CtEDO 09.06.2005 Auto

AFFAIRE CHARALAMBOS KARAGIANNIS c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
09.06.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE CHARALAMBOS KARAGIANNIS c. GRECE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

În cazul Charalambos Karagiannis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din Tulkens președinte dnii C.L. Rozakis Lorenzen mis Vajić Botoutarova Kovler, Steiner, judecători și S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 19 mai 2005, Renunță hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei (n 21276/03) îndreptat împotriva Republicii Elene și al cărui resortisant al acestui stat, dl Charalambos Karagiannis ( I. Ktistakis și D. Yannopoulos, avocați cu gratii din Thiva și, respectiv, Atena. Guvernul grec ( mai) este reprezentat de delegații agentului său, dl S. Spiropoulos, director pe lângă Consiliul Juridic al statului și dl Trekli, auditor pe lângă Consiliul Juridic al statului. La 21 iunie 2004, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În temeiul articolului 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. ÎN FAȚĂ, reclamantul s-a născut în 1935 și își are reședința în Atena. El este retras din Organismul de Securitate Socială ( La 15 decembrie 1993, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ din Atena cu privire la o cerere împotriva IKA de condamnare a acestuia la plata daunelor-interese pentru că a calculat incorect valoarea contribuțiilor sale, solicitând în special o sumă de 264 190 drahme (775 EUR). La 30 noiembrie 1995, Tribunalul a respins recursul (Decizia nr. 18566/1995. Această decizie a fost pusă la dispoziție și legalizată în mai 1996. La 13 noiembrie 1998, reclamantul a făcut apel. La 30 aprilie 2002, Curtea Administrativă de Apel din Atena a confirmat decizia atacată (hotărârea nr. 2151/2002). La 14 februarie 2003, reclamantul s-a ocupat de casare. 10. La 29 decembrie 2004, Consiliul de Stat a declarat recursul inadmisibil în temeiul Legii nr. 2944/2001, care exclude recursul în casare pentru litigiile cu un obiect financiar mai mic de 2 000 000 de drahme (hotărârea nr. 440/2004). Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 12. Guvernul se opune acestei teze și observă că suma revendicată de reclamant nu a fost foarte importantă și că, prin urmare, litigiul nu a reprezentat un interes major pentru acesta; adaugă că reclamantul a luat aproape trei ani pentru a interjecta apelul și consideră că instanțele sesizate au luat o hotărâre în termenul rezonabil. 13. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 15 decembrie 1993, cu sesizarea Tribunalului Administrativ din Atena și s-a încheiat la 29 decembrie 2004, cu Hotărârea nr. 440/2004 a Consiliului de Stat și, prin urmare, a durat 11 ani și 14 zile, pentru trei instanțe. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 16. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea cauza Frydlender citată anterior). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. În special, Curtea consideră că, deși reclamantul a întârziat considerabil înainte de a interveni, această întârziere nu poate justifica durata globală a procedurii. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în cazul de față, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEZATĂ A ARTICOLULUI 13 DIN CONVENȚIE 18. Reclamantul se plânge, de asemenea, că nu există nicio instanță în Grecia căreia să i se poată adresa pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 19. Guvernul, întrucât în speță nu a existat o depășire a termenului rezonabil, contestă această teză. Cu privire la admisibilitate 20. Curtea constată că acest motiv nu este în mod evident întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Curtea arată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligației impuse prin art. 6 alineatul (1) de a auzi cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDO 2000 XI). 22. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinea juridică elenă nu oferă persoanelor interesate o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție care le permite să se plângă de durata unei proceduri ( Konti-Arvaniti c. Grecia, 5341/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003). Curtea nu distinge în speță niciun motiv de a se abate de la această jurisprudență, cu atât mai mult cu cât guvernul nu susține că ordinea juridică elenă avea între timp o astfel de cale de atac. 23. Prin urmare, Curtea consideră că, în cazul de față, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție pe motiv de absență în dreptul intern a unei căi de atac care ar fi permis reclamantului să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 24. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernul afirmă că suma solicitată este excesivă și că o constatare a încălcării ar constitui în sine o satisfacție echitabilă suficientă. 27. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, îi acordă 1 500 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Reclamantul solicită, de asemenea, 6 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții și furnizează o factură pe care figurează aceeași sumă, dar care a fost întocmită numai în baza onorariilor avocatului său pentru procedura în fața Curții 29. Guvernul susține că pretențiile reclamantului sunt exagerate și nejustificate și consideră că suma alocată în acest sens nu poate depăși 300 EUR. 30. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în Grecia, Curtea a hotărât deja că durata unei proceduri poate duce la o creștere a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată ale reclamantului în fața instanțelor interne și, prin urmare, trebuie să se țină seama de acestea (a se vedea, printre altele, Hotărârea Capanuano c. Italia din 25 iunie 1987, seria A n 119-A, p. 15, § 37. Cu toate acestea, în cazul de față, Curtea constată că reclamantul nu prezintă nicio factură în ceea ce privește cheltuielile efectuate în fața instanțelor sesizate. Prin urmare, nu este necesar să se dispună rambursarea acesteia. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile aferente prezentei proceduri, Curtea consideră rezonabilă alocarea către reclamant a 500 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit. Interese moratorii 31. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A se vedea că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția menționată că a avut loc o încălcare a articolului 13 din convenție, afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 1 500 EUR (mii de mii cinci sute de euro) pentru daune morale și 500 EUR (cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 9 iunie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Françoise Tulkens Modulul președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-02-10
0,97
AFFAIRE CHARALAMBOS KATSAROS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE CHARALAMBOS KATSAROS c. GRÈCE ( Requête n o 32279/02) ARRÊT STRASBOURG 10 février 2005 DÉFINITIF 10/05/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut sub
CtEDO 2005-08-04
0,97
AFFAIRE SPYROPOULOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE SPYROPOULOS c. GRÈCE ( Requête n o 5081/03) ARRÊT STRASBOURG 4 août 2005 DÉFINITIF 04/11/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2005-05-19
0,97
AFFAIRE MAKEDONOPOULOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE MAKEDONOPOULOS c. GRÈCE ( Requête n o 16106/03) ARRÊT STRASBOURG 19 mai 2005 DÉFINITIF 19/08/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2005-02-10
0,97
AFFAIRE STAMATIOS KARAGIANNIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE STAMATIOS KARAGIANNIS c. GRÈCE ( Requête n o 27806/02) ARRÊT STRASBOURG 10 février 2005 DÉFINITIF 10/05/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut su
CtEDO 2003-12-11
0,96
AFFAIRE KARAHALIOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KARAHALIOS c. GRÈCE (Requête n o 62503/00) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2003 DÉFINITIF 14/06/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
Sursă