CtEDO 22.12.2005 Auto

AFFAIRE VELCEA c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
22.12.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE VELCEA c. ROUMANIE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA VELCEA c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 60957/00) HOTĂRÂREA AMBALĂRII STRASBURG 22 decembrie 2005 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Velcea c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are sediul într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Hedigan Caflisch Biersan mes Tsatsa-Nikolovska Gyulumyan, Jaeger, judecătorii și judecătorii domnului V. Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 23 iunie și 1 decembrie 2005, se retrage hotărârea, adoptată la această ultimă dată proceduralA la data la care a avut loc cauza se află o cerere (n 60957/00) îndreptată împotriva României și inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Viorel Velcea ( La 30 decembrie 1999, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăilor Fundamentale (inclusiv Convenia privind dreptul omului). Reclamantul, care a fost admis în beneficiul asistenei judiciare, este reprezentat de domnul E. Oancea, avocată la Craiova. Guvernul tãu ( B. Ramașcanu, Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul a susținut în special că a fost victima unei încălcări a articolului 3 din convenție din cauza relelor tratamente pe care le-a suferit în timpul custodiei sale de către un agent de stat și de către o terță parte cu consimțământul primului, precum și a faptului că ancheta a fost efectuată în acest sens. În plus, în temeiul art. 5 alin. (1) și (3) și art. 6 alin. (1) și (2) din Convenție, acesta se plângea de dreptul la detenție provizorie, de faptul că nu a fost imediat adus în fața unui magistrat autorizat prin lege să exercite funcții judiciare, precum și de dreptul la procedură penală îndreptat împotriva sa și de necunoașterea dreptului său la încuviințarea inculpatului. Prin decizia din 23 iunie 2005, Curtea (secțiunea a treia) a declarat cererea parțial admisibilă. La 15 septembrie 2005, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 10 și, respectiv, 13 octombrie 2005, reclamantul și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament pe propria răspundere. În seara zilei de 23 octombrie 1999, în timp ce reclamantul se întorcea de la discoteca comunei sale împreună cu C.C. și D.R., mașina sa derapează și a căzut în șanțul de lângă secția de poliție din Lipov. Comandantul poliției din Lipov, G.C., s-a apropiat și l-a rugat pe reclamant să-i arate documentele sale într-un ton dur. După ce reclamantul i-a răspuns că a pierdut, probabil, G.C. a devenit agresiv, i-a cerut să-l urmeze la secția de poliție, l.injuria și l-a lovit cu pumnii. C.C. a ieșit din mașină și l-a lovit și pe solicitant. Pe drumul spre poștă, reclamantul a continuat să fie lovit de G.C. și C.C., lucru la care au fost martori mai mulți săteni. Ajungând la secția de poliție și intrând într-o cameră, reclamantul a fost lovit din nou de G.C. și C.C. cu un scaun și lovit de un dulap metalic, chiar dacă a fost de acord să facă o declarație. G.C. s-a urcat pe reclamant și l-a lovit cu pumnul în față, și C.C. l-a lovit cu mânerul unui steag, făcut de doi martori, mama reclamantului, E.B., și D.C.G. Versiunea guvernului în seara 23 octombrie 1999, în timp ce reclamantul se întorcea cu C.C. și D.R. după consumarea unei cantități semnificative de alcool, mașina sa derapează și a căzut în șanțul de lângă stația de poliție Lipov. Comandantul poliției din Lipov, subofițerul G.C., în uniformă, s-a apropiat de mașină și i-a cerut reclamantului permisul de conducere. În fața refuzului acestuia din urmă, subofițerul G.C. l-a invitat să-l urmeze la secția de poliție, dar reclamantul a refuzat să-l însoțească și a început să-l insulte, apoi a încercat să fugă. Ofițerul l-a reținut de mâneca sa de jachetă pentru a-l împiedica, iar reclamantul l-a lovit cu pumnul în față, provocând hemoragie nazală. 10. Condus la biroul de poliție, reclamantul a fost foarte agresiv, injurându-l pe polițist și C.C. și lovindu-l pe acesta din urmă. C.C. l-a lovit pe reclamant cu pumnul în repetate rânduri, ceea ce l-a împins în jos. Ofițerul G.C. a intervenit și a încercat să oprească cearta. Înțeles că nu putea face față situației, subofițerul a solicitat ajutorul poliției din orașul Segarcea; aceasta a trimis o echipă de poliție care l-a dus pe reclamant la spitalul Segarcea pentru a-și stabili nivelul de alcoolemie. Procedura privind arestarea provizorie a reclamantului 11. La 24 octombrie 1999, reclamantul a fost adus în fața unui procuror la tribunalul departamental din Dolj, care, în conformitate cu art. 148 litera (h) din Codul de procedură penală, a dispus arestarea sa provizorie pentru încuviințarea motivului pe care îl lovise pe subofițerul G.C. și pentru conducerea unui autovehicul aflat în stare de ebrietate. 12. Prin hotărârea din 3 noiembrie 1999, tribunalul departamental din Dolj a respins plângerea reclamantului împotriva ordonanței procurorului din 24 octombrie 1999. 13. La recursul reclamantului, printr-o hotărâre din 8 decembrie 1999, tribunalul judecătoresc din Craiova a pronunțat hotărârea. Aceasta a precizat că infracțiunile pentru care reclamantul a fost acuzat prezentau un grad ridicat de pericol social, având în vedere gravitatea pedepselor și că, având în vedere circumstanțele în care au fost săvârșite faptele, Tribunalul a apreciat în mod corespunzător pericolul pentru ordinea publică în cazul în care reclamantul ar fi fost lăsat în libertate. Procedură penală pe fond împotriva reclamantului șefului de sutaj 14. printr-o hotărâre din 29 septembrie 2000, tribunalul departamental din Dolj l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de un an și șase luni de închisoare pentru sfidare față de subofițerul G.C. Hotărârea a devenit definitivă prin retragerea cererii revocate de către subofițer G.C. Dovezi privind acuzațiile de maltratare administrate în cadrul anchetei împotriva reclamantului șefului de sfidare 15. La 24 octombrie 1999, reclamantul, subofițerul G.C. și martorii D.R., D.C.G., I.S. și E.B., mama reclamantului, au făcut declarații în fața procurorului însărcinat cu anchetarea faptelor care au avut loc în ziua precedentă. 16. a declarat că a fost lovit cu pumnul de către reclamant în fața secției de poliție, ceea ce a dus la o reacție violentă a C.C., care a dat două pumni reclamantului. El a precizat că: în secția de poliție, reclamantul a luat un telefon fix și l-a aruncat în capul C.C. care, ca răspuns, a lovit-o uimește cu două pumni în față. G.C. D.R. a declarat, printre altele, că reclamantul a fost lovit de un dulap metalic al biroului, în prezența părinților săi, care au intrat în cameră între timp, și alți martori, inclusiv S.T. și M.V., care nu a putut face față singur acestei situații, subofițerul a solicitat ajutorul ofițerilor de poliție din Segarcea. 17. D.R. a declarat, printre altele, că reclamantul a lovit banii Ofițerul G.C. dintr-o dată, înainte de a fi introdus în secția de poliție de către GC și C.C., și că nu intrase. 18. D.C.G. declarase că sosise la secția de poliție cu I.S., că în camera unde se aflau C.C., reclamantul și subofițerul G.C., acesta din urmă era deasupra celui care se afla pe uscat, dar că nu-l văzuse pe subofițerul care îl lovea. El a adăugat că i-a sfătuit pe subofițer și pe C.C. să se calmeze, înainte de a ieși din cameră și să audă un zgomot și apoi să-l vadă pe podea lângă spătarul metalic, în momentul în care subofițerul îi spunea mamei reclamantului că nu i-a făcut nimic. 19. I.S., poștaș, a spus că a văzut la secția de poliție pe solicitant lupta cu C.C., și subofițerul GC încearcă să-i despartă. El a adăugat că a auzit apoi un zgomot în cameră, apoi subofițerul a spus mamei reclamantului că nu a făcut nimic la fel de bine. 20. Mama reclamantului a declarat, printre altele, că a fost informată în acea noapte de către martori să meargă rapid la secția de poliție, ea a întâlnit pe drumul satului fiul domnului, care i-a spus că a văzut banii Ofițer G.C. și-a lovit fiul și a cerut ca această persoană să fie auzită ca martoră. Ea a indicat că ea nu a văzut fiul său lovindu-și capul împotriva dulapului metalic de la secția de poliție. 21. La 25 octombrie 1999, subofițerul G.C. a întors la dosarul de anchetă un certificat medico-legal consemna leziuni care ar fi putut datează din data de 23 octombrie 1999 și care necesitau opt până la nouă zile de îngrijire medicală. Tot la 25 octombrie 1999, reclamantul a fost supus unei expertize medico-legale care a constatat mai multe urme de violență din 23 octombrie 1999, care au fost produse de lovituri assenate cu corpuri tari, probabil din față, din stânga și din dreapta, și care necesitau șapte până la opt zile de îngrijire medicală. La 26 octombrie 1999, reclamantul a fost supus unui examen radiologic, care a concluzionat că acesta prezenta, de asemenea, o fractură a bazei piramidei nazale. Procedura penală introdusă de solicitant împotriva C.C. și G.C. Neprovocat în ceea ce privește subofițerul G.C. 22. La 23 decembrie 1999, reclamantul a depus la Parchet în apropierea Tribunalului Militar de la Craiova o plângere penală a șefului anchetei abuzive împotriva subofițerului G.C. [art. 266 alineatul (2) din Codul Penal] și a șefului loviturilor împotriva C.C. [art. 180 alineatul (2) din Codul Penal] din cauza violenței la care a fost supus în seara de 23 octombrie 1999 la postul de poliție din Lipov 23. La 11 ianuarie 2000, procurorul militar E.V. l-a auzit pe reclamant și l-a inclus în dosarul fotocopiatoarelor declarațiilor făcute la 24 octombrie 1999 în cadrul anchetei împotriva celui al șefului de acuzare. La 12 ianuarie 2000, subofițerul G.C. a făcut o nouă declarație, printre altele, conform căreia, în seara de 23 octombrie 1999, la secția de poliție, se făcuse el însuși mai multe excorii pe față cu un capac din plastic și s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . al șefului comportamentului abuziv [art. 250 alineatul (2) din Codul penal] și sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Segarcea cu privire la plângerea penală a reclamantului împotriva C.C. pentru atac și vătămare. El a constatat că acesta a insultat și l-a lovit pe subofițerul G.C. cu un pumn în față înainte de a fi dus cu forța la postul de poliție. Pe baza mărturiilor D.R. și D.C.G., procurorul militar a ajuns la concluzia că, pe de o parte, subofițerul G.C., care nu a lovit pe nimeni, nu a făcut nici o faptă nedreaptă. Pe de altă parte, el a decis că C.C. a fost cel care a lovit pe cineva în față și în interiorul secției de poliție. În aceeași zi, respingerea a fost notificată reclamantului fără motivele procurorului, singura explicație dată în această versiune prescurtată fiind că a fost stabilită pe baza dovezilor administrate că, la 23 octombrie 1999, ați fost lovit de C.C. 25. La o dată care nu a fost precizată, reclamantul a contestat la Parchet în apropierea tribunalului militar teritorial din București refuzul pronunțat în privința subofițerului G.C. El susținea că non-judecata nu era motivată și că fusese pronunțată pentru un comportament abuziv. De asemenea, reclamantul se plângea că nu avea dreptul să prezinte dovezi în sprijinul plângerii sale penale și a solicitat Parchetului Militar din București să audă ca martori V.P., A.B., M.G., I.G., N.T., D.R. 26. La 5 mai 2000, fără a auzi martorii declarați de reclamant, Parchetul din apropierea tribunalului militar teritorial din București a confirmat că nu este loc la 24 ianuarie 2000. Instrucțiunea plângerii penale împotriva C.C. 27. La data de 4 mai 2000, Tribunalul de Primă Instanță din Segarcea, sesizat de Parchetul de Justiție al plângerii penale a reclamantului împotriva C.C. pentru răniri, a interogat martorii D.R. și N.T., menționați de reclamant. 28. La 16 august 2000, Laboratorul Craiova de la institutul de medicină juridică Mina Minovici La cererea instanței de primă instanță din Segarcea, acesta a prezentat un raport de competență medico-legală, care a concluzionat că a fost vorba despre artrita temporo-mandibulară pe care reclamantul o suferea ca urmare a violenței din 23 octombrie 1999, trebuia să se adauge zece zile de îngrijire medicală celor deja constatate prin examinarea din 25 octombrie 1999 29. Prin hotărârea din 21 septembrie 2000, Tribunalul de Primă Instanță din Segarcea concluzionează, pe baza mărturiilor administrate și a refuzului de a fi judecat la 24 ianuarie 2000, că reclamantul a fost lovit de C.C. în prezența sub Ofițer G.C., atât în afara secției de poliție, cât și în interiorul secției de poliție. Tribunalul a hotărât, pe de o parte, că faptele comise de C.C. mai întâi l-au lovit pe reclamant, cu consimțământul tacit al subofițerului G.C., pentru a-l pedepsi pentru comportamentul său violent față de subofițer și față de el însuși, au cuprins elementele constitutive ale actului de tortură prevăzut la art. 267 Tribunalul a decis să respingă, în temeiul articolului 337 din Codul de procedură penală, cererea reclamantului de a extinde urmărirea penală a șefului torturii cu privire la suma de bani, în conformitate cu art. 337 din Codul de procedură penală. Ofițer G.C., adăugând că dreptul de acces la o instanță de judecată nu a fost necunoscut în cadrul șefului lacului, deoarece acesta avea posibilitatea de a depune o plângere împotriva subofițerului la Parchetul competent. Această hotărâre a devenit definitivă, în lipsa unei căi de atac a Parchetului sau a reclamantului. 30. Printr-o ordonanță din 7 martie 2001, Parchetul de la tribunalul departamental din Dolj a decis să pună capăt urmăririi penale împotriva C.C., din cauza morții acestuia din urmă în Grecia la 7 iunie 2000. Parchetul a precizat că C.C. fusese acuzat de comiterea de acte de violență împotriva reclamantului cu acordul tacit al subofițerului G.C. ÎN DREPTUL 31. La 13 octombrie 2005, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, declar că guvernul român oferă domnului Viorel Velcea, cu titlu gratuit, suma de 6 000 EUR (șase mii de euro) în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. În plus, la 10 octombrie 2005, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de avocatul reclamantului, observ că guvernul român este pregătit să plătească domnului Viorel Velcea suma de 6 000 EUR (șase) o mie de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Această declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamantul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 33. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din convenție]. Aceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 34. Prin urmare, este oportun să se elimine cauza rolului. Decide să șteargă cauza din rol Preluând act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 22 decembrie 2005 în temeiul articolului 77 § 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Bo šjan M. Zupančič Premier

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-05-24
0,96
AFFAIRE MOCANU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE MOCANU c. ROUMANIE (Requête n o 56489/00) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 24 mai 2006 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme En l’affaire Mocanu c. Roumanie, La Cour européenne des Droit
CtEDO 2005-02-17
0,96
AFFAIRE CONSTANTIN c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CONSTANTIN c. ROUMANIE (Requête n o 49145/99) ARRÊT ( Règlement amiable ) STRASBOURG 17 février 2005 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Constantin c. Roumanie, La Cour europ
CtEDO 2006-11-09
0,96
AFFAIRE UNGUREANU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE UNGUREANU c. ROUMANIE (Requête n o 23354/02) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2006 DÉFINITIF 09/02/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2007-04-26
0,96
AFFAIRE ERBICEANU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE ERBICEANU c. ROUMANIE (Requête n o 24959/02) ARRÊT STRASBOURG 26 avril 2007 DÉFINITIF 26/07/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2005-02-17
0,96
AFFAIRE ROMAN ET HOGEA c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE ROMAN ET HOGEA c. ROUMANIE (Requête n o 62959/00) ARRÊT ( Règlement amiable ) STRASBOURG 17 février 2005 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Roman et Hogea c. Roumanie, La Co
Sursă