CtEDO 10.02.2005 Auto

AFFAIRE CHARALAMBOS KATSAROS c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
10.02.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13;Radiation partielle du rôle;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE CHARALAMBOS KATSAROS c. GRECE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

În cauza Charalambos Katsaros c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii Loucaide președinte C.L. Rozakis Tulkens Lorenzen Vajić domnii Spielmann S.E. Jebens, judecătorii și dnii S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 ianuarie 2005, se rend la chetă cu privire la aceasta, adoptat la această dată în mod direct la originea cauzei se găsește o cerere (n 32279/02) îndreptat împotriva Republicii Elene și al cărui resortisant al acestui stat, dl Charalambos Katarsos ( Comisia este reprezentată de delegații agentului său, dl Apessos, consilier pe lângă Consiliul Juridic de la Õ ï și dl V. Pelékou, auditor pe lângă Consiliul Juridic de la Õ . La 26 august 2003, Curtea a decis să comunice guvernului obiecțiunile întemeiate pe durata procedurii și pe lipsa unei căi de atac interne efective prin care reclamantul ar fi putut formula cauza sa cu privire la această durată. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. La 15 decembrie 1993, reclamantul sesizează instanța administrativă cu privire la o cerere împotriva IKI de condamnare a acestuia la plata unor daune-interese pentru calcularea greșită a valorii cotizațiilor sale. La 29 martie 1996, Tribunalul a respins acțiunea (Decizia nr. 4820/1996). La 11 septembrie 1996, reclamantul a solicitat această decizie. La 11 iunie 1998, instanța administrativă d La 7 martie 2002, Consiliul de Primă Instanță a anulat procedura, pe motiv că nu a depus o memorie și că litigiul avea un obiect financiar mai mic de 2 000 000 de drahmes (actul nr. 103 CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul "timp rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...). Perioada care trebuie luată în considerare a început la 15 decembrie 1993, cu sesizarea Tribunalului Administrativ din Etta și sa încheiat la 7 martie 2002, cu actul nr. 103/93 al Consiliului de Stat. Prin urmare, a durat opt ani, două luni și douăzeci și trei de zile, pentru trei instanțe. Cu privire la admisibilitatea 12. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de neconformare. Pe fond 13. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 14. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea cauza Frydlender citată anterior 15. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIE 16. Reclamantul se plânge, de asemenea, de faptul că în Grecia nu există jurisdicție în care li se poate adresa pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 17. Guvernul se referă la cauza Mitchell și Holloway Mitchell și Holloway c. Regatul Unit , 44808/98, § 60, 17 decembrie 2002), pentru a afirma că art. 6 alineatul (1) din Convenție este o lex specialis în raport cu art. 13; ținând cont de circumstanțele prezentei cauze, Guvernul consideră că nu este necesar să se pronunțe și asupra acestui aspect. Cu privire la admisibilitatea 18. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de nevinovăție. Prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. Pe fond 19. Curtea ia notă mai întâi de faptul că, spre deosebire de cauza Mitchell și Holloway invocată de guvern, cauza în care părțile interesate se limitau la înfățișarea articolului 13 din convenție fără a se preciza altfel, reclamantul și-a exprimat în mod expres, în cazul de față, nemulțumirea că legislația elenă nu prevede nicio cale de atac prin care ar fi putut denunța efectiv durata procedurii urmate în cauza sa. Prin urmare, este necesar să se examineze acest aspect. 20. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligației, impusă prin art. 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, de a auzi cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI). Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu le oferea persoanelor interesate o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (konti-Arvaniti c. Grecia, 53401/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003). Curtea nu face distincție în speță cu privire la nici un motiv de sine . 22. Prin urmare, Curtea consideră că, în speță, a avut loc o încălcare a articolului. 13 din Convenție pe motiv de absență în dreptul intern a unei căi de atac care i-a permis reclamantului să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. III. PE ALTE VIOLAȚII ALEGATE 23. Reclamantul se plângea, de asemenea, din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din convenție, de o încălcare a dreptului său de acces la o instanță, precum și de o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale, astfel cum a fost garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1. Ulterior, acesta a declarat că dorește să se dezintegreze de obiecțiile sale 24. În concluzie, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să mențină aceste obiecții, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că: În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 26. Guvernul afirmă că suma alocată nu poate depăși suma care a făcut obiectul litigiului în fața instanțelor interne. 28. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. 000 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 29. Reclamantul solicită, de asemenea, 6 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. Acesta furnizează o factură pe care figurează aceeași sumă, dar care a fost stabilită numai cu titlu de onorarii ale avocatului său pentru procedură în fața Curții. 30. Guvernul consideră că pretențiile reclamantului în acest sens sunt exagerate și se referă la înțelepciunea Curții. 31. Curtea reamintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea lor și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia [GC], n 31107/96, § 54, CEDH 2000-XI). În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în Grecia, Curtea a statuat deja că lungimea unei proceduri poate duce la o creștere a cheltuielilor și cheltuielilor reclamantului în fața instanțelor interne și că Õ ar trebui, prin urmare, să se țină seama de acestea (a se vedea, printre altele, Capano c. Italia, Hotărârea din 25 iunie 1987, seria A n 119-A, p. 15, § 37. Cu toate acestea, în cazul de față, Curtea constată că reclamantul nu prezintă nicio factură în ceea ce privește cheltuielile efectuate în fața instanțelor sesizate. Prin urmare, nu se impune rambursarea. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile aferente prezentei proceduri, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce reclamantului 500 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Interese moratorii 32. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CESURI, CURȚA, ÎN L cererea admisibilă în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe durata excesivă a procedurii și pe lipsa unei căi de atac interne efective prin care reclamantul și-ar fi putut formula pledoaria cu privire la această durată decide să elimine restul cererii de rol; A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenție. Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 1 000 EUR (mii de euro) pentru daune morale și 500 EUR (cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 10 februarie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-02-10
0,97
AFFAIRE KOTSANAS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KOTSANAS c. GRÈCE ( Requête n o 33191/02) ARRÊT STRASBOURG 10 février 2005 DÉFINITIF 10/05/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2005-12-01
0,97
AFFAIRE TSANTIRIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE TSANTIRIS c. GRÈCE ( Requête n o 42320/02) ARRÊT STRASBOURG 1 er décembre 2005 DÉFINITIF 01/03/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2005-06-09
0,97
AFFAIRE CHARALAMBOS KARAGIANNIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE CHARALAMBOS KARAGIANNIS c. GRÈCE ( Requête n o 21276/03) ARRÊT STRASBOURG 9 juin 2005 DÉFINITIF 09/09/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
CtEDO 2005-02-10
0,97
AFFAIRE KAROBEIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KAROBEÏS c. GRÈCE ( Requête n o 37420/02) ARRÊT STRASBOURG 10 février 2005 DÉFINITIF 10/05/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2005-02-10
0,97
AFFAIRE VLASOPOULOS ET AUTRES c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE VLASOPOULOS ET AUTRES c. GRÈCE ( Requête n o 27802/02) ARRÊT STRASBOURG 10 février 2005 DÉFINITIF 10/05/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut su
Sursă