AFFAIRE ROMAN ET HOGEA c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Scoasă de pe rol
AFFAIRE ROMAN ET HOGEA c. ROUMANIE (CtEDO, 2005)
SECȚIUNEA A TREIA CAUZA ROMAN ȘI HOGEA c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 62959/00) HOTĂRÂREA AMBALIERE STRASBURG 17 Februarie 2005 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Roman și Hogea c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domnii B.M.
Zupančič președintele Hedigan Caflisch Bîrsan mes Gyulumyan Jaeger Myjer, judecătorii și judecătorii domnului V. Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 27 ianuarie 2005, Tribunalul a decis că, adoptat la această dată de procedură A la data de origine a cauzei se află o cerere (n 62959/00) îndreptată împotriva României și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnul meu Maria Roman și Ioana Hogea, au sesizat Curtea la data de 1 iunie 2000 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv a Convenției privind drepturile omului). Guvernul român a fost reprezentat de dl Aurescu, un funcționar al guvernului pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului și apoi de dl R. Rizoiu, care l-a înlocuit în funcțiile sale.
Recurentele au susținut, în special, că erau victime ale unei încălcări a articolului 6 1 din convenție din cauza neexecutării hotărârilor judecătorești definitive prin care se dispuneau reintegrarea lor în posturile lor. Prin decizia din 31 august 2004 Curtea (secțiunea a doua) a declarat cererea parțial admisibilă. noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 5 noiembrie 2004, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din Convenție.
2004 recurentele și, respectiv, guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. DE FAPT, recurentele s-au născut în 1950 și, respectiv, în 1955 și își aveau reședința în Bistrita. 1993, angajatorul lor le-a informat că vindea localul în care lucrau la o altă societate, F. ( Tribunalul de Primă Instană din Bistrița a constatat că, în pofida refuzului lor de a se prezenta noului angajator, contractele de muncă ale recurentelor erau în continuare valabile și, prin urmare, printr-o hotărâre din 17 iunie 1994 a condamnat societatea să le reintegreze în posturile lor. În plus, instanța a reținut că recurentele nu au desfășurat nici o activitate lucrativă în beneficiul societății și a considerat că refuzul lor de a se prezenta la locul de muncă nu era imputabil noului angajator.
Prin urmare, el a respins cererea de condamnare a angajatorului la plata în avans a daune-interese echivalente salariilor datorate începând cu 16 februarie 1993 până la reintegrarea lor în posturile lor 10. Această hotărâre a fost confirmată la apelul recurentelor printr-o hotărâre din 14 februarie 1995 a tribunalului departamental de la Bistrița Nasaud și la recurs, printr-o hotărâre definitivă a Tribunalului de apel din Cluj, la 24 ianuarie 1996. 11. Acțiunile recurentelor în vederea obținerii executării hotărârilor menționate anterior, prin contactarea societății, fie direct, fie prin intermediul aprozilor de justiție și al instanțelor, au rămas incurabile.
12. La 20 aprilie 2001, Tribunalul de Primă Instanță din Bistrița a informat recurentele că hotărârea din 17 iunie 1994 nu era susceptibilă de a fi executată forțată de către executorul justiției și că, prin urmare, instanța nu avea nicio obligație legală de a continua prelucrarea cererilor lor pentru a obține executarea forțată. El le-a informat, de asemenea, că trebuiau să solicite direct angajatorului să respecte hotărârile judecătorești și că, în caz de refuz, li se permitea să se adreseze instanțelor, astfel încât să obțină despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de neexecuția de către angajator a obligației sale. 13. În cele din urmă, recurentele au depus o plângere penală împotriva asociaților societății, la Parchet lângă Tribunalul de Primă Instanță din Bistrița.
La 27 aprilie 1999, Parchetul a dat un refuz Această decizie a fost confirmată, pe baza unei plângeri din partea recurentelor, de către procurorii din apropierea tribunalului departamental din Bistrița și aproape de curtea de apel din Cluj la 3 iunie, 13 august, 14 octombrie 1999 și 21 decembrie 1999. ÎN JUST 14. La 3 decembrie 2004, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului: Declar că guvernul român oferă, cu titlu gratuit, dlui Maria Roman și dlui Ioana Hogea suma de 8 500 de euro fiecare (în total 17 000 de euro) în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. La 2 decembrie 2004, Curtea primise următoarea declarație, semnată de reclamante, notam că guvernul român este dispus să ne plătească, cu titlu gratuit, suma de 8 500 EUR fiecare (în total, suma de 17 000 EUR) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Acceptăm această propunere și, de asemenea, reținem orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care stau la baza acestei cereri, inclusiv la executarea forțată a hotărârilor instanțelor naționale. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din convenție]. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură].
17. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Decide să șteargă cauza din rol. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 17 februarie 2005 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič modulier Președinte
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.