYRIAKOPOULOS Ioannis KYRIAKOU Vassilios KYRITSIS Spyridon FRAGGOGIANNIS Christos DIKOPOULOS Ioannis STAMATIADIS Nikolaos Nikokavouras Dimitrios GIRVAKIS Anastasios SKLIS Attanasios PEPPAS Nikolaos THEOCHAROPOULOS Georgios ZAGURABURS XENAKIS Fotis CRISTOFILOPOULOS Lambros SOFIANOPOULOS Xenofon THANASOULAS Ioannis PIERROS Spyridon ZISIMOPOULOS Panagiotis ALTZERINOS Panagiotis ANTONAKOS Gerasimos KRITIKOS Ioannis SAPALIDIS Eftstatios KINtos Panagiotis EMMANOUILIDIS Sokratis LIOLIOS Theocharis KARAGIANNIDIS Loukas KOUMANTOS Dionysios DIPLAS FILIPOU Thomas TSAGAS AKRITIS KONTANTINOS PITISARIS Stavros ANASTOPOULOS Ioannis PAPATHEMISTOKLEOUS Nikolaos PARASKEVAPOULOS Michail PERIMENIS Georgios TSOUS TSOUS Theodoros KONTOSTERGIOS Charalambos KRITSOPIS Antonios STANTIDIS Konstantinos MISTHOS Dimitrios ALEXOPOULOS Michail KASOTAKIS Konstantinos GUVAS Dimitrios ALIFEROPOULOS Alexios KOURBANIS Spyridon SKAFIDAS Patroklos THEOCHARIS Spyridon PROVATAS Ilias TSOURTSAOS Christos KASKAVELIS Dimitrios FOURLAS Panagiotis KALLINOSIS Antonios FOURFOURIS

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE CHARMANTAS ET AUTRES c. GRÈCE

(

Requête n

o

38302/02)

ARRÊT

STRASBOURG

10 février 2005

DÉFINITIF

10/05/2005

Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article

44 §

2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Charmantas et autres c. Grèce,

La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de

:

MM.

L.

Loucaides

,

président

,

C.L.

Rozakis

,

M

me

F.

Tulkens

,

M.

P.

Lorenzen

,

M

me

N.

Vajić

,

MM.

D.

Spielmann

,

S.E.

Jebens,

juges

,

et de M. S.

Nielsen,

greffier de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 20 janvier 2005,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

38302/02) dirigée contre la République hellénique par soixante-neuf ressortissants de cet Etat («

les requérants

»), dont les noms figurent ci-joint en annexe, qui ont saisi la Cour le 16 octobre 2002 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Les requérants sont représentés par M

e

N. Anagnostopoulos, avocat au barreau d’Athènes. Le gouvernement grec («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, MM. M. Apessos, conseiller auprès du Conseil Juridique de l’Etat et K. Georgiadis, auditeur auprès du Conseil Juridique de l’Etat.

3.

Le 6 novembre 2003, la Cour a déclaré la requête partiellement irrecevable et a décidé de communiquer le grief tiré de la durée de la procédure au Gouvernement. Se prévalant de l’article 29 § 3 de la Convention, elle a décidé qu’elle se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond.

EN FAIT

4.

La présente requête porte sur les procédures engagées par les requérants, militaires à la retraite, en vue d’obtenir une prime de réajustement du montant de leurs pensions.

5.

Ces demandes furent, dans un premier stade, rejetées par décisions du conseil d’administration de la Caisse d’Entraide de l’Armée (Ταμείο Αλληλοβοηθείας Στρατού).

6.

Les 24 et 25 octobre 1989, les requérants saisirent le tribunal administratif de première instance d’Athènes d’un recours contre les décisions susmentionnées.

7.

Le 24 décembre 1990, le tribunal rejeta leur action comme étant dénuée de fondement (jugements n

os

15972/1990 et 15169/1990).

8.

Le 11 novembre 1991, les requérants interjetèrent appel du jugement susmentionné.

9.

Les 27 et 28 avril 1995, la cour administrative d’appel rejeta les appels comme étant dénués de fondement (jugements n

os

2155/1995 et 2201/1995).

10.

Le 28 novembre 1995, les requérants se pourvurent en cassation.

11.

Le 22 avril 2002, le président de la première chambre du Conseil d’Etat annula les procédures portant sur les pourvois en cassation formés par les requérants contre les jugements n

os

2155/1995 et 2201/1995 de la cour administrative d’appel, en application de la loi n

o

2944/2001 qui exclut l’accès au Conseil d’Etat pour les litiges dont l’objet financier est inférieur à 2

000

000 drachmes (décisions n

os

1924 et 1926).

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

12.

Les requérants allèguent que la durée de la procédure a méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé

:

«Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)»

13.

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. Il affirme que l’affaire présentait une certaine complexité, liée au nombre des actions similaires dont furent saisis les tribunaux grecs. Il ajoute que la durée de la procédure devant le Conseil d’Etat ne doit pas être prise en considération, car l’affaire n’a pas été examinée sur le fond.

14.

La période à considérer a débuté le 24 octobre 1989, avec la saisine du tribunal administratif d’Athènes et s’est terminée le 22 avril 2002, avec les décisions du Conseil d’Etat prononçant l’annulation de l’instance. Elle a donc duré douze ans, cinq mois et vingt-neuf jours, pour trois degrés de juridiction.

15.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement des requérantes et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,

Frydlender c. France

[GC], n

o

30979/96, § 43, CEDH 2000-VII).

16.

La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article

6 §

1 de la Convention (voir l’affaire

Frydlender

précitée).

17.

Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n’a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

».

Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1.

II.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

18.

Aux termes de l

’

article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

19.

Les requérants réclament 2 500 euros (EUR) chacun au titre du préjudice moral qu’ils auraient subi.

20.

Le Gouvernement affirme qu’un constat de violation constituerait en soi une satisfaction équitable suffisante.

21.

La Cour estime que les requérants ont subi un tort moral certain. Statuant en équité, comme le veut l’article 41 de la Convention, elle leur accorde conjointement 34 500 EUR à ce titre, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt.

B.

Frais et dépens

22.

Les requérants demandent également 1 800 EUR chacun pour les frais et dépens encourus devant les juridictions internes et la Cour. Ils ne produisent que quatre factures d’un montant global de 118

000 drachmes (346 EUR), établies au titre des honoraires de leur avocat pour la procédure devant les instances nationales.

23.

Le Gouvernement affirme qu’il n’existe aucun lien de causalité entre les frais encourus devant les juridictions internes et la durée de la procédure. Il estime que la somme globale allouée aux requérants pour les besoins de leur représentation devant la Cour ne saurait dépasser 1

000 EUR.

24.

Selon la jurisprudence constante de la Cour, l’allocation de frais et dépens au titre de l’article 41 présuppose que se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et, de plus, le caractère raisonnable de leur taux (

Iatridis c.

Grèce

(satisfaction équitable) [GC], n

o

31107/96, § 54, CEDH 2000-XI).

25.

S’agissant des frais et dépens encourus en Grèce, la Cour a déjà jugé que la longueur d’une procédure pouvait entraîner une augmentation des frais et dépens du requérant devant les juridictions internes et qu’il convient donc d’en tenir compte (voir, entre autres,

Capuano c. Italie

, arrêt du 25

juin 1987, série A n

o

119-A, p. 15, §

37). Toutefois, dans le cas d’espèce, la Cour note que les requérants ne produisent que quatre factures en ce qui concerne les frais engagés devant les juridictions saisies, d’un montant global de 346 EUR. Dans ces conditions, la Cour estime que les requérants n’ont pas suffisamment étayé leur demande. Il y a donc lieu de rejeter cette partie de leurs prétentions.

26.

En ce qui concerne les frais exposés pour les besoins de la représentation des requérants devant elle, la Cour observe que les prétentions de ces derniers ne sont ni détaillées ni accompagnées des justificatifs nécessaires. Il convient donc d’écarter leur demande sur ce point également.

C.

Intérêts moratoires

27.

La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Déclare

le restant de la requête recevable

;

2.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

3.

Dit

a)

que l

’

Etat défendeur doit verser conjointement aux requérants, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article 44 § 2 de la Convention, 34 500 EUR (trente-quatre mille cinq cents euros) pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

4.

Rejette

, à l’unanimité, la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 10 février 2005 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Søren

Nielsen

Loukis

Loucaides

Greffier

Président

Liste des requérants

Ioannis CHARMANTAS

Christos DOULBERIS

Emmanouil APOSTOLAKIS

Dimitrios DEMESTICHAS

Ioannis ZACHARAKIS

Georgios VORGIAS

Grigorios PETROPOULOS

Ioannis VASSILIOU

Dimitrios FOUGIAS

Spyridon KEKRIDIS

Ioannis PAPANDREADIS

Georgios KOSTOPOULOS

Nikolaos VITOULADITIS

Dionysios STATIRIS

Konstantinos MYRGIANNIS

Konstantinos KYRIAKOPOULOS

Ioannis KYRIAKOU

Vassilios KYRITSIS

Spyridon FRAGGOGIANNIS

Christos DIKOPOULOS

Ioannis STAMATIADIS

Nikolaos NIKOKAVOURAS

Dimitrios GIRVALAKIS

Anastasios SKLIRIS

Athanasios PEPPAS

Nikolaos THEOCHAROPOULOS

Georgios ZAGOURAKIS

Charalambos XENAKIS

Fotis CHRISTOFILOPOULOS

Lambros SOFIANOPOULOS

Xenofon THANASOULAS

Ioannis PIERROS

Spyridon ZISIMOPOULOS

Panagiotis ALTZERINOS

Panagiotis ANTONAKOS

Gerasimos KRITIKOS

Ioannis SAPALIDIS

Eftstathios KINTOS

Panagiotis EMMANOUILIDIS

Sokratis LIOLIOS

Theocharis KARAGIANNIDIS

Loukas KOUMANTOS

Dionysios DIPLAS

Fotios FILIPPOU

Thomas TSAGGAS

Iraklis AKRITITIS

Konstantinos PITSARIS

Stavros ANASTOPOULOS

Ioannis PAPATHEMISTOKLEOUS

Nikolaos PARASKEVOPOULOS

Michaïl PERIMENIS

Georgios TSOUMIS

Theodoros KONTOSTERGIOS

Charalambos KRITSOPIS

Antonios STANTIDIS

Konstantinos MISTHOS

Dimitrios ALEXOPOULOS

Michaïl KASOTAKIS

Konstantinos GOUVAS

Dimitrios ALIFEROPOULOS

Alexios KOURBANIS

Spyridon SKAFIDAS

Patroklos THEOCHARIS

Spyridon PROVATAS

Ilias TSOURTSAIOS

Christos KASKAVELIS

Dimitrios FOURLAS

Panagiotis KALLINOSIS

Antonios FOURFOURIS